despre speranta

Ieri, la ora 17.46 eram exact langa Arcul de Triumf si la ora 19 inca nu ajunsesem in piata Victoriei.
Singura mea problema era ca trebuia sa imi iau fiul de la gradinita. Am facut 4 km in aproape doua ore. Am ascultat , am cantat si am dansat. Why worry, Ride accross the river, Romeo and Juliet, Local hero, Money for nothing, So far away, Walk of life, Your latest trick, Sultan of swing .

serbarea de Craciun

21

joaca 21 de cuvinte.creaza comunitatea.citeste si da mai departe.. Show all posts

Dumnezeu
copil ( meu )
Soare
Siskin ( Ivan 1832- 1898 )
tandrete
complet(a)
incredere
mosc
(a )ierta
(a) ruga
(a) (fi)i !
(a) stii ?
(a) ave(a)
nu
poate
(a) lasa...
vino
ramai
frumos
miracle ( parfumul )

ultimul cuvant : plaja

poveste

curcubee
i-au fulgerat
visele
si viata
si inima
asa, pur si simplu.

din cutia cu amintiri

Traiesc si am trait intotdeauna o viata frumoasa. Din valori poate exagerat de simple in modul de a exista. Am facut aproape intotdeauna doar cum am vrut eu, mi-am asumat mereu alegerile indiferent de pretul sau pragul depasit.
Nu am regrete mari legate de trecutul meu, ba chiar pot spune ca am avut o viata superba pana acum , in sensul ca am fost mereu in acord cu mine insami atat cat am reusit eu sa lupt pentru asta.
Daca regret ceva este ca nu am dat mai mult, astazi cred ca intotdeauna - fara exceptie - poti darui mai mult chiar ramanadu-ti in mod absolut si in acelasi timp, credincios propriilor valori... Oamenilor.
Profesional ce ma reprezinta face parte din minoritatea care nu te poate ajuta sa supravietuiesti. Ce imi place mie sa fac , am facut intotdeauna pentru ca mi-am urmat vocatia, cu alte castiguri nu concrete si nu materializate, ci in mine insami in primul rand.
Insa am cautat si am gasit mereu si alte moduri prin care sa-mi sustin pasiunea pentru a ramane eu, cea adevarata, a nu cadea niciodata in neputinta de a nu avea o viata responsabila si demna. Mi-am dorit mereu sa fac tot timpul numai ce imi place si in profesional, insa cum nu a fost posibil, am acceptat ca pot gasi o cale de mijloc fara a-mi insela chemarea sufleteasca.
In iubire , am construit relatiile ca pe castele. Ani, prin incredere, prin multe puncte comune, prin sprijin real reciproc, printr-o constructie extraordinar de pozitiva in fiecare din noi, prin potriviri reale in convietuire ( ce poate e absurd dar tin de lasatul capacului toaletei sau de ridicarea lui, de modul in care doi oameni ajung sa-si imparta spatiul comun odata cu sentimentele, banii, s.a. ), prin impartirea reala a responsabilitatilor, prin tot ce cred eu ca este o relatie.
Sunt egoista, poate prea patimasa si imi iubesc si respect atat corpul cat si timpul... Am trait frumos. Si toate relatiile mele au fost frumoase.
Daca iubesc ceva in relatiile mele cu oamenii, este armonia, spre ea tind. Eu sunt un spirit foarte dificil si am nevoie, mai mult ca orice de liniste.
Liniste chiar si in tonalitatea cuvintelor, am nevoie de echilibru in manifestarea lor. "Tonul face muzica" si eu fara muzica nu as putea trai.
Iubesc armonia, in interiorul meu sunt destule razboaie, am nevoie de ea ca sa pot sa ma odihnesc spiritual.
Fug de orice tip de agresivitate, nu pot trai decat in calm si pace. Toti suntem asa, in cazul meu daca nu le am, ma sting lent, nu ma pot acomoda cu altceva. Adica ma prabusesc. Real.
Spiritual nu am avut niciodata cine stie ce mari comunicari.
Ma refer la cautarile mele si modul in care o fac, la intrebarile care ma bantuie si modul in care evoluez din acest punct de vedere, la nebuloasa in care traiesc uneori interior si modul in care fug de pacat, la relatia mea cu Dumnezeu si simbolurile legate de asta, la dependenta mea de material sau de frumos = o parte superficiala a mea pentru ca se reduce uneori la un exterior evident si periculos si la multe alte lucruri.
Emotional da. Am cativa prieteni - nu foarte multi - pentru care as face aproape orice si in mod sigur m-as sacrifica aproape oricand si in aproape oricare conditii fara a-mi insela insa valorile proprii.
...

