Lacrimi galbene

Imi place sa ma plimb pe piatra cubica. Vroiam sa scriu despre o straduta pe care m-am plimbat azi si care mi-a rascolit dorurile de Arno. Culori ca niciodata mi-au tulburat ziua intr-o dulce-amaruie stupoare. Am baut o cafea si m-am scufundat in ferestre ruginii. Si am fumat, pasiv, tutun de la un domn care citea in diagonala un ziar. Il mestecam si eu...tutunul. Vroiam sa spun despre cum ii auzi inima tramvaiului intr-un oras in care nu se claxoneaza. Vroiam sa scriu despre drumurile prin Dobrogea cu lebede si despre vara trecuta. Despre gustul pe care il mai am inca de vara in gura. Cata toamna ma ia in brate, de-ai stii. Ceva insa m-a oprit. Ma doare inima. Mi-e rusine si ma sfasie de ”de ce” cad oamenii. M-am oprit pentru ca mi-am adus aminte ca atunci cand eram mica, boabele de porumb pe care Marcovicii le fierbeau vara, in curtea din spatele casei, mie imi pareau lacrimi.

Uimeste-ma...

Astazi promit sa ma plimb toata ziua.
Ochii mei au nevoie de cer.
Mangaie-mi in soapta dimineata.

Ce toamna...

frunzele ma prind iar tandru de gleznele tacerilor.
Prin nucile verzi, simt pielea ta cum miroase a sare.
Mi-e dor de micul golf.
Si beau pahare intregi de ploaie sa-mi uit aritmiile.
Nu ma mai intreba.

Iubire si duminica

Rasare Soarele.
Ne lumineaza dorul.
Si speranta.
Trandafiri albi in liniste,
cad din mana mea.

U have...

Ce culoare are speranta ?

Da mai departe sa aflam...
http://www.paun-cosmina.eu/

Spune tu
Dorul tau il simt cum imi dezbraca toti copacii care mi-au crescut spre cerul tau.
Timpul a fost mereu de partea mea.
Iar tacerile mele stii bine, au fost mereu de partea ta.

M-a imbolnavit vioara din inima ta

Lake House

Aseara am plans cantand cu Iris

Am venit si am ramas pentru cateva zile.
Fiind aici nu puteam sa nu merg si la Iris.
Dupa concert m-am asezat in iarba parcului, langa vise.

...pana imi gasesc cuvinte, desenez.

Fiecare deal din lume

mie imi mangaie amintirile
si dorurile despre mine,
despre Cluj.

πεντάγραμμον in lumina

eu scriu raspunsul...
<< πεντάγραμμον este reprezentativa pentru componenta feminina a tuturor lucrurilor
- concept pe care istoricii religiei il numesc "femininul sacru" sau "Zeita".
In sensul sau de baza,
pentagrama o simbolozeaza pe Venus >>
*Guido d’Arezzo precursor del pentagrama

In fiecare colt de stea sta o pasare maiastra.
Noaptea se preface in inger si ne bea lacrimile disperarii
facandu-le cantec de leagan
pentru Dumnezeu.
Nedreptatea care-ti cade in drum
nu-i decat zborul cel mai scurt catre rai.

Multumesc Cabral

Cand inima ta sta pe tavan, ce faci ?
Cand intermitentul tacerii, neaflarii, nelungimii...de unda de pe monitor iti lasa privirea - aia a ta in gol - , in genunchi, ce faci?
Cand ceva te face sa iti simti sulfetul izbit de asfalt, ce faci?
Cand vara nu mai e sa-ti arate in Vama rasaritul si chemarea din el, ce faci?
Cand simti ca lacrimile iti curg pe parchet,
in camera cu draperii bej...
cand intelepciunea cartilor din biblioteca
s-a scufundat in atata tristete
ca ai putea sa mori
uitand ca existi...
Cand nu ai inca ceva,
dar ti se spune c-ai pierdut...
cand parca totul aluneca din tine si nu ai habar cum
sa opresti tandretea care te strange de gatul sperantei...
cand muzica ta si-a uitat notele si alergi ca un om nebun dupa liniile orizontului pe care sa le renasti.
Cand suspinul noptii face si Luna sa planga.
Cand mainile tale au inghetat si nu mai stiu
si ochii tai sunt pamant albastru.
Cand esti ingropat de viu in neputinta ta de-a astepta.
Cand. Cand. Ce faci cand ??
Eu?
Eu mi-am amintit de cineva care statea turceste acum cateva zile.
Si mi-am amintit de mama.
Imi spunea mama mea ca in clipele cele mai grele din noi putem sa ne binecuvantam sufletul daruind.
Mi-am amintit de un film pe care l-am vazut recent la recomandarea : http://www.cabral.ro/recenzii/iti-recomand-un-film
Eu mi-am reamintit de sentimentul extraordinar care ma strange in brate
cand fac ceva pentru cineva.
De foarte multi ani sunt implicata in diferite proiecte.
Cand alegi un astfel de drum ai o nevoie frumoasa ca implicarea ta sa fie consecventa.
Dupa ce am vazut filmul m-am hotarat sa mai aleg trei oameni si am ratacit pe un blog care mi-a ramas mie in minte acum ceva vreme. http://adriana-dardindar.blogspot.com/
Si am ales doi oameni , nu trei. Promit ca-l voi afla si pe al treilea. Chiar daca nu sunt acolo, o sa gasesc o modalitate ca sa fie ca si cum as fi.
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/15/stelutele-de-mare-canta-andrei/
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/12/valentina-a-fost-in-urma-ei-raluca-ana-maria-21-de-zile-orfana-de-mama-in-urma-ei-robert-marian-8-ani-orfan-de-mama/
Si tie iti multumesc Andi...

President * * * *

Ora 1

Sunt aproape 3000 km. Suficienti ?

Ai spus prea mult... eu, prea putin.

"Found you there in the blink of an eye
I miss you
Turned away into a thousand dreams
You've found out what they mean
Lost you there in a moment of truth.
I trust you
Gave away your one and only heart
A gift to tear apart.
Stain me, save me
Take me to my home
Hold me, show me
Take me to my home...
Weaker now, drawing fluid from me
You kill me
I'm not afraid of what you have just done
But of what you've just become."

E atat de frumoasa ziua asta.

Cheama-ma.

Lacrimi care nu tac

Nu, nu sunt la Cluj.
A fost un an de cand a plecat Adi.
Sambata vor fi multi...de cand
am tinut-o pe mama in brate.
Acum cateva zile ar fi fost ziua lui
tata.
Intru in castelul fara turnuri.
Clopot mi-s mainile in dimineti de septembrie
si sangele meu urla prin genunchii cu care strig
infinitul.
Mi-e dor de mama.

Acolo,

buzele mele ard...inca.
Mi-e atat de sete de poduri.
De respiratia mea.
Cu care iti masor in noaptea asta moarte, oarba, pulsul.

...iti aud inima.

Lucrez.
Din cand in cand,
aburi de toamna ma rostogolesc in vis
si-mi amesteca in pahar magia unui singur cuvant.
Vino.

"Tu umbra tacuta si draga,

Aseaza-ti fularul la gat."
Vine octombrie
si nu o sa vad Oltul.
Trimite-mi copaci,
aici nu are nimeni pian.
Mi-e dor de cuvant.
Imbraca-ma cu stele.

