Gandul ca n-ai fi existat,
ma chinuie si
mi-a umplut inima de tristete.
Poate ca te-am inventat eu prietene, sperand sa apari.
Poate ca am fost mai incatusata
de lut vazandu-te ziua
Poate ca uneori si de pasii tai
am fost,
Mai ales de respiratia ta
- ti-am auzit-o si eu
de-atatea si atatea ori -
ce ciudat, nu-i asa ?
Poate ca am ametit de strigatul tau
prin mine.
Poate ca rochia mea
mai tremura si azi
de cand au atins-o genele tale.
Nu stiu.
No comments:
Post a Comment