Friday, July 10

Hajongard

Iti mai amintesti tata cum il ascultam impreuna
si tu imi spuneai ca in fiecare privire pe care o inchinam Lunii
sta o parte din dor ,
din ce cautam si uneori nu stim ca simtim ?
Iti mai amintesti tata cum dansam
si tu ii spuneai ca in gleznele mele se nasc fluturii ?
Pentru fiecare suras al mamei , tata, iti multumesc !
Din el s-a facut in mine o ancora
iubirea.


4 comments:

Administrator said...

Cat de frumos ...

giulia said...

Vad ca si tie iti place chitara clasica. Iti urmaresc blogul, chiar daca nu ma încumet sa-ti scriu. Prea scrii frumos si cu mult suflet. Scrii de parca n-ar fi nimeni în jurul tau sa te iubeasca. Sau poate traiesti pierduta în trecut?

Anna said...

Iti multumesc mult. M-ai facut sa zambesc.Ma simt un pic jenata pentru ca acum incerc sa raspund la "cine ma iubeste". Cum suna! Am si am avut mereu o forma a iubirii in imbratisarea, sau tandretea, sau dorinta, sau pasiunea, sau atingerea, sau apropierea celui cu care ma impart la doi. N-am fost niciodata singura – sunt colectionar, fiu risipitor si rebel - iar daca voi fi, in mod sigur va fi ca sa urc alta treapta in inima mea. Mi-au stat in brate foarte multi copii. Copiii m-au iubit si ma iubesc neconditionat , cum iubeste un copil e tulburator de miraculos. Am avut cativa oameni in viata care imi sunt inca prieteni, oameni pe care i-am putut simti ( nu avea neaparat ) langa sufletul meu cand ma pierdeam in aparentele vietii. Dar mai presus de cuvant , am simtit mereu in sufletul meu iubirea lui Dumnezeu. Mamei ii datorez asta. Atat de multa iubire am simtit de la parintii mei ca mi-ar ajunge pentru o suta de vieti. Cat de greu mi-a fost in viata, cat de multa durere a trebuit sa inalt spre cer in ruga…din intrebarile mele, cate doruri m-au mistuit, cata nefericire am gustat cand imi mureau copii in brate, cata nebunie a nascut n e p u t i n t a mea in fata mortii, de cate ori m-am tarat pe pragul de jos nu de sus, am stiut intotdeauna dar mai cu seama am simtit ca pot inalta sufletul meu din orice intuneric in lumina iubirii.

E suficient sa iubesti si iubind, iubirea ti se va intoarce in iubiri infinite.

giulia said...

îmi umplu sufletul cu frumusetea din sufletele voastre. de aceea mi-am ales cu grija câteva bloguri ale unor persoane deosebite. diferite una de alta, dar fiecare în parte ma transportati pe aripile gândului. am vrut sa cunosc români deosebiti ca sa nu devin superficiala si multumita de ziua de azi. si apoi cartile, de care nu am timp în ultimul timp, nu mai reusesc sa ma înrobeasca, ca în trecut.