De dor si nici nu mai stiu de ce...de viata si de Inviere

http://www.cabral.ro/culturescape/alexandrina
"Printre flori te-am cautat
Printre munti si stele
Zile-ntregi si nopti la rand
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate cerul m-a mintit
Chiar si marea-n lung si-n lat
Am mers marea-n lung si-n lat
Si nisip am treierat
Balene am omorat
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate marea m-a mintit
Chiar si codrii din pamant
Am zmuls codrii din pamant
Am baut livezi de poama
Am cazut de mii de ori
Tot gandind ca te-ai ascuns sub flori
Poate rau te cat, te cat
Poate lumea m-a mintit
Unde esti, iubirea mea?"
Printre flori te-am cautat
Printre munti si stele
Zile-ntregi si nopti la rand
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate cerul m-a mintit
Chiar si marea-n lung si-n lat
Am mers marea-n lung si-n lat
Si nisip am treierat
Balene am omorat
Si nu te-am gasit
Poate rau te cat, te cat
Poate marea m-a mintit
Chiar si codrii din pamant
Am zmuls codrii din pamant
Am baut livezi de poama
Am cazut de mii de ori
Tot gandind ca te-ai ascuns sub flori
Poate rau te cat, te cat
Poate lumea m-a mintit
Unde esti, iubirea mea?"
Superb acest "Poate rau te cat, te cat"

Eu nu sunt,

eu insa simt cum ma masoara astronomicul ceas la "judecata universala". Aici fotografiezi lumina din ceilalti cu inima. Sunt cateva locuri asa pe pamant. In maini iti vei simti pulsul, dar nu al obiectivului. Al tau. Si cand vei iesi, vei putea desena nu locul unde ai fost, sentimentul...afla-vei atunci ca timpul nu exista unde-i Dumnezeu.

You made me happy when the skies were grey

Albastra liniste - ziua XX

Stea, vino odata...

Multumesc tuturor. N-am raspuns pentru ca n-am citit inca tot. De cand sunt la mare, pana ieri, n-am avut laptopul. Pentru aceste cuvinte multumesc aici, impartasindu-le.
"Nu mã intereseazã ce planete stau în pãtrar cu luna ta. Vreau sã stiu dacã ai atins cel mai adânc punct din viata ta, dacã te-ai deschis prin toatã durerea sau dacã te-ai închis si te-ai chircit de frica altor suferinte. Vreau sã stiu dacã poti sã stai cu toatã suferinta – a mea sau a ta – dacã poti sã dansezi cu
frenezie si sã te lasi cuprins de extaz, din vârful degetelor pânã la picioare, fãrã sã te cenzurezi prin ratiune sau sã te gândesti la limitele vietii omenesti. Nu mã intereseazã dacã povestea pe care o spui este adevãratã. Vreau sã stiu dacã poti dezamãgi pe cineva pentru a-ti rãmâne tie însuti credincios. Dacã poti suporta
reprosul trãdãrii pentru a nu-ti trãda propriul suflet. Vreau sã stiu dacã poti avea încredere si astfel sã fii si tu de încredere. Vreau sã stiu dacã poti vedea frumusetea, chiar dacã nu este în fiecare zi frumos si dacã poti sã-ti hrãnesti existenta cu ceea ce este divin. Vreau sã stiu dacã poti sã trãiesti cu esecul – al meu sau al tãu – si, în ciuda acestuia, sã te opresti la marginea lacului si sã strigi spre argintiul lunii pline: DA!!! Nu mã intereseazã în ce fel îti câstigi existenta. Mã intereseazã ce doruri te macinã în interior si dacã îndrãznesti sã îti urmezi visul inimii tale. Nu mã intereseazã cât de bãtrân esti. Vreau sã stiu dacã risti sã te porti ca un nebun de dragul iubirii tale, de dragul viselor tale, si pentru a trãi aventura vietii. Nu mã intereseazã cine esti si cum ai venit aici.
Vreau sã stiu dacã vei sta cu mine în mijlocul focului, fãrã sã te înspãimânti.
Nu mã intereseazã nici ce nici unde si cu cine ai învãtat. Vreau sã stiu ce te sustine din interior atunci când totul în jurul tãu se nãruie. Vreau sã stiu dacã poti sã fii singur si sã te bucuri cu adevãrat sã fii, în acele clipe, doar cu tine însuti."
S.J. Dreamer

La multi ani Maria, draga mea Maria !

La mare - ziua XVI

Calmul marii imi regaseste umbra. E atata liniste acum in larg, albastrul imi intra in sange si-mi picura iertari eterne. Valurile nu mai sunt decat mangaieri in care Soarele ne cauta necuprinsul. Mainile mele iti imbratiseaza timid iertarile. Beau fara sa clipesc aerul soaptelor...

Sa fii

stii...

In Vama - ziua VIII

Sunt pe plaja, parintii mei se iubeau pe nisipul care-mi alina acum dorul de ei. Intr-un sfarsit de august aici, dupa pranz, am inceput sa exist eu pentru a ma naste verile ce vor fi. Te mai poti inca iubi pe plaja, spre Vama sau pana-n textilisti. Mi-ai asezat cu sfiala sfesnicul de argint, mie, fiu risipitor al tacerii... Simt valurile marii in bataile inimii mele. O minunata desavarsire, intotdeauna aici ma inalt peste maruntele-mi orgolii, cautari, indoieli. Timp aici nu exista. Infinitul mangaie marea marilor. Mantuieste-ne Doamne marea cu care ne face azi cer...rasaritul.

...de dor de viata

Plec maine si o sa-mi prind vara in cercei. Mi-am pus albe, albastre, bejaurii - rochii - , in bagaj. Simt nevoia sa scriu la o masina de scris. Daca Marcovicii ar mai fi, ei aveau si nu trebuia s-o car eu pe a mea. Daca mama ar mai fi, ea m-ar astepta zambind seara cand apaream doar sa imi duc ce citeam in casa si dispaream imediat sa alerg prin valuri la apus pana departe unde plaja intra in mare. Barbosii si Ielele radeau. Si mereu ii spuneau lui tata : "Parca ai facut-o cu marea pe fata asta !"

Imi fac bagajul. Pentru doua luni. Note verzi de lamaie, mandarina, busuioc, bergamota, caprifoi, crin, iasomie, rozmarin, muschi de stejar, vetiver, ambra si mosc...parfumul O cu care ma invelesc seara. Concertul lui Grieg, Rubinstein, Vara lui Vivaldi, Linz. Si Bach neaparat. Reiau proiectul intrerupt in decembrie. O sa plec, toamna va veni intre timp si eu nu voi fi aici. Ploile ei sper sa le mai prind, cand vor ajunge langa clopotul iernii. Ma intorc la sfarsit de septembrie, inceput de octombrie. Tuturor, bine.

"in ochi sa ai inima mea"

shining red and gold

In dimineata asta usile sunt inchise.
Pe dinauntru.
Si tristetea face dragoste...

imbratisare, asteapta-ne la mare

Baby I see this world has made you sad
Some people can be bad
The things they do, the things they say
But baby Ill wipe away those bitter tears
Ill chase away those restless fears
That turn your blue skies into grey

Why worry, there should be laughter after the pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

Baby when I get down I turn to you
And you make sense of what I do
I know it isnt hard to say
But baby just when this world seems mean and cold
Our love comes shining red and gold
And all the rest is by the way

Why worry, there should be laughter after pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

Si Soarele miroase a mine in dimineata asta.
Trezeste-te...

regasire

nu, nu cred in moarte

In dimineata asta am dansat. Nu in vis.

