Ce ironie nu-ul sa existe in singurul da(r) al vietii. Ce drept la lacrimi sa-l sinucizi mereu pe da pentru un nu cladit din asteptari. Umbrele nesfarsite din inima te asurzesc in ce nu-i la indemana. Si da-ul la indemana cand era, cum zbura ? Spune, spune cum zbura ? Dar ce nu e, tu crezi ca a fost vreodata la indemana ta? La indemana nu a mainii, nu a carnii, nu a lumii...nici macar a Lunii.
La indemana a ceea ce te invie cu adevarat cand te prabusesti in moartea orelor tarzii. Exercitiul unei intinderi albe pe care sa o imparti in da si in nu e de cele mai multe ori singura demnitate pe care o putem colora. Sa vedem ce as scrie pe coala asta. Scriu. Scrie si tu acolo da si nu-ul tau si pe urma mai vedem cine este de fapt nu-ul tau. Eu, stii doar, eu scriu de la sfarsit intotdeauna. Numai sfarsitul ma intereseaza. Anee ohevet otkha.
La indemana a ceea ce te invie cu adevarat cand te prabusesti in moartea orelor tarzii. Exercitiul unei intinderi albe pe care sa o imparti in da si in nu e de cele mai multe ori singura demnitate pe care o putem colora. Sa vedem ce as scrie pe coala asta. Scriu. Scrie si tu acolo da si nu-ul tau si pe urma mai vedem cine este de fapt nu-ul tau. Eu, stii doar, eu scriu de la sfarsit intotdeauna. Numai sfarsitul ma intereseaza. Anee ohevet otkha.
No comments:
Post a Comment