In ultimele zile m-am intrebat daca voi mai putea alerga vreodata, daca o sa mai pot simti vreodata marea cum miroase in larg , marea marilor care vine din bratele tale...M-am intrebat daca as mai putea sa fiu la fel daca nu voi mai avea niciodata speranta ca am sa gasesc drumul. Si stiu astazi ca palmele celor care doreau si se rugau sa moara, palme pe care le tineam in mainile mele ieri, neputincioasa, le-am tinut doar pentru a intelege astazi cata lumina e in vise. Uneori ai nevoie sa cazi si tu pentru a intelege care e culoarea disperarii. Si in cel mai indepartat si adanc pustiu, va veni intotdeauna un inger.
http://d-alelumii.blogspot.com/2009/02/watterfalls.html
http://tudorchirila.blogspot.com/2009/02/vreau-sa-alerg-arcul-de-triumf-palatul.html
1 comment:
Ana, in lume exista miracole.Intotdeauna se deschide o usa pentru cei care o cauta. Si nu vorbesc din carti. Inca nu avem intelepciunea de a vedea dincolo de voalul prezentului, uneori poate prea trist si coplesitor. Eu una, nu am invatat sa ma ridic, pana nu am cazut...Si de cate ori... Viata nu e dreapta si nici nu trebuie, caci altfel nu am pretui suficient darul ei. Pe cat de abrupta e caderea, pe atat de miraculoasa e revenirea prin credinta in bine.
Post a Comment