25 de ani

Ce ironie nu-ul sa existe in singurul da(r) al vietii. Ce drept la lacrimi sa-l sinucizi mereu pe da pentru un nu cladit din asteptari. Umbrele nesfarsite din inima te asurzesc in ce nu-i la indemana. Si da-ul la indemana cand era, cum zbura ? Spune, spune cum zbura ? Dar ce nu e, tu crezi ca a fost vreodata la indemana ta? La indemana nu a mainii, nu a carnii, nu a lumii...nici macar a Lunii.
La indemana a ceea ce te invie cu adevarat cand te prabusesti in moartea orelor tarzii. Exercitiul unei intinderi albe pe care sa o imparti in da si in nu e de cele mai multe ori singura demnitate pe care o putem colora. Sa vedem ce as scrie pe coala asta. Scriu. Scrie si tu acolo da si nu-ul tau si pe urma mai vedem cine este de fapt nu-ul tau. Eu, stii doar, eu scriu de la sfarsit intotdeauna. Numai sfarsitul ma intereseaza. Anee ohevet otkha.

timpul

Nu poti spune ca nu exista.
Numerele-s de vina!
Daca doar noapte ar fi, ne-am masura oare visele?
Si dorurile unde ar fi?
Cand ma gandesc la viata mea, simt in ea trairi, mirosuri, iubiri care vor fi de-a pururi.
Acolo nu exista trecere.
In vis nu prea simt timpul.
Nici la mare nu-i simt inteleptul suras.
Exista moarte?
Simt timpul ca un poem rascolitor prin care invat ca nu.

peninsula

Ma intorceam de la Budapest acasa, vacanta se terminase, aveam 17 ani. In fata mea statea un tanar si tot drumul m-a privit fara incetare. Cand s-a ridicat sa isi ia ceva din bagaj l-am masurat pe furis. Aproape ca ii simteam pleoapele, de fiecare data cand se misca mirosea a Fahreinheit in tot compartimentul...Nu stiu cand picatura de rasina si cedru, santalul, tot misterul parfumului pe care-l imprastia mi-a cuprins copacii care alergau pe geam. Si nepasarea. Am uitat sa cobor la Cluj, ne-am trezit amandoi cand ne-a deranjat un domn din compartiment care vroia sa coboare. In Razboieni doua trenuri plecau in acelasi timp, unul spre Cluj in care m-am urcat eu. Fara bilet. In celalalt s-a urcat el. L-am revazut peste ani, pe holurile spitalului unde eram cu mama, vindeca inimi. Si apoi peste alti ani, in Franta. Ne-am plimbat cateva ore prin tot orasul , pe jos, fara sa vorbim.
- In septembrie nu mai exista cer, doar ochii tai ma urmaresc ca o fantoma a nemuririi...

La Targu Mures miroase a trecut din 2000 inainte de Christos. La Targu Mures in septembrie, ochii mei au fost candva intregul cer.

...si tu o simti si o ingani

Tatiana Stepa-Si totusi vine toamna
Asculta mai multe audio Muzica

toamnei, doar ei

...
sa stii ca mi-e greu sa vorbesc despre mine, de aia tot fug.
Poate pentru ca nu prea am voie sa stau in raze in vara asta. Si am atata nevoie de Soare!
Poate pentru ca am dureri mari pe care incerc sa le inving cat pot fara analgezice : dependenta poate ucide linistea.
Poate pentru ca eu nu ma pot plange pur si simplu.
Nu pot sa mint, pot doar sa evit. Cata lasitate !
Poate pentru ca nu stiu cum sa alung tristetea. Din ochii celorlalti. Doare tare. Poate pentru ca lucrez la un proiect amanat. Trebuie terminat fiindca pierd cate ceva si nu imi permit sa pierd cate-le acelea...si apoi, n-am inspiratie!
Poate pentru ca nu ma pot bucura prea mult de puiul meu.
Nu ma poate vedea in atata neputinta.
Poate pentru ca ma misc greu. Si eu de regula zbor. Sunt cu siguranta o (tacit)urna...aproape de cenusa.
Poate pentru ca imi lipseste libertatea. A ceea ce fac eu. Si inertia nu mi-e prieten.
Poate pentru ca sunt un peste. Un peste pur si simplu si alunec de mine insami. Poate pentru ca sunt si eu la fel. Tot un Iuda, nimic mai mult...dar tind, tind mereu si incerc sa ma vad in micimea gandului ca sa ma pot inalta dincolo de tot ce ar rani cerurile...
Poate pentru ca as urla. Si ma trezesc fara glas.
Cad in genunchi si realizez cat de umana sunt, cata pasare imi lipseste si cati ingeri ar trebui sa vina sa ma spele de regret. Poate pentru ca as dansa si nu pot sa ma amagesc nici in vis. Poate pentru ca nu reusesc sa dorm prea mult si fara nopti, albele depresii vin. Poate pentru ca am inca de asteptat si nu imi plac ceasurile, la mana mea...
Baby ti-ar putea spune ce fac, ma stie ce "cat on a hot tin roof" sunt de fapt... Zambesc pentru ca am revazut acum acest film. Fantastic de frumos e Paul Newman aici.

amintiri

Cat Soare ai in gene vara, ma topesc privirile tale.
Parul meu mangaiat de tampla cu care ne sprijini orizontul,
rascoleste nisipuri.
Catarg iti e visul si ca o corabie ma porti de-a pururi.
Albastrul meu infinit, vino si strange-ma in inima ta,
mi-e auriu de tine
si de mare
si de zboruri.

Hajongard

Iti mai amintesti tata cum il ascultam impreuna
si tu imi spuneai ca in fiecare privire pe care o inchinam Lunii
sta o parte din dor ,
din ce cautam si uneori nu stim ca simtim ?
Iti mai amintesti tata cum dansam
si tu ii spuneai ca in gleznele mele se nasc fluturii ?
Pentru fiecare suras al mamei , tata, iti multumesc !
Din el s-a facut in mine o ancora
iubirea.

Mi-e dor de tine tata !

Orizontul meu si al tau

"sarea din sange"
http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/9adeb65d000671

7

Ai grija de vise visatorule.
Ai grija mereu sa crezi ca totul este posibil.
Din cifra sapte cresc aripile, cifra sapte e nemarginirea .
Ea nu sta in altii, n-o cauta niciodata in sanse, nu-i in noroc.
O vei gasi in puterea ta de a crede in semnele care vin din tine insuti.
De acolo trebuie sa incepem sa cautam lumina, vei putea aprinde oricand speranta.

Doina lui Lucaci
Asculta mai multe audio Muzica

Iubesc pasarile pentru ca ele imi dau zborului povestea,
iubesc aripile pentru ca fiecare aripa imi trimite inima-n cer...
Aseara cand m-am intors de la mare norii pareau castele. S
i aveam cercei noi in care stau mainile si ruga unui om.
Oare cum as putea sa rasplatesc lumina?

Liti si copilaria mea portocalie

Daca ar fi Liti, dragule, sa te pot picta eu in cuvant,
cred ca ti-as spune vis.

foarte frumos

http://casandramoraite.blogspot.com/2009/06/de-suflet-o-saptamana-in-imparatie.html

pentru ca eu iubesc podurile

E atata liniste astazi ca aud genele.
In contopirea lor sta speranta.

simpla scrisoare

Toamna verde, Dana-i plecata inca, saptamana viitoare vine.
Intre timp sa stii ca am alergat acum cateva zile.
Cu dansul e tare greu, nu te pot(i) amagi.
Cred ca de asta mi-i dor atat de mult sa dansez.
Ma caut. Si iarna de-i...cand dansez, transparenta ma rasfata-n genunchii asezati pe zapada.
Poate ca de fapt nu pot sa dansez pentru ca am inca mari indoieli.
Iti marturisesc, tu sa nu spui nimanui.
Cateodata stiu insa ca ochii mei vor fi mereu nota SOL din rasaritul cerului.

de dor de a da

Ieri am trecut pe langa un cimitir ca un vis. Era o vale acoperita de iarba nu departe de drum, copacii incepeau acolo unde era turla unei bisericute albe. Am oprit sa o vad mai bine. Da, asa era, crengile imbratisau biserica, de fapt mie mi se parea ca o tineau in brate. In jurul bisericii, de-o parte si de alta a ei, erau cateva morminte, mormintele unor preoti. Nu am intrat in curtea in care verdele era de rai. De departe mi-am lasat retina mangaiata de vantul venit din padurea din fata mea. Nesfarsita.
"...mai , mai ca aici m-as putea ingropa, nu pentru totdeauna, pentru putin..." A fost prima oara cand am lasat cenusa din mine in alt loc ( cenusa pe care , cand voi pleca, doar valurile o vor sapa in malurile marii marilor - cum suna ! - acolo, departe in Vama )

