Unde-i oare cum ?

Are cancer. Nu-mi spune, dar eu stiu.
Si nu-i pot spune nici eu...ca stiu.
E in ochii ei. Atatia ochi in ultimul deceniu.
Ma sfasie. M-am plimbat astazi mult si ploaia se amesteca cu lacrimile mele care mi-au biciuit necredinta.
Nu, nu vreau sa pleci. Mai avem atata de trait.
Am reintrat in galeria de ieri. Pe cum l-ai vazut?

Craciun fericit !

2009

Multumesc tuturor celor care m-au uimit.
Si celor care m-au facut sa vizez.
Am traversat o perioada dificila in anul acesta.
Dar am trait cu adevarat speranta.
Din ea as vrea sa va daruiesc tuturor lumina in anul ce vine!

Trezeste-ma la primavara, Baby...

I love you, most ardently...

S-a nascut la Blaj. Liti este solar, meditativ. ”Nasterea” lui...a donat-o Muzeului Vatican din Roma. In ianuarie se va putea cumpara acest album.Eu am sa-l deschid in ajunul Craciunului. O bucata din Soare se va naste atunci in umbra mea, o sa-mi incalzesc zapada mainilor. Cand e frig, in mine mor cuvinte.

Dor de parinti

Asculta mai multe audio Muzica

Intra tata in casa cu bradul. Urca asa...cate trei trepte odata ca un copil si incet il lasa pe parchet. Mama se aseza langa el in genunchi si-l cuprindea cu bratele, se lipea de el ca si cum bradul ii spunea mereu ceva numai ei...si mirosindu-l, parca respira din el nemarginirea. Brad drag, bine ai venit la noi acasa! Tata zambea intotdeauna cand mama spunea asta bradului. Ii priveam cum il dezlegau, mi se parea un moment atat de important, nu reuseam niciodata sa ma misc, emotia ma paraliza. Tata deschidea cutiile, fiecare din noi avea podoabele lui, ca in viata. Bebe punea cu tata serpii luminosi de stele si de casute. Tot ce era argintiu, era a lui. Eu aveam omul de zapada, saniuta din margele, clopotelul din portelan al bunicii, un Mos Craciun si cateva globuri pictate de Liti.Preferatul meu era un glob cu cai. Mama avea ingerasii si globurile rosii. Prindeam toti iarna cu cercei din hartie colorata. O taina binecuvantata cuprindea casa odata cu lasarea noptii, sufletele noastre poposeau pe jos in jurul bradului si incepeam sa cantam. Din bucatarie, Pica - plutirea ei mai curand - , venea si ea. "Ma mangai si ma faci duios/E ger cumplit , e drumul greu, dar 'i-obicei strabun/Si-atunci Sfanta Fecioara, din oras iesea/Noi il laudam si ne inchinam, cu credinta mare/Te uita zapada-i cat gardul." Abia imi amintesc pinguinul de plastic cu baterii care avea lumini in ochi si isi misca aripile. Papusile blonde, prima mea casuta din lemn, sau geamantanele de dulciuri pe care ni le aseza acolo Pisto. Nu mai stiu nici cate jocuri, masini, rachete cu baterii avea fratele meu in ziua de Craciun. Insa in fiecare iarna aud sub brad cum ii canta tatal meu...mamei mele. " Spre geamuri, iubito, priveste "

Shakespeare

”Cand ochii mi-i inchid ei vad mai bine
Ca ziua n-au prea multe de aflat;
Dar cand adorm, in vis pornesc spre tine
Si-n bezna, vii, eu bezna o strabat.
Tu, umbra ce dai umbrelor splendoare,
Fa umbra ta aievea sa-mi apara;
Cand ochii orbi o vad stralucitoare,
In clar de zi va straluci mai clara.
Incanta-mi ochii, spun, ca tare-as vrea
Sa-i vad pe-ai tai in fapt de dimineata
Asa cum toata noaptea umbra ta
In somnu-mi greu privirea mi-o rasfata.

Cand nu te vad, mi-e ziua noapte-ntreaga
Si noaptea-i zi cand visele te-ncheaga.”

Danei

And we'll get lost together
Till the light comes pouring through...

Vrei sa fii si tu Mos Craciun ?

Un proiect tare frumos.
Oameni minunati...
Asa ca daca tu crezi,
oriunde ai fi in aceasta lume,
ca poti sa dai ceva pentru un copil de pe pamant,
fa-i zambetul senin in dimineata de Craciun !
http://shoebox.ro/

-Vrei sa invatam un cantecel pe care sa-l cantam bradului anul acesta?
-Eu vreau sa il cant pe acela cu r din germana.
-Care ?
-Frere Jacques, frere Jacques, / Dormez-vous? Dormez-vous? / Sonnez les matines! Sonnez les matines! / Ding, dang, dong. Ding, dang, dong.

Copilarie portocalie

Si imbratisarile tale albastre.

Ma doare inima

Nu domnule Geoana, nu veti fi presedintele tuturor romanilor, presedintele meu nu veti fi niciodata. Am deschis o sticla de vin...pentru prima oara in viata mea ma gandesc cu adevarat sa parasesc definitiv Romania.

Eu cred ca iar vine de la rai

In fiecare din noi, intr-o buna zi, se roaga un iar.
Are maini de inger si cu genele plecate, slefuieste diamantele sperantei.
Cand morile sunt mori in La Mancha si nu mai stim sa ne fim de frica ,
iar...
amesteca stelele in prapastia din noi si canta la harfa imparatului David.
Raiul meu esti tu, asa ca naste-te Canola !

Buna dimineata decembrie

De la albastru spre argintiu,
sufletul Soarelui promite dincolo de orizont.
Astazi cred ca e randul meu.
Iau din argintul de deasupra si trimit in zari ,
sa imbratiseze singuratati,
amintiri,
dureri
si soapte de dor,
sa dea inceput,
sa se nasca,
sa aduca speranta.
Mi-e dor de Cluj.

Ti-au inghetat mainile.

Genelor, in rasarit

Asculta mai multe audio Muzica

La multi ani Andreea !
La multi ani Andrei !

Mai stii ciresul nostru clandestin ?

Mami, au taiat crengile ciresului
si se vad creneluri pe coline...

- Esti student , ma ? Da actele...
N-am sa uit niciodata cum aratau mainile lui Alexandru dupa ce s-a intalnit cu ei.
Maini de pictor, maini de 21 de ani.
N-am cum sa uit anii in care a asteptat bunicul sa adoarma in casa lui.
N-a mai apucat.
N-am sa imi pierd niciodata speranta.
Cred ca ea incepe mereu acolo unde ti-a cazut ultima lacrima.
Fiecare om are dreptul la propriile-i opinii.
Fiecare om are dreptul de a alege.
Tristetea este ca o mare parte din romani nu reusesc sa isi asume deciziile.

