adolescenta

2 iunie

Undeva, in adancul meu
striga cineva, cu toata puterea
impotriva lui poate.
Si totusi, se intampla si fac eu ce fac
si ma impiedic mai tot timpul
de aceasta incomoda
improbabilitate.
Oamenii ii simt, pe unii prea departe
si pe cei ramasi, dureros de aproape.
In realitate, ironia este
ca sunt raportati invers in jurul meu.
Nu inteleg de ce ma privesc
cu usa intredeschisa.
Trec printr-o criza de unicitate,
Nu am nevoie de ieri
si maine nu a venit.
Vreau doar prezent sa beau,
prezent !