Lumina mea desertica,
te rasfir si te ard in mine sfielnic,
cu ruga lucrurilor care nu se vad.
Si ma rog diminetile
sa-mi fie iertat,
amin,
nisipul
care imi creste ,
alunecandu-mi visele
printre crengile copacului tau.
Sa-mi fii aproape,
sa ma cutremure aceeasi dulce stupoare
ca in tine ma regasesc,
oglinda sinelui meu.
Numai tu,
dor de gen neutru,
imi faci asteptarea palat
nu risipa;
Nu-l astept pe cand-ul infatisarii tale,
N-are relevanta,
Penelopa
sunt iubitule
numai eu.
No comments:
Post a Comment