Am cirese la urechi mama si te port azi prin roata de cer si de nori.
Si-i vara mama mea draga si te-as inventa iarasi din cerul asta ca ochii tai!
Oh, mama, iarta tu din nou necredinta mea si roaga-te pentru mine, fiul tau risipitor,
roaga-te mama pentru toate tradarile si trufia mea...
Ca nu-i blandete mai mare pe pamant ca blandetea din ochii mamei,
prin ea Dumnezeu ne spala de moarte,
nascandu-ne intru inceput si mantuire.
Si nu exista pe pamant dor mai adanc, mai inalt ca dorul mamei de noi,
de sine si de viata din ea care stie
sa gaseasca vesnicia din lutul care ne creste in talpi si in cuvant.
Mamei, mamei mele,
mamei ei si mamei lui
oriunde ar fi,
cu drag,
eu...un copil care s-a (re)nascut si el inca o data
cu uimire,
sfiala
si iubire...mai ales.
Multumesc Ir.
No comments:
Post a Comment