peninsula

Ma intorceam de la Budapest acasa, vacanta se terminase, aveam 17 ani. In fata mea statea un tanar si tot drumul m-a privit fara incetare. Cand s-a ridicat sa isi ia ceva din bagaj l-am masurat pe furis. Aproape ca ii simteam pleoapele, de fiecare data cand se misca mirosea a Fahreinheit in tot compartimentul...Nu stiu cand picatura de rasina si cedru, santalul, tot misterul parfumului pe care-l imprastia mi-a cuprins copacii care alergau pe geam. Si nepasarea. Am uitat sa cobor la Cluj, ne-am trezit amandoi cand ne-a deranjat un domn din compartiment care vroia sa coboare. In Razboieni doua trenuri plecau in acelasi timp, unul spre Cluj in care m-am urcat eu. Fara bilet. In celalalt s-a urcat el. L-am revazut peste ani, pe holurile spitalului unde eram cu mama, vindeca inimi. Si apoi peste alti ani, in Franta. Ne-am plimbat cateva ore prin tot orasul , pe jos, fara sa vorbim.
- In septembrie nu mai exista cer, doar ochii tai ma urmaresc ca o fantoma a nemuririi...

La Targu Mures miroase a trecut din 2000 inainte de Christos. La Targu Mures in septembrie, ochii mei au fost candva intregul cer.