eu - fragment de 18 ani

Nu-mi plac
oamenii rautaciosi,
lamentarile.
Nu mi-e deloc favorabila rutina.
Nu-mi place sa traiesc sedentar.
Nu-mi place cearta,
posesia
si nu-mi plac obtuzii.
Nu-mi plac paturile moi
si nu-mi place sa ma imbrac in negru.
Nu-mi plac dulciurile
si nu imi place sa mananc pe fuga,
sa ma trezesc brusc
sau sa nu am timp de o baie.
Nu-mi place sa capitulez
sa ma plang
si sa acuz.
Nu-mi place sa pierd timp
cu ce consider deja incheiat.
Imi place sa tac
sa citesc,
sa scriu
si sa fiu mereu eu.
Imi place simplitatea.
Imi plac oamenii consecventi.

eu la 13 ani

Imi place sa ascult si sa ajut oamenii,
imi plac intrebarile, imi pun foarte multe...
Imi place mirosul ierbii.
Iubesc ploaia,
ma plimb deseori ore in sir prin ploaie.
Cel mai mult si mai mult imi place
sa privesc marea.
Imi mai place si sa
stau la munte intr-un loc salbatic
si verde.
Ma inchid - poate prea des -
in singuratate si in tacere.
Simt nevoia sa ma analizez
in scris, pe doua coloane
si o fac de doua ori pe an :
de ziua mea si de anul nou.
Imi plac caii si dealurile,
Uneori imi place
sa asociez fiecarui om
o melodie
o floare,
chiar un instrument
cum ii asociez de fiecare data
si un miros.
Stau deseori cu oamenii in spatiul din care
imi pare mie ca au venit.
Imi place sa ma rog
si mi se face cateodata
dor sa merg la biserica.

Fug de
santaj
( afectiv, emotional, senzual )
conventional,
tergiversari,
amanari,
jigniri,
indiscretie

...

tie

E un cer albastru foarte frumos. Ma duce cu gandul la micul golf. Hai sa ne plimbam pe dig. Sa ne tinem de mana si sa-ti desenez prin aer albatrosi. Hai sa tacem impreuna. Iti poti lasa durerea pe mal prietene. Lasa-ma sa te strang in brate. Arunca toate cuvintele.

22 noiembrie 2007 ora 10

Am iesit din casa si m-a izbit albastrul cerului. L-am cercetat indelung cu toata asteptarea mea. Clar, incredibil. Am ametit. O zi de noiembrie absolut splendida. Azi am chef sa ma plimb - asa mi-am spus si, dupa ce am fost sa vad ce e cu ochii mei pe la ora 13, am plecat din Victoriei pe jos prin Amzei, apoi Lahovari, Dionisie, Filipescu...am traversat si am intrat in Lipscani. Mirosul mi-a amintit de campul imens demolat prin anii optzeci in care mai era, doar ea, sinistra, rupta, casa ce mi-a purtat copilaria spre minuni. O liniste frumoasa m-a cuprins. Am inchis ochii si m-am plimbat prin acel camp plin de denivelari si acoperit cu pelin...eram atat de fericita atingand- cu bratele ridicate la nivelul umerilor -, toate plantele crescute uimitor de inalte din pamantul acela. Nu m-am intrebat niciodata copil fiind de ce s-au grabit sa darame totul daca nu au folosit terenul decat peste ani.
Miros de pelin si mangaierea verdelui in palme. Cer imaculat. Astazi sora mea l-a nascut pe Antonio Robert. Trebuie sa ajung langa Ana Gabriela sa iau prajituri. Sa le pun la ferestre. Ursitoarele sa-i dea noroc si viata frumoasa. Inchid ochii si il vad pe fratele meu tinand-o in brate pe sora mea. Cu o rochita brodata, blonda si cu ochii albastri ca cerul asta de azi. Avea doar doi ani.
Astazi Dumnezeu a binecuvantat-o, e mamica.