La iesirea din satul acela i-am privit lung numele...Dealul. O fetita intr-o rochita alba mergea cu bunica ei desculta pe marginea drumului. Cred ca n-am sa uit niciodata chipul ei.

pusca

Am vazut astazi cand ieseam dintre carti, spre iesire, o cutie de metal, neagra, pe care era desenata o oaie.
Avea si un lacat.
M-a dus cu gandul la tine si m-am intors s-o cumpar.
Am asezat-o langa mine si in timp ce conduceam o priveam din cand in cand...
In noaptea asta iti asez in ea ingaduinta.

inca

De marturisire mi-e dor in seara asta.
Ploaia imi aminteste de tot ce n-am spus niciodata.
Ma duc sa ma plimb.

pe malul marii

in podul palmei daca...

de duminica sfanta si curata

Am cirese la urechi mama si te port azi prin roata de cer si de nori.
Si-i vara mama mea draga si te-as inventa iarasi din cerul asta ca ochii tai!
Oh, mama, iarta tu din nou necredinta mea si roaga-te pentru mine, fiul tau risipitor,
roaga-te mama pentru toate tradarile si trufia mea...
Ca nu-i blandete mai mare pe pamant ca blandetea din ochii mamei,
prin ea Dumnezeu ne spala de moarte,
nascandu-ne intru inceput si mantuire.
Si nu exista pe pamant dor mai adanc, mai inalt ca dorul mamei de noi,
de sine si de viata din ea care stie
sa gaseasca vesnicia din lutul care ne creste in talpi si in cuvant.
Mamei, mamei mele,
mamei ei si mamei lui
oriunde ar fi,
cu drag,
eu...un copil care s-a (re)nascut si el inca o data
cu uimire,
sfiala
si iubire...mai ales.

Multumesc Ir.

O sambata in gradina raiului

Exista cateva locuri pe care eu le iubesc foarte mult in Bucuresti.
Sunt ca un pamant al fagaduintei.
Imi sunt locuri in care inima mea traieste binecuvantari pe care nu le pot incuia in cuvinte.
Poate doar in cantec.
M-am intors de la Darvari.
Aici exista o copie a icoanei Maicii Domnului, pictata chiar la Athos in 1922"Prodromita" si o icoana infatisandu-l pe Sfantul Nicolae.
Daruri de la Muntele Athos.
"Magii de la schit" mie imi zambesc iernile,
iar vara imi dau sa beau apa fermecata.
Iubesc sambata vara.
Daca sunt la mare
pentru ca rasaritul e cel mai albastru de pe pamant
si lumina din el e fermecatoare in Vama.
Daca sunt aici pentru ca simt Bucurestiul asa cum e ...
Am gatit in dimineata asta.
Acum mirosul de
pui, vin alb, curry, masline, dafin, rosii cherry, rozmarin,
imi aminteste ca e timpul pentru masa.
http://www.schituldarvari.ro/

"we're alone now..."

12:55 AM - acum am observat ca am ajuns la 200 de postari....

"in a place where there is no space or time"

Marea miroase a noapte alba.
Renasc.
Din buzele mele te vei respira in rasarit.

Pour écraser la peur..

Nu as mai pleca de aici, m-am oprit sa arunc in fantana un semn al sperantei.
Pare de neatins verdele din jur, masinile care trec n-au culoare, le aud insa ritmic rotile pe drumul din fata mea.
"Nu va place ? Va aduc altceva ?" .
Privesc farfuria si ochii fetei nedumeriti.
Deodata, linistea mea e atinsa de corzi sfasietoare.
Tudor Gheorghe canta la Cozia.
Si revad albumul meu preferat cu paduri...
pictate cu migala pentru fiecare frunza,
carte ce statea langa discul alb-negru cu Tudor Gheorghe al mamei in camera cu draperii din in.
Si nu pot apoi sa nu imi amintesc de Aivasovski si dispozitiile marii lui.
JVC-ul nostru mic, plin de nisip,
marea cu algele ei si pe tine copil rebel.
Tudor Gheorghe canta si-mi intoarce pe dos cerul.
Si dorul de drumul spre Cluj,
dor de drumul spre casa...

"Mi-e dor de ea. Ca nimanui. / Vesmintele de-argint le rup. / Latente-n pulberi aurii."

Aurii. Aurii, cum sunt genele.

Ion Creanga . . .

Intodeauna m-au rascolit amintiri pe stradutele Amzei...
acum la iesire spre Magheru o tanti avea in mana flori de mac.
Si radea.
Pe strazi miroase a asternuturi dupa nopti de iubire...
si a buze cu miros de cafea.
E vara.

dar nu-ti fie teama

lupul gri stie pe de rost
in ce noapte vin teii.

un lup cenusiu nebun care urla la Luna

-Buna ziua, sunt ... aici sta studentul...
-Da domnule, eu sunt colegul lui de camera.
-Va rog sa veniti, avem nevoie de dumneavoastra.
-Cine e, ce vrea, ce spune?
Si camera se invarte cu mine, simt nevoia sa urlu. Dar nu pot sa spun decat atat:
-Nu, nu e el, e o gresala, iti spun eu.
Si mecanic alerg in urma politistului.
-Unde domnule, unde e, va spun eu ca nu e el.
Insa habar nu am de ce , in timp ce alergam spre acel loc, lacrimi incepeau sa-mi curga siroaie, de groaza. Nu mai puteam sa respir. Dar alergam, alergam si de departe, pe asfalt i-am zarit buclele. Portarul statea ca o statuie. 21 mai e ziua in care am stat cu bucle blonde rupte in poala. Elena stie, ma suna mereu dimineata in fiecare an. Eu ii spun "La multi ani Elena", ea ma intreaba cum e dimineata asta si eu tac. Cei de la Universitar pe el nu l-au luat pentru ca deja murise. Pana a venit IML-ul am stat eu, politistii si un portar cu el. Toti ceilalti plecasera pentru ca nu suportau sa-l vada asa. Stateam pe jos si asteptam sa ma trezesc din acel vis. In jur totul devenea rosu. Sangele lui era peste tot, pe fusta mea alba , pe mainile mele si sangera parca si aerul. Doar un politist cand a venit duba, m-a tras de acolo si mi-a spus: - Nu mai ai ce sa faci copila, e mort. Nu m-au lasat sa intru acolo in acea zi si m-am intors de unde l-au luat. Am adunat cioburile ramase si le-am aruncat in apa. In urma cu 8 luni o pierdusem pe mama, dar nu stiam inca nimic despre moarte. M-am plimbat ore in sir, zile, saptamani, luni...fara sa mai am timp. In "Moarte lenta" imi turnam si intrebarea care-mi innebunea fiinta : "de ce?" Nu am apucat sa-i multumesc niciodata pentru cum m-a iubit. Colectionarul din mine, eu, eu risipitoarea. . .

e adevarat ?

De cateva zile eu caut cuvinte si linistea din mine imi sparge oglinda.
Stiu, tacerile mele nu-s ca macii pe care ii tot primesc; in cutia mea postala deocamdata.
Lasa-i in orizont, nu-i nevoie sa-i rupi, ajung sa-i mai prind, o sa vezi.
Tot in cutiile mele postale graul vad ca se face blond... ca oamenii de aici.
Un dor de lasa ca stii tu ma surprinde.
Si de noapte.
Mi-a spus cineva acum o ora ca teii sunt pe drum si ei.

patru religii intr-o biserica - dor de Sfantul Mihail

Mi-a placut mereu felul in care ne privim la sfarsit , ne strangem mainile si ne spunem : pace. Mamei trebuie sa-i multumesc pentru asta. A stiut cum sa ma faca sa simt gratia. Cred ca incepe cand invatam sa conjugam a iubi.

maini si "Delicate"

Am vazut doar cateva curcubeie in viata mea. Cand vad un curcubeu parca prind de mana cerul . Acum cativa ani veneam de la mare la putin timp dupa ce tata s-a stins. Ploua si nu vedeai nimic, m-am oprit si eu ca toti ceilalti soferi, nu se putea conduce. Am iesit din masina. Ploua atat de mult incat, in cateva secunde, ploaia curgea parca din mine. Simteam ploaia cum imi duce toata durerea in asfalt. Raze de lumina... Cand curcubeul a rupt cerul in doua, parca mi-a crescut in inima, despartindu-ma de moarte, am simtit atunci ca tata va trai mereu in mine. A fost clipa mea, a lui tata si a lui Dumnezeu. Peste cateva zile , pentru prima oara in viata mea, aveam sa vad doua linii colorate pe un test. Mi-am adus aminte de curcubeu mult mai tarziu, cand am dansat prima data cu fiul meu in brate, avea trei saptamani.

