.

Sunt tacuta. Un prieten a avut un AVC, a intrat in coma de gradul IV si clinic a fost declarat mort... Sambata inima a cedat. Nu a mai fost nevoie de acordul familiei sa-l deconecteze. Fetita lui are cinci ani. Doamne, toti alergam dupa nimicul datator de viata, alergam dupa stabilitate si vise , toate masurate in zerouri sau confort si uitam sa fim fericiti , uitam sa ne lasam sufletul in pacea interioara care se masoara in bucurii simple, nu in stabilitatea care de fapt nu iti aduce decat oboseala, framantari si multa neliniste. Cat de usor nu mai esti. Mi-e greu sa scriu.

Mi-e greu sa respir.

acasa

Astazi sunt trista. Foarte trista.
Ma acopar cu tacere. Tot mai mult in ultimele zile.
Privesc copacii ferestrei mele. Linistea copacilor, cea mai frumoasa liniste a lumii.

n-am nevoie de cuvinte

Am vazut aseara unul din filme.
Primul. Nu-l vazusem.
Aproape cinci ore am stat azi pe o banca si am privit oamenii.

fericire

Nu mai fac nimic, in noaptea asta o sa ma urc in masina si o sa ajung acolo unde mi-e mie mine in mine. Si invers. Acolo unde pot intreg respira, acolo unde cerul ma tine de mana. Acolo unde te vad si acum pe tine gene sarate cum alergi, copila aurie de care ma impiedic de-o viata. In noaptea asta o sa stau si o sa ma uit la ceea ce iubesc neconditionat. O sa ma rog in noaptea asta, in locul cel ai frumos din lume.

Plec la mare.

simplu

Ninge frumos,
prima zapada se asterne pe suflet
cu stele.
Ce seninatate in pulsatii
in gara asta de viata
nu eram nici tren,
nici cale ferata.
Eram pasari
Si Doamne, cum ne mai rasfiram
aripile in Soare.
Umbrele plang oare ?
Spune-mi,
ai imbratisat fulgii?
Ninge, imi imbrac umbra cu geamuri ninse.
In orologiu,
in spatiul internumeric
alearga secunda
si noi o privim melancolic.
Cat alb,
mainile mele, poveste,
ti le trimit din spatele castelului nins
sa-ti spuna framantarile
iernii ce a sosit.

contrapunct

Lumina mea desertica,
te rasfir si te ard in mine sfielnic,
cu ruga lucrurilor care nu se vad.
Si ma rog diminetile
sa-mi fie iertat,
amin,
nisipul
care imi creste ,
alunecandu-mi visele
printre crengile copacului tau.
Sa-mi fii aproape,
sa ma cutremure aceeasi dulce stupoare
ca in tine ma regasesc,
oglinda sinelui meu.
Numai tu,
dor de gen neutru,
imi faci asteptarea palat
nu risipa;
Nu-l astept pe cand-ul infatisarii tale,
N-are relevanta,
Penelopa
sunt iubitule
numai eu.

adolescenta

2 iunie

Undeva, in adancul meu
striga cineva, cu toata puterea
impotriva lui poate.
Si totusi, se intampla si fac eu ce fac
si ma impiedic mai tot timpul
de aceasta incomoda
improbabilitate.
Oamenii ii simt, pe unii prea departe
si pe cei ramasi, dureros de aproape.
In realitate, ironia este
ca sunt raportati invers in jurul meu.
Nu inteleg de ce ma privesc
cu usa intredeschisa.
Trec printr-o criza de unicitate,
Nu am nevoie de ieri
si maine nu a venit.
Vreau doar prezent sa beau,
prezent !