visul

as astepta
intr-o zi de sambata
aici http://www.albota.sobis.ro/
Dar sa vii cu o chitara,
neaparat.
Pot s-o tin eu in poala
chitara - daca ma lasi...
iar tu o sa-mi canti toata noaptea.
Corzile lasa-le acasa,
sau agata-le printre muntii
pe care ii tot strabati pana la mine,
iti vei pune degetele
pe inima
mea.

"Cei ce..."

O noapte de noiembrie. E prea frig sa alerg si prea tarziu, dar as alerga acum.Asa ca stau si privesc copacii din jurul meu. Mi-s dragi copacii! Ma gandeam ca in taina din nisipul clepsidrei pe care am intors-o si eu de cateva ori in viata mea cu strigat de lebada...pasesti cu sfiala, descult si singur. Ma gandeam ca unii oameni ating vesnicia. Prin noi, cei ce venim din ei daca si noi o sa fim prin cei ce vin din noi. Sau pur si simplu sunt alesi sa o atinga prin intreaga lor fiinta, lasand mereu o vie dovada a faptului ca eternitatea exista.Asa, ca o "creatie care se autocreaza..." Si "cei ce" asta ma duce cu gandul la Iris 30 de ani, apoi la Iris 25 de ani si tot asa. Mi-s tare dragi si Iris. Ma gandeam ca e un sentiment incredibil cand in jurul tau vin oameni care il iubesc pe tatal tau si iti vorbesc despre el. Si mie mi se intampla asta.Il regasesti in zambetul fugar al unui om sau in dorul de el din coltul ochiului al altuia...E ca si cum daca ai inchide ochii si i-ai deschide apoi , l-ai si vedea de fapt si l-ai putea strange tare de tot si te-ai cuibari in bratele lui. Ma intreb oare de ce o parte din tata o simt in mine mereu si in fiul meu, dar o alta parte din mine nu imi mai apartine, o simt in el, ea vegheaza acolo, in dealul de pe care vad Clujul cum isi rasfira povestea fiecarei zile, la apus, peste noi toti...Ma duc sa ma rog acum.Pentru cei ce nu este adevarat ca au fost, caci sunt in cei care-i vor aduce pe cei ce vor fi.
21 noiembrie 2007 23:11

Sorescu

Pentru mine, "privitul pe fereastra" se reduce la copacii din jurul meu. Odata i-am numarat, sunt 94 de copaci.In dimineata asta am descoperit iar ceva ce niciodata nu sunt in stare sa accept. A venit iarna.

Vot

Eu nu sunt deloc pro-americana din cauza conducatorilor ei care fac de cele mai multe ori o politica de stapani ai lumii dar ei nu pot fi ( sau nu ar trebui ) confundati cu poporul american. Si poate ca ar fi cazul sa educam si noi copiii in acelasi spirit, chiar noi sa ne autoeducam, cu aceeasi convingere ca oricare din ei ( din noi ) poate ajunge orice - presedinte ori milionar...oricare din noi ar putea schimba lumea.
Noi nu mai avem incredere in nimic, nici in faptul ca nu putem ignora alegerea, oricare ar fi ea. Daca stai sa te gandesti , poate trebuie sa mergem la vot , DOAR pentru ca in orice tara civilizata europeana se traieste mai bine decat in Romania, pana si in Ungaria ori in Cehoslovacia. Ar trebui sa votam ca atitudine, doar pentru copiii copiilor nostri, noi nu vom avea bucuria sa traim intr-o “Europa”…mentalitatea se va schimba in decenii.
Poate ca votul nostru exista si va exista doar ca o amagire a libertatii noastre, fara el insa nu mai avem nici macar speranta.