A plouat enorm si mi-a amintit de melodia asta un curcubeu. A aparut apoi inca unul, Si inca unul. A vazut cineva trei curcubeie pe acelasi cer? Nu stiu de ce, privindu-le, am simtit ca mereu va renaste in mine zambetul tau.

blind songbird

dar daca doar am visat ?

Am mers noaptea trecuta, pana la usa. Poate ca usa din noi.
Am sters cuvintele pe care le scrisesem initial.
Mi s-au parut nepotrivite.
Mi-a fost frica...mi-a fost frica sa spun : nu, nu sunt infirma.
Si mi-a fost teama ca sunt.
Mi-a fost frica de toata ziua asta care a urmat.
Daca doar visasem ?
Nu pentru ca nu as mai fi mers. Am incercat o altfel de infirmitate.
Cred ca de asta.
M-am simtit atat de, aveam nevoie de...
Apoi , la capatul unei nopti albe, m-am gandit ca e nedrept sa nu va spun.
Am reusit sa fac primii pasi dupa aproape patru luni si nu mai stiu cate incercari.
Ii multumesc lui Mayer.
Si fratelui meu ca a crezut ca nu am murit cand stateam intre doua lumi.
Si celor care au fost langa mine in aceste indoieli
ca un purgatoriu al propriului meu paradis.

Si tie Baby. - 6 mai ora 00:05

de tine

E prima zi de mai cand nu ajung la mare.
Si m-au sunat sa ascult marea, vantul.
Mi-e dor de rapita care imi mangaie pupilele in drumul spre mare.
Din galbenul acela incepe Soarele verii.
Am nevoie de mare.
Eu cred ca blandetea a venit pe pamant in luna lui mai.
Sa conduc privind cerul, sa simt cum imi tulbura vantul visele prin geamul deschis.
Si parul sa-mi rasfire dor...

Everything

you're

Find Me Here
Speak To Me
I want to feel you
I need to hear you
You are the light
That's leading me
To the place where I find peace again.
You are the strength, that keeps me walking.
You are the hope, that keeps me trusting.
You are the light to my soul.
You are my purpose...you're everything.
How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
You calm the storms, and you give me rest.
You hold me in your hands, you won't let me fall.
You steal my heart, and you take my breath away.
Would you take me in? Take me deeper now?
How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
Cause you're all I want, You're all I need
You're everything,everything
...
And How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?

Would you tell me how could it be any better than this?

...

Unde nu ma gasesti nu ma chema...unde nu sunt inca, nu voi fi niciodata daca pana acum nu am ajuns. Ce nu sunt, nici nu sunt eu. Aluneca-mi. Mirosi a dor azi. Si a luna mai. Vine noaptea Baby.

Traiesc momente prin care urc spre inaltimi nebanuite. Un soi de lumina portocalie ma urmareste. Uneori dupa zile tare dureroase, noaptea, cad ca un copac in clapele din mansarda. Cutia de ceai e tot acolo. Langa verdele lui O de Lancome. Intotdeauna cand privesc prin noi straluceste argintiu rasaritul.Nu stiu cand drumul ma va purta spre proiectele care asteapta. Dar orice pas fac stiu ca el e o parte din pasul spre desavarsire.

dor de mare

Tu ti-ai pictat stele, din rochia mea, in privirile tale.
Vreau nisip pe corp, Soare, gene sarate.
Vreau sa ma beau din mare cu ochii inchisi.

pot sa rad?

'Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
“Ba sintem ditamai iceberguri”.
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
“Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald”.
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Daca pot spune astfel.
“Poti”. Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
“Am fost”. “Cu cine?”. “Cu intreaga cariera”.
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.'

galben de 'ireal'

bunicii mele

Nu stiam ce sa las aici. O vioara neaparat. M-am gandit cateva ore la asta.

aprilie si departarea

In dimineata asta m-am trezit cu 'AIR ON THE G STRING' - J.S.Bach ( Nigel Kennedy ). Lumina fie in iubirea din voi.

Pasqua

M-am trezit ieri dimineata. Multumesc. Pentru gand, pentru vers. Pentru cantec. Pentru dor. Pentru mangaiere. Pentru lumina. Le multumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine.

Unde-i frica, nu exista iubirea.

O perioada voi fi in imposibilitatea de a comunica. 'Poti sa stii ca iubesti dar daca nu arati asta, nu ai decat un concept...sau, nu poti trai experienta a ceea ce esti, pana cand nu ai intalnit ceea ce nu esti...' maine dimineata voi intra iar in blocul operator. Nu mi-e frica.

lumina din noi...

Te astept sa ne tinem de mana in seara asta. Fara cabluri.
Doar sufletul meu si al tau.

guitar

Asa l-am intalnit eu pe Yngwie Malmsteen...Marturisesc ca m-am simtit mereu mult mai apropiata de el ca de Steve Vai. Si ca de altii.

ciel

halucinant

"Je verse mon sang dans ton corps ...
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends... Je suis malade..."
Cand ascult melodia asta, miroase a lemn.
E copacul din care s-a nascut pianul...
Pasarea asta din povestea ei, se zbate in irisii tai.
Vad pe un ecran imens, marea si aripile pasarii.
Vocea ei imi intoarce in suflet vantul care alearga prin buclele tale rebele
si-mi face loc mie sa plang.

Reini traduce,

a trecut azi pe la mine si am ascultat in germana lui cum suna dorul.
Am facut pasi, prietene!
Eu. Spre Dumnezeu.
Si mi-am facut singura patul dupa atatea asternuturi atinse de maini straine in aceste trei luni!
Am cateva saptamani ca sa fiu in cuibul de nobili de Pasqua.
Si pe urma, in sfarsit, Franta...
Vine vara.

frasin

In seara asta da-mi mana ta.

semn

Tudor Chirila mi-a amintit de mama...de vis, crez si speranta. Mi-am amintit cuvintele mamei : " Numai cu sufletul curat te poti apropia de mana unui copil. Mana unui copil sta intotdeauna intinsa, cu fata la Dumnezeu. Umila, vei vedea insa ca darurile lui nu se vad niciodata ca ale tale, in palma lui, pentru ca darurile unui copil te vor astepta in cer. "

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

martie cu Piatigorsky, Heifetz si Rubinstein

"Mi-e dor de tine
si nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a gasit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e inlauntrul meu de tine
Mi-e nu stiu cum,
Mi-e nu stiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasa.
Imi pasa!"

stii...

Eu abia invat. Sa fiu. Sa merg. Sa zbor. Te iubesc si multumesc n-am stiut niciodata cum sa spun. Cred ca speranta mea a inceput uneori intre un pat si o fereastra, alteori intre mal si epava. Si habar nu am de ce, patul meu mirosea intotdeauna a timp.

Nu te astepta sa gandesc acum...Doar simt.

rochia alba

Mi-e dor sa ma privesti, sa ma cauti, sa alergam printre cuvinte, sa fim mi-e dor. Tu ai vrut sa am nevoie de cuvintele tale. Am.