Der Duft

Wer bist Du, unbegreiflicher, Du Geist,
wie weisst Du mich von wo und wann zu finden
der Du das Innere, wie ein Erblinden,
so innig machst, das es sich schliesst und kreist.

Der Liebende, der eine an sich reisst
hat sie nicht nah, nur Du allein bist Naehe.
Wen hast Du nicht durchtraenkt, als ob Du, jaehe,
die Farbe seiner Augen seist.

Ach wer Musik in einem Spiegel saehe,
der saehe Dich und wuesste wer Du seisst...

24 de eu - simpla radiografie

Frunze nu mai sunt, s-au umplut copacii de cer. Unde iti arunci genele, mainile iti arata orizontul. Cristal, albastru , orbitor de senin. O toamna albastra...Am fost intrebata daca mai exist. Da, am timp . Nu citesc in fiecare zi tot ce primesc, nu am cum. Nu raspund intotdeauna la toate intrebarile. Zilele mele nu sunt egale niciodata. Iubesc.Ii spun in fiecare zi o poveste fiului meu, chiar si atunci cand nu e in camera de alaturi. Aseara i-am citit despre Ankylosaurus. Ii mai place si Triceratops si bineinteles Tyrannosaurus rex. Nu-i usor cu dinozaurii astia. Ma plimb o ora, prefer stradute inguste care miros a Cluj, alei printre copaci batrani, lumina de rau bland. Am nevoie de aer. Cateva zeci de minute ajut oamenii. Merg la bazin de doua ori pe saptamana, imi vindeca doruri. Dansez , incerc sa o fac, in fiecare zi. Lucrez intre 8-10 ore zilnic, cel putin trei ore noaptea. Recuperare, mai am nevoie. Citesc doua, treizeci de minute inainte sa adorm. Da, dorm, dorm cel putin sase ore zilnic, nu inlocuiesc somnul cu alte cai de rezistenta. Ma joc aici dimineata cu Barth (un mastiff blond, simpatic). Restul timpului din viata unei zile am nevoie sa tac. Din cand in cand mai desenez inimi printre cuvinte. Si ma las uimita.

M-am ratacit

prin labirintul tacerii. Sa nu fii.
Nu ma intreba. Nu ma intreba. Nu ma intreba.

Noapte buna.

Absentei

Pentru ca eu iubesc tare mult caii...




Asculta mai multe audio Muzica
orei 11 - Remberance Day
”In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
That mark our place; and in the sky
The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.

We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
Loved, and were loved, and now we lie
In Flanders fields.

Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands we throw
The torch; be yours to hold it high.
If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
In Flanders fields.”
( Colonel John McCrae )

Lacrimi galbene

Imi place sa ma plimb pe piatra cubica. Vroiam sa scriu despre o straduta pe care m-am plimbat azi si care mi-a rascolit dorurile de Arno. Culori ca niciodata mi-au tulburat ziua intr-o dulce-amaruie stupoare. Am baut o cafea si m-am scufundat in ferestre ruginii. Si am fumat, pasiv, tutun de la un domn care citea in diagonala un ziar. Il mestecam si eu...tutunul. Vroiam sa spun despre cum ii auzi inima tramvaiului intr-un oras in care nu se claxoneaza. Vroiam sa scriu despre drumurile prin Dobrogea cu lebede si despre vara trecuta. Despre gustul pe care il mai am inca de vara in gura. Cata toamna ma ia in brate, de-ai stii. Ceva insa m-a oprit. Ma doare inima. Mi-e rusine si ma sfasie de ”de ce” cad oamenii. M-am oprit pentru ca mi-am adus aminte ca atunci cand eram mica, boabele de porumb pe care Marcovicii le fierbeau vara, in curtea din spatele casei, mie imi pareau lacrimi.

Uimeste-ma...

Astazi promit sa ma plimb toata ziua.
Ochii mei au nevoie de cer.
Mangaie-mi in soapta dimineata.

Ce toamna...

frunzele ma prind iar tandru de gleznele tacerilor.
Prin nucile verzi, simt pielea ta cum miroase a sare.
Mi-e dor de micul golf.
Si beau pahare intregi de ploaie sa-mi uit aritmiile.
Nu ma mai intreba.

Iubire si duminica

Rasare Soarele.
Ne lumineaza dorul.
Si speranta.
Trandafiri albi in liniste,
cad din mana mea.

U have...

Ce culoare are speranta ?

Da mai departe sa aflam...
http://www.paun-cosmina.eu/

Spune tu
Dorul tau il simt cum imi dezbraca toti copacii care mi-au crescut spre cerul tau.
Timpul a fost mereu de partea mea.
Iar tacerile mele stii bine, au fost mereu de partea ta.

M-a imbolnavit vioara din inima ta

Lake House

Aseara am plans cantand cu Iris

Am venit si am ramas pentru cateva zile.
Fiind aici nu puteam sa nu merg si la Iris.
Dupa concert m-am asezat in iarba parcului, langa vise.

...pana imi gasesc cuvinte, desenez.

Fiecare deal din lume

mie imi mangaie amintirile
si dorurile despre mine,
despre Cluj.

πεντάγραμμον in lumina

eu scriu raspunsul...
<< πεντάγραμμον este reprezentativa pentru componenta feminina a tuturor lucrurilor
- concept pe care istoricii religiei il numesc "femininul sacru" sau "Zeita".
In sensul sau de baza,
pentagrama o simbolozeaza pe Venus >>
*Guido d’Arezzo precursor del pentagrama

In fiecare colt de stea sta o pasare maiastra.
Noaptea se preface in inger si ne bea lacrimile disperarii
facandu-le cantec de leagan
pentru Dumnezeu.
Nedreptatea care-ti cade in drum
nu-i decat zborul cel mai scurt catre rai.