21 iulie - candva
Nici nu ma descoperisei
cand,
o neinteleasa nevoie de apus
ti-a ingaduit sa ma imbraci
in efemere flori.
Nu stiai iubite, ca primavara-i ritual,
ca oamenii nu infloresc,
fiind infloriti fara poate sau inca...
Cautai fagaduinta
si ne-ai ingropat zborul
sufletelor noastre prematur,
in gesturi cu finalitate si lut.
Acum alergi, alte podoabe,
desigur, eu nu sunt decat ceea ce am tot fost
de cateva milenii.
Ele stau de la bun inceput
cuminti si ascultatoare , pe loc.
N-am fost suficient de senina,
aveam in drumul meu prea clara lumina,
In mine,
cu de sapte ori cate sapte
te-am rastignit
rupand bucata cu bucata din mine,
Manole, Manole...
eu singura ta Ana,
iti zidesc apostoleasca biserica
printre ruine de vise
si suflet,
din tine.

Aur Barna

Imi curge printre glezne
un rau de sange.
Ei imi spun ca e iarba si rad.
Si totusi, o durere ingropata l-a nascut,
nu apa amestecata cu samanta si lut.
Un triunghi echilateral
pustiu, pustiu, pustiu.
Nuu,
firul acesta nu are miros de lemn.
Pamantul, impletit in inel
i-a dat seva,
dorul de cer
si o mare de lacrimi din el...

iarta-ma

iti las linistea la geamurile toate.

Plec la Praga maine.

de ziua ta , fiul meu

14 aprilie 2008

O mie de copii as mai face, de o mie de ori as mai alapta.. zeci de mii de nopti as mai pierde, de mii de ori as mai veghea. Doar sa mai simt fericirea pe care am trait-o cand l-am tinut in brate, intaia data, pe copilul meu. Sa mai fiu binecuvantata de o mie de ori, Dumnezeule Doamne, cu viata din iubirea ta.

DOR de mai

Intaie intamplare,
adiere parfumata a verii,
tu sfioasa luna de mai,
pastelezi asteptarile noastre,
din alba iarna
Si ne basmuiesti
castele inflorite,
pregatindu-ne sufletul
pentru coborarea in fructul
intelepciunii.
E atata viata
si feerie in ceasul tau,
si eu as vrea,
sa fii de-a pururi
aici,
sa bati mereu
cu aripile toate
in tampla mea.
Invata-ma luna mai
sublimul candorii
din vioara ta.

refren

Esti prietene, esti? Acasa, o dulce-amaruie baie m-a ametit.

Lae

Arata-mi te rog,
Cum Doamne sa daruim
fara a astepta umila recunostinta..
cand tu insuti,
pentru o secunda rosie de mar,
dintr-un inger alungat
- lacrima din universul tau,
ne-ai daruit fundamentala noastra cainta
landu-ne timpul ?

banca verde - Firenze

partea mea. . .

tot 2007

23:47

Sunt tare trista si daca poti, tine-ma,
mangaie-ma,
du-mi durerea departe,
ia-mi-o cu mangaierea ta.

Tu

Gandul ca n-ai fi existat,
ma chinuie si
mi-a umplut inima de tristete.
Poate ca te-am inventat eu prietene, sperand sa apari.
Poate ca am fost mai incatusata
de lut vazandu-te ziua
Poate ca uneori si de pasii tai
am fost,
Mai ales de respiratia ta
- ti-am auzit-o si eu
de-atatea si atatea ori -
ce ciudat, nu-i asa ?
Poate ca am ametit de strigatul tau
prin mine.
Poate ca rochia mea
mai tremura si azi
de cand au atins-o genele tale.
Nu stiu.

