Locuiesc in taramul asteptarii. Ma astept pe mine insami. Te astept si pe tine, prietenul meu. Sunt dimineti in care imi spun ca pot prinde timpul de mana, traiesc atat de intens si-mi pare ca viata mea se opreste cu raza de Soare care rasare si-mi incalzeste pielea...Alte dimineti ma gasesc ursuza, tacuta, cu o dorinta neinteleasa, trag storurile peste lume si vreau doar sa tac. Ma cufund in mine si in pagini pe care le beau odata cu cafeaua mea amara, fara zahar, fierbinte. Vine iarna. Ce hibernare m-apuca!