Multumesc Cabral

Cand inima ta sta pe tavan, ce faci ?
Cand intermitentul tacerii, neaflarii, nelungimii...de unda de pe monitor iti lasa privirea - aia a ta in gol - , in genunchi, ce faci?
Cand ceva te face sa iti simti sulfetul izbit de asfalt, ce faci?
Cand vara nu mai e sa-ti arate in Vama rasaritul si chemarea din el, ce faci?
Cand simti ca lacrimile iti curg pe parchet,
in camera cu draperii bej...
cand intelepciunea cartilor din biblioteca
s-a scufundat in atata tristete
ca ai putea sa mori
uitand ca existi...
Cand nu ai inca ceva,
dar ti se spune c-ai pierdut...
cand parca totul aluneca din tine si nu ai habar cum
sa opresti tandretea care te strange de gatul sperantei...
cand muzica ta si-a uitat notele si alergi ca un om nebun dupa liniile orizontului pe care sa le renasti.
Cand suspinul noptii face si Luna sa planga.
Cand mainile tale au inghetat si nu mai stiu
si ochii tai sunt pamant albastru.
Cand esti ingropat de viu in neputinta ta de-a astepta.
Cand. Cand. Ce faci cand ??
Eu?
Eu mi-am amintit de cineva care statea turceste acum cateva zile.
Si mi-am amintit de mama.
Imi spunea mama mea ca in clipele cele mai grele din noi putem sa ne binecuvantam sufletul daruind.
Mi-am amintit de un film pe care l-am vazut recent la recomandarea : http://www.cabral.ro/recenzii/iti-recomand-un-film
Eu mi-am reamintit de sentimentul extraordinar care ma strange in brate
cand fac ceva pentru cineva.
De foarte multi ani sunt implicata in diferite proiecte.
Cand alegi un astfel de drum ai o nevoie frumoasa ca implicarea ta sa fie consecventa.
Dupa ce am vazut filmul m-am hotarat sa mai aleg trei oameni si am ratacit pe un blog care mi-a ramas mie in minte acum ceva vreme. http://adriana-dardindar.blogspot.com/
Si am ales doi oameni , nu trei. Promit ca-l voi afla si pe al treilea. Chiar daca nu sunt acolo, o sa gasesc o modalitate ca sa fie ca si cum as fi.
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/15/stelutele-de-mare-canta-andrei/
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/12/valentina-a-fost-in-urma-ei-raluca-ana-maria-21-de-zile-orfana-de-mama-in-urma-ei-robert-marian-8-ani-orfan-de-mama/
Si tie iti multumesc Andi...

President * * * *

Ora 1

Sunt aproape 3000 km. Suficienti ?

Ai spus prea mult... eu, prea putin.

"Found you there in the blink of an eye
I miss you
Turned away into a thousand dreams
You've found out what they mean
Lost you there in a moment of truth.
I trust you
Gave away your one and only heart
A gift to tear apart.
Stain me, save me
Take me to my home
Hold me, show me
Take me to my home...
Weaker now, drawing fluid from me
You kill me
I'm not afraid of what you have just done
But of what you've just become."

E atat de frumoasa ziua asta.

Cheama-ma.

Lacrimi care nu tac

Nu, nu sunt la Cluj.
A fost un an de cand a plecat Adi.
Sambata vor fi multi...de cand
am tinut-o pe mama in brate.
Acum cateva zile ar fi fost ziua lui
tata.
Intru in castelul fara turnuri.
Clopot mi-s mainile in dimineti de septembrie
si sangele meu urla prin genunchii cu care strig
infinitul.
Mi-e dor de mama.

Acolo,

buzele mele ard...inca.
Mi-e atat de sete de poduri.
De respiratia mea.
Cu care iti masor in noaptea asta moarte, oarba, pulsul.

...iti aud inima.

Lucrez.
Din cand in cand,
aburi de toamna ma rostogolesc in vis
si-mi amesteca in pahar magia unui singur cuvant.
Vino.

"Tu umbra tacuta si draga,

Aseaza-ti fularul la gat."
Vine octombrie
si nu o sa vad Oltul.
Trimite-mi copaci,
aici nu are nimeni pian.
Mi-e dor de cuvant.
Imbraca-ma cu stele.

De dor si nici nu mai stiu de ce...de viata si de Inviere

http://www.cabral.ro/culturescape/alexandrina
"Printre flori te-am cautat
Printre munti si stele
Zile-ntregi si nopti la rand
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate cerul m-a mintit
Chiar si marea-n lung si-n lat
Am mers marea-n lung si-n lat
Si nisip am treierat
Balene am omorat
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate marea m-a mintit
Chiar si codrii din pamant
Am zmuls codrii din pamant
Am baut livezi de poama
Am cazut de mii de ori
Tot gandind ca te-ai ascuns sub flori
Poate rau te cat, te cat
Poate lumea m-a mintit
Unde esti, iubirea mea?"
Printre flori te-am cautat
Printre munti si stele
Zile-ntregi si nopti la rand
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate cerul m-a mintit
Chiar si marea-n lung si-n lat
Am mers marea-n lung si-n lat
Si nisip am treierat
Balene am omorat
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate marea m-a mintit
Chiar si codrii din pamant
Am zmuls codrii din pamant
Am baut livezi de poama
Am cazut de mii de ori
Tot gandind ca te-ai ascuns sub flori
Poate rau te cat, te cat
Poate lumea m-a mintit
Unde esti, iubirea mea?"
Superb acest "Poate rau te cat, te cat"

Eu nu sunt,

eu insa simt cum ma masoara astronomicul ceas la "judecata universala". Aici fotografiezi lumina din ceilalti cu inima. Sunt cateva locuri asa pe pamant. In maini iti vei simti pulsul, dar nu al obiectivului. Al tau. Si cand vei iesi, vei putea desena nu locul unde ai fost, sentimentul...afla-vei atunci ca timpul nu exista unde-i Dumnezeu.

You made me happy when the skies were grey

Albastra liniste - ziua XX

Stea, vino odata...

Multumesc tuturor. N-am raspuns pentru ca n-am citit inca tot. De cand sunt la mare, pana ieri, n-am avut laptopul. Pentru aceste cuvinte multumesc aici, impartasindu-le.
"Nu mã intereseazã ce planete stau în pãtrar cu luna ta. Vreau sã stiu dacã ai atins cel mai adânc punct din viata ta, dacã te-ai deschis prin toatã durerea sau dacã te-ai închis si te-ai chircit de frica altor suferinte. Vreau sã stiu dacã poti sã stai cu toatã suferinta – a mea sau a ta – dacã poti sã dansezi cu
frenezie si sã te lasi cuprins de extaz, din vârful degetelor pânã la picioare, fãrã sã te cenzurezi prin ratiune sau sã te gândesti la limitele vietii omenesti. Nu mã intereseazã dacã povestea pe care o spui este adevãratã. Vreau sã stiu dacã poti dezamãgi pe cineva pentru a-ti rãmâne tie însuti credincios. Dacã poti suporta
reprosul trãdãrii pentru a nu-ti trãda propriul suflet. Vreau sã stiu dacã poti avea încredere si astfel sã fii si tu de încredere. Vreau sã stiu dacã poti vedea frumusetea, chiar dacã nu este în fiecare zi frumos si dacã poti sã-ti hrãnesti existenta cu ceea ce este divin. Vreau sã stiu dacã poti sã trãiesti cu esecul – al meu sau al tãu – si, în ciuda acestuia, sã te opresti la marginea lacului si sã strigi spre argintiul lunii pline: DA!!! Nu mã intereseazã în ce fel îti câstigi existenta. Mã intereseazã ce doruri te macinã în interior si dacã îndrãznesti sã îti urmezi visul inimii tale. Nu mã intereseazã cât de bãtrân esti. Vreau sã stiu dacã risti sã te porti ca un nebun de dragul iubirii tale, de dragul viselor tale, si pentru a trãi aventura vietii. Nu mã intereseazã cine esti si cum ai venit aici.
Vreau sã stiu dacã vei sta cu mine în mijlocul focului, fãrã sã te înspãimânti.
Nu mã intereseazã nici ce nici unde si cu cine ai învãtat. Vreau sã stiu ce te sustine din interior atunci când totul în jurul tãu se nãruie. Vreau sã stiu dacã poti sã fii singur si sã te bucuri cu adevãrat sã fii, în acele clipe, doar cu tine însuti."
S.J. Dreamer

La multi ani Maria, draga mea Maria !

