am nevoie de cer

Mi-e greu sa scriu de cand am trecut de usi in camera alba , ninsa de linistea intregii mele vieti. E atat de placut sa-ti auzi visele. Cam asa e aici, unde poate numai asteptarea are zboruri. Mi-e dor de tine si uneori realizez ca stiu sa cred ca un orb in tablourile lui Siskin. Copacul meu, tu, dor nesfarsit de gen neutru...ti-am atins genele sarate si am simtit marea pe buzele mele pecetluite de nopti albe nesfarsite. Vino sa ma iei in brate de vrei, cu primavara care ma doreste prin tine.