Schon

In salon lumina galbena a podelei amestecata cu a draperiilor stralucea ca in fiecare dimineata. Simteam undeva in aer primavara. Mayer a fost la ora sapte si a stat de vorba cu mine tinandu-mi mana in mainile lui. si eu faceam asta in trecut. Ma gandeam la o parte din sensurile pe care mi le daruieste omul asta de cand sunt aici. Cu toate incurajarile, cu tot suportul , cu toata dorinta mea de a fi la inaltime, nervii mei nu raspund, azi nu am reusit sa ma ridic. M-au intors la fereastra. Are copaci fereastra mea, oriunde m-a purtat viata am avut marele noroc sa am intotdeauna la fereastra copaci. Iata un semn dumnezeiesc.

Clemson tot pe pamant e, intre timp insa DC a devenit cerul lui Bebe. E 8 februarie. "Dupa ce se va trezi va trebui sa il sun.." mi-am spus eu in gand si mi-am luat cartea de langa perna, era inca devreme pe celalalt continent. "daca vrei starea de gratie, trece cu vederea diferentele, si cauta ce poti impartasi cu altii". La asta ma gandeam cand a aparut in fata usii, cu toti cei o suta nouazeci si ceva de cm ai lui, razand.
-Ce faci aici?
-Am putina treaba si am trecut sa te vad. Esti ok? Ai cam slabit...
-N-am nimic, mi-e dor doar sa dansez.
-Hai ca te iau eu in brate si dansam acum.
Venise de la mii de km si nu prea stia ce sa mai faca in plus. Desi nu am vrut, fratele meu s-a incapatanat si m-a luat in brate. Nu stiu cate minute au mai fost din Ballade No.4, dar clipele alea m-au purtat departe, spre copilarie, cand eu eram calutul Hanz si el se tinea de coditele mele. Pe urma mi-a adus scaunul si mi-a aruncat :
-Hai sa te plimb.
-Uita-te in ochii mei Bebe, voi cobori de aici pe picioarele mele, nu asa. Vom alerga impreuna cu tot oceanul care ne separa diminetile.
Fratele meu a privit pe fereastra si el. Ce bune sunt ferestrele astea Doamne si cum ne salveaza ele pe noi. Putina tacere nu strica niciodata in fata unei ferestre chiar daca suntem deseori descoperiti astfel. Eu si fratele meu am tacut. Pe urma a plecat; dupa plecarea lui am realizat ca am uitat sa-i spun la multi ani. Am gasit seara sub perna un plic, nu stiu cand l-a lasat acolo. Mi-a luat ore in sir sa citesc pagina pe care mi-a scris-o.

Doar dimineata de luni, cand ti-am zarit tricoul rosu, mi-ai reintors zambetul.

dimineata ta

"Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zarit în strada
adunând pierdutele-i patrate.

Si s-o fac la loc, în ceasul noptii,
peste geamuri ti le-asez cu grija,
verzi, albastre, galbene si rosii,
încoifate-n crestet cu o sprija.

Când te vei trezi, lipiti de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lasa prin ei sa-ti cada-n brate
soarele, mereu la jumatate."

Nichita Stanescu

multumesc

Mi-a spus cineva ca Bucuresti-ul miroase a primavara. Mi-e dor de icoanele din mahalaoa Silvestru si de parintele Constantin. Privesc prin ferestre cerul si stiu ca undeva aproape e si zambetul lui. Stiu. Credinta e iubire, Baby. Ma prinde de aripi cand vii.

daruri

In ultimele zile m-am intrebat daca voi mai putea alerga vreodata, daca o sa mai pot simti vreodata marea cum miroase in larg , marea marilor care vine din bratele tale...M-am intrebat daca as mai putea sa fiu la fel daca nu voi mai avea niciodata speranta ca am sa gasesc drumul. Si stiu astazi ca palmele celor care doreau si se rugau sa moara, palme pe care le tineam in mainile mele ieri, neputincioasa, le-am tinut doar pentru a intelege astazi cata lumina e in vise. Uneori ai nevoie sa cazi si tu pentru a intelege care e culoarea disperarii. Si in cel mai indepartat si adanc pustiu, va veni intotdeauna un inger.

http://d-alelumii.blogspot.com/2009/02/watterfalls.html

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/02/vreau-sa-alerg-arcul-de-triumf-palatul.html

ich liebe dich mein Engel!

am nevoie de cer

Mi-e greu sa scriu de cand am trecut de usi in camera alba , ninsa de linistea intregii mele vieti. E atat de placut sa-ti auzi visele. Cam asa e aici, unde poate numai asteptarea are zboruri. Mi-e dor de tine si uneori realizez ca stiu sa cred ca un orb in tablourile lui Siskin. Copacul meu, tu, dor nesfarsit de gen neutru...ti-am atins genele sarate si am simtit marea pe buzele mele pecetluite de nopti albe nesfarsite. Vino sa ma iei in brate de vrei, cu primavara care ma doreste prin tine.

Tu

Pe mine nu ploaia ma spala astazi, doar norii ...Ma imbratiseaza orizonturile toate doar prin fereastra aceasta. Plangand pe furis, ai privit-o si tu gene sarate, masurand camera cu pasi umili si frumosi. Unde esti, te mai striga durerea pe care am avut-o rapindu-ti surasul in lacrima mea.

Iarta.

"vei vedea ca ce e viu rezista..."

la multi ani dragul meu Cristi !

2008

Sunt in prag de stea. Recitesc ce am scris aici. Anul acesta am reusit sa ridic fundatia. Am vazut cativa copaci ai lumii. Anul acesta fiul meu a inceput inotul. Am citit in fiecare saptamana o carte. Nu am reusit sa dau atat cat am primit de la oameni. Am intalnit iar frumusetea si le multumesc celor care au venit in viata mea. Ii multumesc si lui Dumnezeu ca mi-a pus in palme alte maini pe care le-am strans chiar daca nu le-am vazut inca...decat cu inima. Te-am iertat anul asta pentru prima oara. Anul acesta m-a strans in brate Dumnezeu. A meritat sa aman Franta.
La multi ani !

Binecuvantati sa fiti cu totii cu sfanta nastere a lui Isus Cristos! Binecuvantata sa va fie casa cu lumina iubirii! Inima sa va fie senina si privirile sa va fie in pace ! O sa cant astazi aici, printre lacrimi in mod sigur, aici unde fara speranta, ne-am transforma in statui. O sa-i colind astazi pe oamenii care lupta pentru viata cu toate colindele pe care le stiu. Voua, colinda pe care o iubea mama mea:
"...
El vine in leagan verde
De ingerasi purtat
Sa spele lumea toata
De rau si de pacat.
La fiecare casa
Se-aud colindatori
Colinda lor frumoasa
Rasuna pana-n zori.
Veniti crestini degraba
Si aduceti-i prinos
Si faceti loc in casa
Micutului Cristos. "
Va imbratisez cu dragoste si va multumesc pentru tot ce mi-ati daruit.

Un tir m-a impins,am trecut pe celalalt... sens,am intrat departe printre copaci,departe...
Traiesc.
N-am uitat Du de promisiunea facuta.

pune tu un titlu

aici am fost eu si cu Du.

aproape de Dumnezeu

Aseara a fost o alta clipa minunata din viata mea, a fost superb.
M-am intors la rasarit acasa, cu ochii plini de fericire.
Va multumesc voua, cei care ati facut ca aceasta clipa sa ma inalte.
Aseara am atins iar norii.
Aseara am salvat un om. De indiferenta.

raspuns

Toamna mea? Toamna verde, eu nu am toamna. Daca as avea, marea ar fi portocalie.