La mare - ziua XVI

Calmul marii imi regaseste umbra. E atata liniste acum in larg, albastrul imi intra in sange si-mi picura iertari eterne. Valurile nu mai sunt decat mangaieri in care Soarele ne cauta necuprinsul. Mainile mele iti imbratiseaza timid iertarile. Beau fara sa clipesc aerul soaptelor...

Sa fii

stii...

In Vama - ziua VIII

Sunt pe plaja, parintii mei se iubeau pe nisipul care-mi alina acum dorul de ei. Intr-un sfarsit de august aici, dupa pranz, am inceput sa exist eu pentru a ma naste verile ce vor fi. Te mai poti inca iubi pe plaja, spre Vama sau pana-n textilisti. Mi-ai asezat cu sfiala sfesnicul de argint, mie, fiu risipitor al tacerii... Simt valurile marii in bataile inimii mele. O minunata desavarsire, intotdeauna aici ma inalt peste maruntele-mi orgolii, cautari, indoieli. Timp aici nu exista. Infinitul mangaie marea marilor. Mantuieste-ne Doamne marea cu care ne face azi cer...rasaritul.

...de dor de viata

Plec maine si o sa-mi prind vara in cercei. Mi-am pus albe, albastre, bejaurii - rochii - , in bagaj. Simt nevoia sa scriu la o masina de scris. Daca Marcovicii ar mai fi, ei aveau si nu trebuia s-o car eu pe a mea. Daca mama ar mai fi, ea m-ar astepta zambind seara cand apaream doar sa imi duc ce citeam in casa si dispaream imediat sa alerg prin valuri la apus pana departe unde plaja intra in mare. Barbosii si Ielele radeau. Si mereu ii spuneau lui tata : "Parca ai facut-o cu marea pe fata asta !"

Imi fac bagajul. Pentru doua luni. Note verzi de lamaie, mandarina, busuioc, bergamota, caprifoi, crin, iasomie, rozmarin, muschi de stejar, vetiver, ambra si mosc...parfumul O cu care ma invelesc seara. Concertul lui Grieg, Rubinstein, Vara lui Vivaldi, Linz. Si Bach neaparat. Reiau proiectul intrerupt in decembrie. O sa plec, toamna va veni intre timp si eu nu voi fi aici. Ploile ei sper sa le mai prind, cand vor ajunge langa clopotul iernii. Ma intorc la sfarsit de septembrie, inceput de octombrie. Tuturor, bine.

"in ochi sa ai inima mea"

shining red and gold

In dimineata asta usile sunt inchise.
Pe dinauntru.
Si tristetea face dragoste...

imbratisare, asteapta-ne la mare

Baby I see this world has made you sad
Some people can be bad
The things they do, the things they say
But baby Ill wipe away those bitter tears
Ill chase away those restless fears
That turn your blue skies into grey

Why worry, there should be laughter after the pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

Baby when I get down I turn to you
And you make sense of what I do
I know it isnt hard to say
But baby just when this world seems mean and cold
Our love comes shining red and gold
And all the rest is by the way

Why worry, there should be laughter after pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

Si Soarele miroase a mine in dimineata asta.
Trezeste-te...

regasire

nu, nu cred in moarte

In dimineata asta am dansat. Nu in vis.

25 de ani

Ce ironie nu-ul sa existe in singurul da(r) al vietii. Ce drept la lacrimi sa-l sinucizi mereu pe da pentru un nu cladit din asteptari. Umbrele nesfarsite din inima te asurzesc in ce nu-i la indemana. Si da-ul la indemana cand era, cum zbura ? Spune, spune cum zbura ? Dar ce nu e, tu crezi ca a fost vreodata la indemana ta? La indemana nu a mainii, nu a carnii, nu a lumii...nici macar a Lunii.
La indemana a ceea ce te invie cu adevarat cand te prabusesti in moartea orelor tarzii. Exercitiul unei intinderi albe pe care sa o imparti in da si in nu e de cele mai multe ori singura demnitate pe care o putem colora. Sa vedem ce as scrie pe coala asta. Scriu. Scrie si tu acolo da si nu-ul tau si pe urma mai vedem cine este de fapt nu-ul tau. Eu, stii doar, eu scriu de la sfarsit intotdeauna. Numai sfarsitul ma intereseaza. Anee ohevet otkha.

timpul

Nu poti spune ca nu exista.
Numerele-s de vina!
Daca doar noapte ar fi, ne-am masura oare visele?
Si dorurile unde ar fi?
Cand ma gandesc la viata mea, simt in ea trairi, mirosuri, iubiri care vor fi de-a pururi.
Acolo nu exista trecere.
In vis nu prea simt timpul.
Nici la mare nu-i simt inteleptul suras.
Exista moarte?
Simt timpul ca un poem rascolitor prin care invat ca nu.

peninsula

Ma intorceam de la Budapest acasa, vacanta se terminase, aveam 17 ani. In fata mea statea un tanar si tot drumul m-a privit fara incetare. Cand s-a ridicat sa isi ia ceva din bagaj l-am masurat pe furis. Aproape ca ii simteam pleoapele, de fiecare data cand se misca mirosea a Fahreinheit in tot compartimentul...Nu stiu cand picatura de rasina si cedru, santalul, tot misterul parfumului pe care-l imprastia mi-a cuprins copacii care alergau pe geam. Si nepasarea. Am uitat sa cobor la Cluj, ne-am trezit amandoi cand ne-a deranjat un domn din compartiment care vroia sa coboare. In Razboieni doua trenuri plecau in acelasi timp, unul spre Cluj in care m-am urcat eu. Fara bilet. In celalalt s-a urcat el. L-am revazut peste ani, pe holurile spitalului unde eram cu mama, vindeca inimi. Si apoi peste alti ani, in Franta. Ne-am plimbat cateva ore prin tot orasul , pe jos, fara sa vorbim.
- In septembrie nu mai exista cer, doar ochii tai ma urmaresc ca o fantoma a nemuririi...

La Targu Mures miroase a trecut din 2000 inainte de Christos. La Targu Mures in septembrie, ochii mei au fost candva intregul cer.

