simplu

Ninge frumos,
prima zapada se asterne pe suflet
cu stele.
Ce seninatate in pulsatii
in gara asta de viata
nu eram nici tren,
nici cale ferata.
Eram pasari
Si Doamne, cum ne mai rasfiram
aripile in Soare.
Umbrele plang oare ?
Spune-mi,
ai imbratisat fulgii?
Ninge, imi imbrac umbra cu geamuri ninse.
In orologiu,
in spatiul internumeric
alearga secunda
si noi o privim melancolic.
Cat alb,
mainile mele, poveste,
ti le trimit din spatele castelului nins
sa-ti spuna framantarile
iernii ce a sosit.