Cheia o are doar Ulise, cand o aud mi se face frig. Intotdeauna ma saruta dupa alta teribila lupta cu morile lumii, fara sa ma priveasca sau sa-mi vorbeasca. Mereu imi spune ca-i mor cuvintele si genele in buzele mele. Mereu imi spune ca bea din mine lumina si-i spala mangaierea mea umbrele. Si dupa ce ma aduna de pe paturi si vise, dupa ce ma rascoleste cu genunchii lui plecati, dupa ce imi da intreaga privire, printre gene sarate si albastre...
dimineata in camera miroase a el, miroase a mare.

noiembrie, 30

La multi ani intaiului chemat. Binecuvantati sa fie cei care ii poarta numele. Dumnezeu sa le ocroteasca visele, sufletul, casa si tot ce iubesc.

multumesc

http://casandramoraite.blogspot.com/2008/11/cum-e-turcu.html

ca sa nu te mai ratacesti

De cateva zile iarna s-a cuibarit bine in pielea mea, mi-e frig tot timpul. Simt nevoia de culori, de asta am schimbat tabloul. Privindu-ma acum , genele incep sa mi se topeasca, mi-e mai Soare asa. Din ce am gasit asta mi se potriveste. Mi-am colorat si casa in culorile de aici.

20 de ani

A venit iarna. Si frigul asta ma doboara. Pielea mea are nevoie de Soare, de nisip si de mare. Cata nevoie as avea de tine.
Ore curg pe langa gandurile mele, o ora am condus aseara doar cativa km, in dreapta mea la fel de incet se deplasa un autobuz spre Muncii. Si in autobuz un chip pe care il vedeam prima oara imi facea semne cu mana...din vara. Sigur venea de acolo dupa cum ma privea, zambindu-mi.
Am parcat si m-am grabit spre intrarea in Decebal cand in spatele meu alergand, chipul din autobuz m-a oprit.
-Te rog stai putin, te rog...

La multi ani

inchei primul an din viata ta. Fii binecuvantat Antonio !

lasa-ma sa ard

si tu...

Am coborat din masina si mi-am schimbat incaltamintea. Am lasat masina pe marginea drumului si am parasit carosabilul. Verdele parea un covor moale, pasii mei pluteau parca tot mai departe. Zaream drumul, inca il zaream. O liniste fantastica ma naucea. M-am lasat in seama verdelui. A fost incredibil. Nu mai zaream nimic. Doar camp. Am stat asa fara sa stiu cat. Astazi a fost un cer superb. Pamantul, eu, cerul si verdele.

ora zero

Arata-mi ce nu pot spune milioane de cuvinte.

La multi ani

unbemerkenswert...
aus dieser Welt heraus

cer de noiembrie

de-as putea...
de-as putea sa te cred.

unde-s parintii?

Daca n-a venit iarna, sigur e dupa colt. Mi-au inghetat mainile si n-as spune decat atat : "incalzeste-mi mainile " La frufru astazi pe la ora 12 au intrat patru copii, aveau 8-9 ani cel mult, cu bonele presupun. Unul era deja supraponderal si isi punea zahar in sucul de portocale.

1,0 Litre Jack Daniel's

"Maybe I, maybe you
Can make a change to the world
We're reaching out for a soul
That's kind of lost in the dark
Maybe I, maybe you
Can find the key to the stars
To catch the spirit of hope
To save one hopeless heart
You look up to the sky
With all those questions in mind
All you need is to hear
The voice of your heart
In a world full of pain
Someone's calling your name
Why don't we make if true
Maybe I, maybe you
Maybe I, maybe you
Are just dreaming sometimes
But the world would be cold
Without dreamers like you
Maybe I, maybe you
Are just soldiers of love
Born to carry the flame
Bringin' light to the dark
You look up to the sky
With all those questions in mind
All you need is to hear
The voice of your heart
In a world full of pain
Someone's calling your name
Why don't we make if true
Maybe I, maybe you"

luminatie

M-a luminat si pe mine odata cu ei aceasta zi de noiembrie. Dealul era plin de lumini si suflete frumoase vegheau pacea lumii. Mi-am amintit diminetile cand ii auzeam pe ai mei fredonand in baie.

you and I

Drumul Taberei

Nu , nu trec...dupa doua ore de asteptare un politist imi face semn sa ma opresc. Privesc in departare, tiruri si un cer de toamna, In fata mea, oprit, alt tir si langa roata ceva. Nu reusesc sa vad exact ce. Multa politie, unul din politisti priveste mereu roata. Ma uit si eu iar la roata. Oare ce e acolo, un catel? Ma uit iar la cer, e toamna...am obosit de cand stam blocati toti acolo. Inapoi e imposibil, inainte e infernal. Politistul priveste mereu roata. Ce e langa roata aia, deschid geamul. Langa roata e un caine, sau ce? Pare un cap, e un om? Da, e un om, un om calcat de tirul din fata mea. Zace acolo. Urmatoarele douazeci de minute sunt grele, sunt prima masina si privesc omul de pe asfalt.
Ti-am spus, moartea e singurul amanunt ireversibil.

love you

when

"...you try your best, but you don't succeed
When you get what you want, but not what you need
When you feel so tired, but you can't sleep
Stuck in reverse ...
And high up above or down below
When you're too in love to let it go
But if you never try you'll never know
Just what you're worth ...
And I will "

in tine cad

visele mele in genunchi
si hergheliile toamnei din noi doi.

din mine cad fructele

in bratele si zambetul fiului meu.

fara

E toamna. M-am intors acum de pe strazile orasului. Cu geamul deschis, m-am plimbat doua ore privind copacii, bucurandu-ma de culorile desenate in frunzele lor. Respira toamna in Bucuresti. Iubesc acest oras. Seamana cu mine, noaptea parca e altul. Priveste copacii tristete, ei iti arata intotdeauna unde sunt bratele mele.

La multi ani tie, rodie

cu zambetul pianistului cu tot.

openness

...

am stat o ora in magazin si m-am intors acasa doar cu o cutie.Rosie.O gasesti pe masa rotunda.E ce am fost in stare eu sa gasesc tarziu, in tot magazinul.Twinings English breakfast tea.Urca in carusel si vino.Ia-ti cheia la tine ca eu nu sunt.O sa-ti arat insa dimineata din tine.Hai sa bei ceai in odaia mea.O sa fii tu, copacul, pianul si ceaiul. Ai te rog grija, daca vrei sa deschizi geamul trebuie sa-i primesti si pe ei, ca asa i-am obisnuit.Am uitat sa-ti spun, am mai plantat trei si sunt 97 de copaci dupa ferestre.Te invata ei cea mai frumoasa liniste a lumii.

acord

Am visat ceva incredibil de frumos.L-as putea povesti visul meu daca as putea desena mainile tale cautand vise in pianul din mansarda. In partea de sus din visul meu era regasirea ta, in vitraliile din tine insuti...in partea de mijloc sarutarile tale innebuneau orizontul si, in pamantul visului meu rascoleai dureros totul cu o disperare bizara. Cine esti oare, vis nebun?

septembrie

Maine,maine mergem impreuna cu el pe corole, pe ultimul drum. Nu mai suport tacerea, ma sufoca. Am nevoie de tine. Dar tac si privesc pamantul ud de atata ploaie. Nu mai vad nici norii. Unde esti?

...

Mi-e atat de dor de tine, nu mai stiu sa te strig.
Cad in genunchi pe drumul pe care ma tot indepartez.
Nu-ti fie intuneric gene sarate, te-am iertat.

m-am rugat pentru sufletul tau prietene

Zona i-a fost fatala lui Adi, stiu ce era in sufletul ei.
Am trecut si eu prin asta atunci cand s-a stins Lae.
Pasari albe pluteau deasupra capelei.
Mi se impleticeau picioarele.
Si palmele.

m-am intors

Dupa ce mi-a tinut tamplele in palme, intr-un leagan agatat de toate dealurile drumului pana la Cluj, Dumnezeu m-a leganat vise in sir. Am retrait in pragul catedralei, ruga soptita ca o mare taina, la miez de noapte. Acolo se rugau ai mei de fiecare data cand treceau in oras cumpana anilor...mergeam si eu copil fiind cu ei. Am fost si la Blaj si m-am plimbat prin campia in care visa Lae sa-si plimbe in brate mireasa.