...si tu o simti si o ingani

Tatiana Stepa-Si totusi vine toamna
Asculta mai multe audio Muzica

toamnei, doar ei

...
sa stii ca mi-e greu sa vorbesc despre mine, de aia tot fug.
Poate pentru ca nu prea am voie sa stau in raze in vara asta. Si am atata nevoie de Soare!
Poate pentru ca am dureri mari pe care incerc sa le inving cat pot fara analgezice : dependenta poate ucide linistea.
Poate pentru ca eu nu ma pot plange pur si simplu.
Nu pot sa mint, pot doar sa evit. Cata lasitate !
Poate pentru ca nu stiu cum sa alung tristetea. Din ochii celorlalti. Doare tare. Poate pentru ca lucrez la un proiect amanat. Trebuie terminat fiindca pierd cate ceva si nu imi permit sa pierd cate-le acelea...si apoi, n-am inspiratie!
Poate pentru ca nu ma pot bucura prea mult de puiul meu.
Nu ma poate vedea in atata neputinta.
Poate pentru ca ma misc greu. Si eu de regula zbor. Sunt cu siguranta o (tacit)urna...aproape de cenusa.
Poate pentru ca imi lipseste libertatea. A ceea ce fac eu. Si inertia nu mi-e prieten.
Poate pentru ca sunt un peste. Un peste pur si simplu si alunec de mine insami. Poate pentru ca sunt si eu la fel. Tot un Iuda, nimic mai mult...dar tind, tind mereu si incerc sa ma vad in micimea gandului ca sa ma pot inalta dincolo de tot ce ar rani cerurile...
Poate pentru ca as urla. Si ma trezesc fara glas.
Cad in genunchi si realizez cat de umana sunt, cata pasare imi lipseste si cati ingeri ar trebui sa vina sa ma spele de regret. Poate pentru ca as dansa si nu pot sa ma amagesc nici in vis. Poate pentru ca nu reusesc sa dorm prea mult si fara nopti, albele depresii vin. Poate pentru ca am inca de asteptat si nu imi plac ceasurile, la mana mea...
Baby ti-ar putea spune ce fac, ma stie ce "cat on a hot tin roof" sunt de fapt... Zambesc pentru ca am revazut acum acest film. Fantastic de frumos e Paul Newman aici.

amintiri

Cat Soare ai in gene vara, ma topesc privirile tale.
Parul meu mangaiat de tampla cu care ne sprijini orizontul,
rascoleste nisipuri.
Catarg iti e visul si ca o corabie ma porti de-a pururi.
Albastrul meu infinit, vino si strange-ma in inima ta,
mi-e auriu de tine
si de mare
si de zboruri.

Hajongard

Iti mai amintesti tata cum il ascultam impreuna
si tu imi spuneai ca in fiecare privire pe care o inchinam Lunii
sta o parte din dor ,
din ce cautam si uneori nu stim ca simtim ?
Iti mai amintesti tata cum dansam
si tu ii spuneai ca in gleznele mele se nasc fluturii ?
Pentru fiecare suras al mamei , tata, iti multumesc !
Din el s-a facut in mine o ancora
iubirea.

Mi-e dor de tine tata !

Orizontul meu si al tau

"sarea din sange"
http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/9adeb65d000671

7

Ai grija de vise visatorule.
Ai grija mereu sa crezi ca totul este posibil.
Din cifra sapte cresc aripile, cifra sapte e nemarginirea .
Ea nu sta in altii, n-o cauta niciodata in sanse, nu-i in noroc.
O vei gasi in puterea ta de a crede in semnele care vin din tine insuti.
De acolo trebuie sa incepem sa cautam lumina, vei putea aprinde oricand speranta.

Doina lui Lucaci
Asculta mai multe audio Muzica

Iubesc pasarile pentru ca ele imi dau zborului povestea,
iubesc aripile pentru ca fiecare aripa imi trimite inima-n cer...
Aseara cand m-am intors de la mare norii pareau castele. S
i aveam cercei noi in care stau mainile si ruga unui om.
Oare cum as putea sa rasplatesc lumina?

Liti si copilaria mea portocalie

Daca ar fi Liti, dragule, sa te pot picta eu in cuvant,
cred ca ti-as spune vis.

foarte frumos

http://casandramoraite.blogspot.com/2009/06/de-suflet-o-saptamana-in-imparatie.html

pentru ca eu iubesc podurile

E atata liniste astazi ca aud genele.
In contopirea lor sta speranta.

simpla scrisoare

Toamna verde, Dana-i plecata inca, saptamana viitoare vine.
Intre timp sa stii ca am alergat acum cateva zile.
Cu dansul e tare greu, nu te pot(i) amagi.
Cred ca de asta mi-i dor atat de mult sa dansez.
Ma caut. Si iarna de-i...cand dansez, transparenta ma rasfata-n genunchii asezati pe zapada.
Poate ca de fapt nu pot sa dansez pentru ca am inca mari indoieli.
Iti marturisesc, tu sa nu spui nimanui.
Cateodata stiu insa ca ochii mei vor fi mereu nota SOL din rasaritul cerului.

de dor de a da

Ieri am trecut pe langa un cimitir ca un vis. Era o vale acoperita de iarba nu departe de drum, copacii incepeau acolo unde era turla unei bisericute albe. Am oprit sa o vad mai bine. Da, asa era, crengile imbratisau biserica, de fapt mie mi se parea ca o tineau in brate. In jurul bisericii, de-o parte si de alta a ei, erau cateva morminte, mormintele unor preoti. Nu am intrat in curtea in care verdele era de rai. De departe mi-am lasat retina mangaiata de vantul venit din padurea din fata mea. Nesfarsita.
"...mai , mai ca aici m-as putea ingropa, nu pentru totdeauna, pentru putin..." A fost prima oara cand am lasat cenusa din mine in alt loc ( cenusa pe care , cand voi pleca, doar valurile o vor sapa in malurile marii marilor - cum suna ! - acolo, departe in Vama )

La iesirea din satul acela i-am privit lung numele...Dealul. O fetita intr-o rochita alba mergea cu bunica ei desculta pe marginea drumului. Cred ca n-am sa uit niciodata chipul ei.

pusca

Am vazut astazi cand ieseam dintre carti, spre iesire, o cutie de metal, neagra, pe care era desenata o oaie.
Avea si un lacat.
M-a dus cu gandul la tine si m-am intors s-o cumpar.
Am asezat-o langa mine si in timp ce conduceam o priveam din cand in cand...
In noaptea asta iti asez in ea ingaduinta.

inca

De marturisire mi-e dor in seara asta.
Ploaia imi aminteste de tot ce n-am spus niciodata.
Ma duc sa ma plimb.

pe malul marii

in podul palmei daca...

de duminica sfanta si curata

Am cirese la urechi mama si te port azi prin roata de cer si de nori.
Si-i vara mama mea draga si te-as inventa iarasi din cerul asta ca ochii tai!
Oh, mama, iarta tu din nou necredinta mea si roaga-te pentru mine, fiul tau risipitor,
roaga-te mama pentru toate tradarile si trufia mea...
Ca nu-i blandete mai mare pe pamant ca blandetea din ochii mamei,
prin ea Dumnezeu ne spala de moarte,
nascandu-ne intru inceput si mantuire.
Si nu exista pe pamant dor mai adanc, mai inalt ca dorul mamei de noi,
de sine si de viata din ea care stie
sa gaseasca vesnicia din lutul care ne creste in talpi si in cuvant.
Mamei, mamei mele,
mamei ei si mamei lui
oriunde ar fi,
cu drag,
eu...un copil care s-a (re)nascut si el inca o data
cu uimire,
sfiala
si iubire...mai ales.

