Sunt pe plaja, parintii mei se iubeau pe nisipul care-mi alina acum dorul de ei. Intr-un sfarsit de august aici, dupa pranz, am inceput sa exist eu pentru a ma naste verile ce vor fi. Te mai poti inca iubi pe plaja, spre Vama sau pana-n textilisti. Mi-ai asezat cu sfiala sfesnicul de argint, mie, fiu risipitor al tacerii... Simt valurile marii in bataile inimii mele. O minunata desavarsire, intotdeauna aici ma inalt peste maruntele-mi orgolii, cautari, indoieli. Timp aici nu exista. Infinitul mangaie marea marilor. Mantuieste-ne Doamne marea cu care ne face azi cer...rasaritul.
No comments:
Post a Comment