Vara la 21 de ani

In privirile tale simt marea, ma invaluie cand vreau sa ma regasesc. Vezi marea din tine ? Te apar si de geana ta. Simt ca bati cu inima mea, simt ca respiri prin fiecare picatura de sange, din mine. Simt sufletul tau cum ia aripi din visele mele. Simt ca imi completezi pasii, pereche. De-ai veni tu, vis nebun. . .

poezie ardeleneasca

1 noiembrie
Inchinatu-m-am apusurilor
si intristatu-mi-am in fereastra
stelele cu privirile mele gri.
Amar, am zambit totusi rasariturilor toate
bucurandu-ma chiar de cadea in genunchii goi
ziua de ieri.
De ce nu m-ai facut Doamne ploaie,
Ce ploaie teribila as fi fost
valsand in plansu'-rasul oamenilor tai
Cu povesti nemaintalnite m-as fi
colorat la geamuri in copiii tai
si...tot zbenguindu-ma in spirale
de vant hoinar,
sora de cruce m-as fi facut
cu asteptarea norilor.
De ce nu m-ai zburat Doamne fluture
sa n-am decat traire in cateva
coordonate spatiale,
n-as fi fost niciodata la mijloc,
in pamantul unde nu inveti niciodata sa uiti.
Poate candva, as fi ajuns in insectarul
cuiva, murind fericit cu aripile intinse.
De ce nu m-ai facut Doamne foaie alba
Ce interesant m-ar fi putut desena
pe frunte, cineva, cu doi, trei stropi de
cerneala albastruie
facandu-ma sensul intrebarilor sale.
Nu Doamne , copacul asta de om
nu-mi place sa fiu
Imi cresc mereu brate noi
cand nici n-am avut timp sa ma
obisnuiesc cu cele vechi.
Apar permanent capricioase frunze
si flori...
imi trebuie pentru radacini
pamant cu bogate minerale,
am sete de ploi si foame de Soare
efemeritatea Doamne ma doare,
tot astept oameni la umbra mea
sau pasari cantatoare.
Gandeste-te Doamne si convenabil
fa-ma foc la cabana,
intr- o seara
de iarna.

Lae

Moarte, poezie a palmei deschise,
moartea mainii ei, moartea mainii lui...
Cand naufragiaza cele doua universuri,
fiecare cu celalalt,
Dumnezeu isi valseaza grabnic prezenta
e un ritual atat de rar,
intotdeauna il ia prin surprindere
- E timpul...
Si pleaca pentru un alt secol
Din nicaieri in niciunde.
O secunda dispare si Soarele
sa dea stelei noi lumina
si oamenii aprind lumanari.
La inceput tristi,
Cu timpul
in linistea ce se asterne
isi amintesc de Shakespeare
Apoi,
merge fiecare in palma lui
concluzionand apatic :
- Ce sa-i faci ? Asta e...

Lui tata

8 septembrie

Daca poti, cu un gest fara oval
Arunca-mi un pas catre cer
Nu stiu si nici nu ma-ntreb
Care fereastra deschisa a luminat
In vise tarzii un soare rasare
In mersul toamnei, o blanda candoare
Cade lin, ca frunzele padurilor neumblate.
Tu tata...
Pana la primavara secunda n-are relevanta :
Eternitatea reala sta in zambetul firelor de nisip
Si stiu,
Nimeni n-ar putea vreodata sa-mi intoarca altfel
Orele insomniilor mele din clepsidrele gri
Eu sunt numai pulsul acestor clipe
Menite sa ne hraneasca trecerea.

vine luna mai

21 mai , la capat de Splai

Mi-e dor de rai, de tine si de vis
Il gust in fiecare zi pe niciodata
Si nu-nteleg de ce o vina a ucis
Ingaduinta-albastra a lui vreodata.
Mi-e dor de tine vesnic scufundat
In viata noastra alba , picurata,
Nu pot sa uit , caci ochii mi-au udat
Cuvantul tu, privirea-i spanzurata.
Mi-e dor de gustul tau ciudat,
Proteguit de chipul meu, mi-e dor
O intrebare si-un raspuns au inghetat
Si toate clipele de-acum ma dor.
Mi-e dor de crezul meu, de cer,
Deasupra-ti sangereaza aripa taiata
Si intelesurile parca astazi pier
In vina ce-o pastram neinteleasa.
Doar flacara tu astazi ai ramas
Iubitul meu , mi-e asa de dor de tine
Atat mai esti o candela, popas
In neuitarea clipelor sublime.