Multumesc Ir.

O sambata in gradina raiului

Exista cateva locuri pe care eu le iubesc foarte mult in Bucuresti.
Sunt ca un pamant al fagaduintei.
Imi sunt locuri in care inima mea traieste binecuvantari pe care nu le pot incuia in cuvinte.
Poate doar in cantec.
M-am intors de la Darvari.
Aici exista o copie a icoanei Maicii Domnului, pictata chiar la Athos in 1922"Prodromita" si o icoana infatisandu-l pe Sfantul Nicolae.
Daruri de la Muntele Athos.
"Magii de la schit" mie imi zambesc iernile,
iar vara imi dau sa beau apa fermecata.
Iubesc sambata vara.
Daca sunt la mare
pentru ca rasaritul e cel mai albastru de pe pamant
si lumina din el e fermecatoare in Vama.
Daca sunt aici pentru ca simt Bucurestiul asa cum e ...
Am gatit in dimineata asta.
Acum mirosul de
pui, vin alb, curry, masline, dafin, rosii cherry, rozmarin,
imi aminteste ca e timpul pentru masa.
http://www.schituldarvari.ro/

"we're alone now..."

12:55 AM - acum am observat ca am ajuns la 200 de postari....

"in a place where there is no space or time"

Marea miroase a noapte alba.
Renasc.
Din buzele mele te vei respira in rasarit.

Pour écraser la peur..

Nu as mai pleca de aici, m-am oprit sa arunc in fantana un semn al sperantei.
Pare de neatins verdele din jur, masinile care trec n-au culoare, le aud insa ritmic rotile pe drumul din fata mea.
"Nu va place ? Va aduc altceva ?" .
Privesc farfuria si ochii fetei nedumeriti.
Deodata, linistea mea e atinsa de corzi sfasietoare.
Tudor Gheorghe canta la Cozia.
Si revad albumul meu preferat cu paduri...
pictate cu migala pentru fiecare frunza,
carte ce statea langa discul alb-negru cu Tudor Gheorghe al mamei in camera cu draperii din in.
Si nu pot apoi sa nu imi amintesc de Aivasovski si dispozitiile marii lui.
JVC-ul nostru mic, plin de nisip,
marea cu algele ei si pe tine copil rebel.
Tudor Gheorghe canta si-mi intoarce pe dos cerul.
Si dorul de drumul spre Cluj,
dor de drumul spre casa...

"Mi-e dor de ea. Ca nimanui. / Vesmintele de-argint le rup. / Latente-n pulberi aurii."

Aurii. Aurii, cum sunt genele.

Ion Creanga . . .

Intodeauna m-au rascolit amintiri pe stradutele Amzei...
acum la iesire spre Magheru o tanti avea in mana flori de mac.
Si radea.
Pe strazi miroase a asternuturi dupa nopti de iubire...
si a buze cu miros de cafea.
E vara.

dar nu-ti fie teama

lupul gri stie pe de rost
in ce noapte vin teii.

un lup cenusiu nebun care urla la Luna

-Buna ziua, sunt ... aici sta studentul...
-Da domnule, eu sunt colegul lui de camera.
-Va rog sa veniti, avem nevoie de dumneavoastra.
-Cine e, ce vrea, ce spune?
Si camera se invarte cu mine, simt nevoia sa urlu. Dar nu pot sa spun decat atat:
-Nu, nu e el, e o gresala, iti spun eu.
Si mecanic alerg in urma politistului.
-Unde domnule, unde e, va spun eu ca nu e el.
Insa habar nu am de ce , in timp ce alergam spre acel loc, lacrimi incepeau sa-mi curga siroaie, de groaza. Nu mai puteam sa respir. Dar alergam, alergam si de departe, pe asfalt i-am zarit buclele. Portarul statea ca o statuie. 21 mai e ziua in care am stat cu bucle blonde rupte in poala. Elena stie, ma suna mereu dimineata in fiecare an. Eu ii spun "La multi ani Elena", ea ma intreaba cum e dimineata asta si eu tac. Cei de la Universitar pe el nu l-au luat pentru ca deja murise. Pana a venit IML-ul am stat eu, politistii si un portar cu el. Toti ceilalti plecasera pentru ca nu suportau sa-l vada asa. Stateam pe jos si asteptam sa ma trezesc din acel vis. In jur totul devenea rosu. Sangele lui era peste tot, pe fusta mea alba , pe mainile mele si sangera parca si aerul. Doar un politist cand a venit duba, m-a tras de acolo si mi-a spus: - Nu mai ai ce sa faci copila, e mort. Nu m-au lasat sa intru acolo in acea zi si m-am intors de unde l-au luat. Am adunat cioburile ramase si le-am aruncat in apa. In urma cu 8 luni o pierdusem pe mama, dar nu stiam inca nimic despre moarte. M-am plimbat ore in sir, zile, saptamani, luni...fara sa mai am timp. In "Moarte lenta" imi turnam si intrebarea care-mi innebunea fiinta : "de ce?" Nu am apucat sa-i multumesc niciodata pentru cum m-a iubit. Colectionarul din mine, eu, eu risipitoarea. . .

e adevarat ?