Europa

Va mai trece multa vreme pana cand aici va exista o constinta profesionala. Exista un mare pas inainte pentru Romania, la scara istorica, doar ca un om traieste doar o viata si aia cam scurta si istoria nu sta la pas si in proportie cu viata noastra, ea lucreaza mai curand cu decenii, multe decenii si mai ales cu secole. Din pacate si noi ca si parintii nostri si ca si bunicii nostri suntem o generatie de sacrificiu. Care Europa?In Europa multe tari s-au format ca Stat de putin timp. Daca te gandesti la mult trambitata istorie veche a Europei, sa ne aducem aminte ca primul care a unit o serie de triburi nomade ravasite in toata Europa central-nordica a fost Carol cel Mare deci intre 7-800; inainte si dupa aceea au fost doar triburi nomade, nici vorba de Germanie ori Franta; Spania era araba, doar Anglia avea unitate si statele din Italia; deci Europa nu are mai mult de 1000 de ani de personalitate locala iar ca Statele, asa cum sunt azi, majoritatea nu au mai mult de 100 de ani. Civilizatia greaca s-a stins de mult, a ramas un popor ignorant, o tara cu doar doua orase: Atena si Salonic si niste pietre imprastiate pe munti sterpi; doar civilizatia romana s-a perpetuat, caz singular. Istoria Frantei incepe cu marile ei catedrale, deci pe la anul 1100, catedrale care nici nu mai exista asa cum au fost construite, toate sunt reconstruite complet de-a lungul secolelor asadar nu catedralele i-au adus maretia ci regii, deci dupa 1400 . Stiu ca "America-caca", nu este pe gustul europenilor din cauza lipsei de traditii si istorie ca si cum traditia ne-ar da de mancare insa poate ar fi cazul ca noi toti sa invatam cate ceva de la ea. Ceausescu ne-a impuiat capul cu traditia noastra Daca de parca am fi fost buricul pamantului, ne-au invatat o isorie inexistenta plina Sviatoslavi...ca principi si domnitori care se dovedesc a fi Bulgari (!) si mai inainte Traci deci tot bulgari (!), in niciun caz daci ori romani de vita veche si alte mistificari; asa incat noi ramanem cu "traditia Daca" , in realitate cu statul Roman care are mai putin de 100 de ani si cu mizeria morala si materiala si o coruptie fara precedent si egal, in timp ce America are o istorie de cel putin 500 de ani, cand au "descoperit-o" spaniolii ori olandezii, care de altfel n-au gasit terenuri virane, iar ca Stat are mai mult de 200 de ani. America poate sa placa sau nu, ca orice loc de pe pamant, dar deocamdata este tara cea mai democratica -in afara de Suedia si poate Finlanda, unde sunt doar o mana de locuitori.Deci care Europa ?In Germania se da foc magazinelor si caselor de straini care sunt acolo de doua generatii si sunt cetateni germani, hai sa privim drogatii la scara nationala din tarile nordice si sa vedem ce combina mafia in Italia -deja generalizata pana la nivele de Parlament-, ori in Rusia ori in China...Nu exista Europa, e o fantasma.Noi toti suntem o iluzie.

Locuiesc in taramul asteptarii. Ma astept pe mine insami. Te astept si pe tine, prietenul meu. Sunt dimineti in care imi spun ca pot prinde timpul de mana, traiesc atat de intens si-mi pare ca viata mea se opreste cu raza de Soare care rasare si-mi incalzeste pielea...Alte dimineti ma gasesc ursuza, tacuta, cu o dorinta neinteleasa, trag storurile peste lume si vreau doar sa tac. Ma cufund in mine si in pagini pe care le beau odata cu cafeaua mea amara, fara zahar, fierbinte. Vine iarna. Ce hibernare m-apuca!