De cateva zile eu caut cuvinte si linistea din mine imi sparge oglinda.
Stiu, tacerile mele nu-s ca macii pe care ii tot primesc; in cutia mea postala deocamdata.
Lasa-i in orizont, nu-i nevoie sa-i rupi, ajung sa-i mai prind, o sa vezi.
Tot in cutiile mele postale graul vad ca se face blond... ca oamenii de aici.
Un dor de lasa ca stii tu ma surprinde.
Si de noapte.
Mi-a spus cineva acum o ora ca teii sunt pe drum si ei.

patru religii intr-o biserica - dor de Sfantul Mihail

Mi-a placut mereu felul in care ne privim la sfarsit , ne strangem mainile si ne spunem : pace. Mamei trebuie sa-i multumesc pentru asta. A stiut cum sa ma faca sa simt gratia. Cred ca incepe cand invatam sa conjugam a iubi.

maini si "Delicate"

Am vazut doar cateva curcubeie in viata mea. Cand vad un curcubeu parca prind de mana cerul . Acum cativa ani veneam de la mare la putin timp dupa ce tata s-a stins. Ploua si nu vedeai nimic, m-am oprit si eu ca toti ceilalti soferi, nu se putea conduce. Am iesit din masina. Ploua atat de mult incat, in cateva secunde, ploaia curgea parca din mine. Simteam ploaia cum imi duce toata durerea in asfalt. Raze de lumina... Cand curcubeul a rupt cerul in doua, parca mi-a crescut in inima, despartindu-ma de moarte, am simtit atunci ca tata va trai mereu in mine. A fost clipa mea, a lui tata si a lui Dumnezeu. Peste cateva zile , pentru prima oara in viata mea, aveam sa vad doua linii colorate pe un test. Mi-am adus aminte de curcubeu mult mai tarziu, cand am dansat prima data cu fiul meu in brate, avea trei saptamani.

A plouat enorm si mi-a amintit de melodia asta un curcubeu. A aparut apoi inca unul, Si inca unul. A vazut cineva trei curcubeie pe acelasi cer? Nu stiu de ce, privindu-le, am simtit ca mereu va renaste in mine zambetul tau.

blind songbird

dar daca doar am visat ?

Am mers noaptea trecuta, pana la usa. Poate ca usa din noi.
Am sters cuvintele pe care le scrisesem initial.
Mi s-au parut nepotrivite.
Mi-a fost frica...mi-a fost frica sa spun : nu, nu sunt infirma.
Si mi-a fost teama ca sunt.
Mi-a fost frica de toata ziua asta care a urmat.
Daca doar visasem ?
Nu pentru ca nu as mai fi mers. Am incercat o altfel de infirmitate.
Cred ca de asta.
M-am simtit atat de, aveam nevoie de...
Apoi , la capatul unei nopti albe, m-am gandit ca e nedrept sa nu va spun.
Am reusit sa fac primii pasi dupa aproape patru luni si nu mai stiu cate incercari.
Ii multumesc lui Mayer.
Si fratelui meu ca a crezut ca nu am murit cand stateam intre doua lumi.
Si celor care au fost langa mine in aceste indoieli
ca un purgatoriu al propriului meu paradis.

Si tie Baby. - 6 mai ora 00:05

de tine

E prima zi de mai cand nu ajung la mare.
Si m-au sunat sa ascult marea, vantul.
Mi-e dor de rapita care imi mangaie pupilele in drumul spre mare.
Din galbenul acela incepe Soarele verii.
Am nevoie de mare.
Eu cred ca blandetea a venit pe pamant in luna lui mai.
Sa conduc privind cerul, sa simt cum imi tulbura vantul visele prin geamul deschis.
Si parul sa-mi rasfire dor...

Everything

you're

Find Me Here
Speak To Me
I want to feel you
I need to hear you
You are the light
That's leading me
To the place where I find peace again.
You are the strength, that keeps me walking.
You are the hope, that keeps me trusting.
You are the light to my soul.
You are my purpose...you're everything.
How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
You calm the storms, and you give me rest.
You hold me in your hands, you won't let me fall.
You steal my heart, and you take my breath away.
Would you take me in? Take me deeper now?
How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
Cause you're all I want, You're all I need
You're everything,everything
...
And How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?

Would you tell me how could it be any better than this?

...

Unde nu ma gasesti nu ma chema...unde nu sunt inca, nu voi fi niciodata daca pana acum nu am ajuns. Ce nu sunt, nici nu sunt eu. Aluneca-mi. Mirosi a dor azi. Si a luna mai. Vine noaptea Baby.

Traiesc momente prin care urc spre inaltimi nebanuite. Un soi de lumina portocalie ma urmareste. Uneori dupa zile tare dureroase, noaptea, cad ca un copac in clapele din mansarda. Cutia de ceai e tot acolo. Langa verdele lui O de Lancome. Intotdeauna cand privesc prin noi straluceste argintiu rasaritul.Nu stiu cand drumul ma va purta spre proiectele care asteapta. Dar orice pas fac stiu ca el e o parte din pasul spre desavarsire.

dor de mare

Tu ti-ai pictat stele, din rochia mea, in privirile tale.
Vreau nisip pe corp, Soare, gene sarate.
Vreau sa ma beau din mare cu ochii inchisi.

pot sa rad?

'Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
“Ba sintem ditamai iceberguri”.
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
“Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald”.
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Daca pot spune astfel.
“Poti”. Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
“Am fost”. “Cu cine?”. “Cu intreaga cariera”.
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.'

galben de 'ireal'

bunicii mele

Nu stiam ce sa las aici. O vioara neaparat. M-am gandit cateva ore la asta.

aprilie si departarea

In dimineata asta m-am trezit cu 'AIR ON THE G STRING' - J.S.Bach ( Nigel Kennedy ). Lumina fie in iubirea din voi.

Pasqua

M-am trezit ieri dimineata. Multumesc. Pentru gand, pentru vers. Pentru cantec. Pentru dor. Pentru mangaiere. Pentru lumina. Le multumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine.

Unde-i frica, nu exista iubirea.

O perioada voi fi in imposibilitatea de a comunica. 'Poti sa stii ca iubesti dar daca nu arati asta, nu ai decat un concept...sau, nu poti trai experienta a ceea ce esti, pana cand nu ai intalnit ceea ce nu esti...' maine dimineata voi intra iar in blocul operator. Nu mi-e frica.

lumina din noi...

Te astept sa ne tinem de mana in seara asta. Fara cabluri.
Doar sufletul meu si al tau.

guitar

Asa l-am intalnit eu pe Yngwie Malmsteen...Marturisesc ca m-am simtit mereu mult mai apropiata de el ca de Steve Vai. Si ca de altii.

ciel

halucinant

"Je verse mon sang dans ton corps ...
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends... Je suis malade..."
Cand ascult melodia asta, miroase a lemn.
E copacul din care s-a nascut pianul...
Pasarea asta din povestea ei, se zbate in irisii tai.
Vad pe un ecran imens, marea si aripile pasarii.
Vocea ei imi intoarce in suflet vantul care alearga prin buclele tale rebele
si-mi face loc mie sa plang.

Reini traduce,

a trecut azi pe la mine si am ascultat in germana lui cum suna dorul.
Am facut pasi, prietene!
Eu. Spre Dumnezeu.
Si mi-am facut singura patul dupa atatea asternuturi atinse de maini straine in aceste trei luni!
Am cateva saptamani ca sa fiu in cuibul de nobili de Pasqua.
Si pe urma, in sfarsit, Franta...
Vine vara.

frasin

In seara asta da-mi mana ta.

semn

Tudor Chirila mi-a amintit de mama...de vis, crez si speranta. Mi-am amintit cuvintele mamei : " Numai cu sufletul curat te poti apropia de mana unui copil. Mana unui copil sta intotdeauna intinsa, cu fata la Dumnezeu. Umila, vei vedea insa ca darurile lui nu se vad niciodata ca ale tale, in palma lui, pentru ca darurile unui copil te vor astepta in cer. "

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

martie cu Piatigorsky, Heifetz si Rubinstein

"Mi-e dor de tine
si nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a gasit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e inlauntrul meu de tine
Mi-e nu stiu cum,
Mi-e nu stiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasa.
Imi pasa!"

stii...

Eu abia invat. Sa fiu. Sa merg. Sa zbor. Te iubesc si multumesc n-am stiut niciodata cum sa spun. Cred ca speranta mea a inceput uneori intre un pat si o fereastra, alteori intre mal si epava. Si habar nu am de ce, patul meu mirosea intotdeauna a timp.

Nu te astepta sa gandesc acum...Doar simt.

rochia alba

Mi-e dor sa ma privesti, sa ma cauti, sa alergam printre cuvinte, sa fim mi-e dor. Tu ai vrut sa am nevoie de cuvintele tale. Am.

Schon

In salon lumina galbena a podelei amestecata cu a draperiilor stralucea ca in fiecare dimineata. Simteam undeva in aer primavara. Mayer a fost la ora sapte si a stat de vorba cu mine tinandu-mi mana in mainile lui. si eu faceam asta in trecut. Ma gandeam la o parte din sensurile pe care mi le daruieste omul asta de cand sunt aici. Cu toate incurajarile, cu tot suportul , cu toata dorinta mea de a fi la inaltime, nervii mei nu raspund, azi nu am reusit sa ma ridic. M-au intors la fereastra. Are copaci fereastra mea, oriunde m-a purtat viata am avut marele noroc sa am intotdeauna la fereastra copaci. Iata un semn dumnezeiesc.

Clemson tot pe pamant e, intre timp insa DC a devenit cerul lui Bebe. E 8 februarie. "Dupa ce se va trezi va trebui sa il sun.." mi-am spus eu in gand si mi-am luat cartea de langa perna, era inca devreme pe celalalt continent. "daca vrei starea de gratie, trece cu vederea diferentele, si cauta ce poti impartasi cu altii". La asta ma gandeam cand a aparut in fata usii, cu toti cei o suta nouazeci si ceva de cm ai lui, razand.
-Ce faci aici?
-Am putina treaba si am trecut sa te vad. Esti ok? Ai cam slabit...
-N-am nimic, mi-e dor doar sa dansez.
-Hai ca te iau eu in brate si dansam acum.
Venise de la mii de km si nu prea stia ce sa mai faca in plus. Desi nu am vrut, fratele meu s-a incapatanat si m-a luat in brate. Nu stiu cate minute au mai fost din Ballade No.4, dar clipele alea m-au purtat departe, spre copilarie, cand eu eram calutul Hanz si el se tinea de coditele mele. Pe urma mi-a adus scaunul si mi-a aruncat :
-Hai sa te plimb.
-Uita-te in ochii mei Bebe, voi cobori de aici pe picioarele mele, nu asa. Vom alerga impreuna cu tot oceanul care ne separa diminetile.
Fratele meu a privit pe fereastra si el. Ce bune sunt ferestrele astea Doamne si cum ne salveaza ele pe noi. Putina tacere nu strica niciodata in fata unei ferestre chiar daca suntem deseori descoperiti astfel. Eu si fratele meu am tacut. Pe urma a plecat; dupa plecarea lui am realizat ca am uitat sa-i spun la multi ani. Am gasit seara sub perna un plic, nu stiu cand l-a lasat acolo. Mi-a luat ore in sir sa citesc pagina pe care mi-a scris-o.

Doar dimineata de luni, cand ti-am zarit tricoul rosu, mi-ai reintors zambetul.

dimineata ta

"Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zarit în strada
adunând pierdutele-i patrate.

Si s-o fac la loc, în ceasul noptii,
peste geamuri ti le-asez cu grija,
verzi, albastre, galbene si rosii,
încoifate-n crestet cu o sprija.

Când te vei trezi, lipiti de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lasa prin ei sa-ti cada-n brate
soarele, mereu la jumatate."

Nichita Stanescu

multumesc

Mi-a spus cineva ca Bucuresti-ul miroase a primavara. Mi-e dor de icoanele din mahalaoa Silvestru si de parintele Constantin. Privesc prin ferestre cerul si stiu ca undeva aproape e si zambetul lui. Stiu. Credinta e iubire, Baby. Ma prinde de aripi cand vii.

daruri

In ultimele zile m-am intrebat daca voi mai putea alerga vreodata, daca o sa mai pot simti vreodata marea cum miroase in larg , marea marilor care vine din bratele tale...M-am intrebat daca as mai putea sa fiu la fel daca nu voi mai avea niciodata speranta ca am sa gasesc drumul. Si stiu astazi ca palmele celor care doreau si se rugau sa moara, palme pe care le tineam in mainile mele ieri, neputincioasa, le-am tinut doar pentru a intelege astazi cata lumina e in vise. Uneori ai nevoie sa cazi si tu pentru a intelege care e culoarea disperarii. Si in cel mai indepartat si adanc pustiu, va veni intotdeauna un inger.

http://d-alelumii.blogspot.com/2009/02/watterfalls.html

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/02/vreau-sa-alerg-arcul-de-triumf-palatul.html

ich liebe dich mein Engel!

am nevoie de cer

Mi-e greu sa scriu de cand am trecut de usi in camera alba , ninsa de linistea intregii mele vieti. E atat de placut sa-ti auzi visele. Cam asa e aici, unde poate numai asteptarea are zboruri. Mi-e dor de tine si uneori realizez ca stiu sa cred ca un orb in tablourile lui Siskin. Copacul meu, tu, dor nesfarsit de gen neutru...ti-am atins genele sarate si am simtit marea pe buzele mele pecetluite de nopti albe nesfarsite. Vino sa ma iei in brate de vrei, cu primavara care ma doreste prin tine.

Tu

Pe mine nu ploaia ma spala astazi, doar norii ...Ma imbratiseaza orizonturile toate doar prin fereastra aceasta. Plangand pe furis, ai privit-o si tu gene sarate, masurand camera cu pasi umili si frumosi. Unde esti, te mai striga durerea pe care am avut-o rapindu-ti surasul in lacrima mea.

Iarta.

"vei vedea ca ce e viu rezista..."

la multi ani dragul meu Cristi !