Oh...

Nu trebuia decat sa-ti cobori genele si ai fi simtit in aer parfumul meu.

Stii?

Mi-e dor de tine mama. Sunt acolo unde m-ai lasat, la capatul lumii.

1982

anul cel mai frumos din viata mea.


si peste decenii...


Am avut un tata care asculta si avea asa ceva pe vremea aceea, am crescut si am invatat sa dansez si pe muzica asta.M-am intrebat mereu ce e in sufletul lui Brian May.Mie,mi-a fost sadita in inima nemarginita fericire si am stiut tarziu cat de norocoasa am fost.Prietene,daca oamenii pe care ii iubesti sunt inca aici, fii fericit, du-te si spune-le azi ceea ce iti va fi greu sa le spui cand nu vor mai fi.
Cred ca singurul lucru care ti se intampla ireversibil, imuabil in viata...e moartea.

tristete

Nu-mi place dimineata asta, alerg mecanic de cateva zile. O sa plec la Cluj, am nevoie sa stau si sa vorbesc cu tatal meu. El pe muteste si eu cu ochii lipiti de orasul in care "pasii lui Blaga pe strazi se aud".

bizar

M-am trezit brusc, ca si cum cineva m-ar striga...ca o aripa la fereastra.De putine ori in jocul meu nu te aflam printre stele, in noapte. Astazi nu mai esti speranta...Sau eu nu mai reusesc sa te simt. Ploua in fereastra mea, a venit toamna.

vise

Nu mai stiu in ce an eram cand am vazut filmul asta cu Andreea. Parca la Studio.Ne-am plimbat din Magheru pana la ea in "grajdurile regale" pe jos fara sa vorbim, deloc...apoi, in fata facultatii ei, tot fara cuvinte, ne-am facut doar un gest cu mana si eu am luat troleul pana in Drumul Taberei. Mi-e dor de tata, astazi e ziua in care a venit pe lume tatal meu. Si tata stia sa vorbeasca asa, tacand...Dansez de cand aveam 6 ani, astazi am dansat mult, sa uit, sa fug. Ma doare piciorul. Mi-e dor de speranta.

30 de bani

Oras de provincie.Iau in graba ceva si ma indrept spre casa.
-163.
Intind banii.
-Nu am sa dau rest, nu aveti marunt? Si vanzatoarea imi arata cu degetul in portofelul meu ca am.
-Nu am decat 160.
-Pai si, 3000 de unde sa-i iau, sa-i pun eu ?
-O secunda va rog, vorbiti de banii aceia micuti, de cei 3 bani?
-Nu sunt trei bani, sunt 30 DE BANI!
Nu o mai aud, sunt pusa in incurcatura de tonul ei.
Langa casa, o femeie simpla se uita la mine. Se apropie si imi intinde in palma ei trei banuti.Nu stiu ce sa fac, sa ies si sa renunt la tot sau sa iau cei 30 de bani de la acea femeie.Ii iau si ies in graba dupa ea.
-Doamna, aveti copii?
-Da, am, o fata de 8 ani , un baiat de 17 ani si un baietel de 3 ani.
-Frumos, vreau sa va rasplatesc bunatatea.
-Nu e nevoie.
-Ba da, sigur ca e.Deschid masina si arunc o privire in jur.Ce as putea sa-i dau? Am o umbrela transparenta , noua.Mai am o masina pentru fiul meu, ar fi buna pentru fiul ei mic si mai am cateva maruntisuri.Iau tot ce pot da si i le pun intr-o plasa.
Se uita la mine si nu stie ce sa faca nici ea.Realizez ca tot ce sunt ii datorez mamei.Ea m-a invatat mereu ca nu e importanta femeia care nu a putut sa-mi dea, ca nu ea va fi memoria mea, ci aceasta femeie care a reusit sa-si pastreze seninul.
Un tanar abia iesit din licenta isi aprinde o tigara si ma cerceteaza pe furis.Privesc fumul ei si ma gandesc cat de important este sa dai ceva in viata asta oricui.Si ma gandesc mereu, iar si iar, ca n-o sa am timp sa dau oamenilor atat cat am primit eu de la ei.

stii unde?

Apusul asta l-am prins in timp ce conduceam duminica spre oras. Mai faceam si altceva atunci, ma gandeam la gratitudinea ta. Eu nu prea stiu ce e cu toamna, cum nu stiu ce e cu apusurile, iubesc tare ploile ei si ma pierd ore pe strazile orasului cand vin. Toamna l-a adus pe lume pe tatal meu si pe multi alti oameni dragi mie, mercurienii. Pentru mine toamna are multa tristete si neputinta, simt toamna deseori in toti oamenii care imi vorbesc despre cum se pregatesc pentru propria lor moarte. Daca inchid ochii vad casa ei si cum aseza fiecare mar, o vad pe ea, blanda si atat de frumoasa cum imi spunea in timp ce aseza merele, rand pe rand in linii fascinante, poezii din colectia "cele mai frumoase". Mi-e dor de Breaza si de toamna de acolo.

Toamna in Vama

E dimineata, prin frigul care-mi face dor dureros de imbratisarea ta, aburii cafelei par cel mai palpabil amanunt in ultima zi de august.

Vama Veche

Miroase a septembrie, marea e de vis. Privesc norii si vantul suspina prin pielea mea. Topeste-ma Soare in inima ta...

lumini

Simt ca infinitul incepe in inima mea. In spatele viselor, e Dumnezeu. Azi ai simtit ? Cu ropot de toamna-mi curata visele Dumnezeu, lumina din ochii lui le inveleste, ma leagana cu cerul Dumnezeu. Marea, e in gene si ele ma iau in brate uneori.
Lasa fereastra deschisa, ingerul iti va spune unde e copacul cel mai frumos de pe pamant.

zbor cu fiul meu

"toamnei verzi"

Ai fost uneori zambetul pe care mi-am sprijinit fruntea. Stiai? Fara sa stii , mi-ai daruit uneori ceva incomensurabil. Esti un om bun, esti o fata minunata. Iti multumesc.

Vama

E liniste.
Ma bucur de marea marilor si invat sa tac.

Fara titlu

Nu am laptop de cateva zile, in jurul meu e plin de laptopuri, asa ca am acum in brate unul care este prea mare pentru mine, am vrut doar sa termin o idee, cu 65-ul meu scriu foarte greu...Nu ma descurc cu tehnologia asta, nu am facut-o niciodata, eu scriu cel mai bine la masina mea de scris, n-o am cu mine. Astazi am vazut delfini in Vama Veche si mi-am amintit un dialog. Il intrebam de ce spune ca stilul ala e 'delfin' si el imi spunea sa-l privesc de foarte departe si sa vad ca este exact ca un delfin si apoi, daca sunt atenta, o sa vad ca nici delfinul nu respira sub apa...Il priveam asa, de departe si il intrebam cand revenea pe mal plin de sare in ochii lui albastri ca cerul, daca o sa fac si eu ca el intr-o zi. Si el ma privea ganditor si imi raspundea : cu siguranta ...mi-am amintit de tata astazi si intotdeauna cand o fac ma impresoara un gol imens. Am probleme cu speranta de fiecare data cand ma gandesc la tata.Si...Marea, ca de obicei, inchide ochii cand e vorba despre el, despre tatal meu.

duminica si zambetul lui Ovidiu.

Am fost la bisericuta lui Petru si Pavel, am mancat raci si am adormit doua ore pe nisip, in Vama.

spre dimineata

Strada e pustie. Cobor langa mare. Bulgari ireali invelesc Luna. Mult mai departe, spre dig, un foc. " De ce stai aici singura?".. "Nu sunt singura, sunt cu marea. Si apoi, astept..." "Aha, bine. Daca vrei, vino langa noi"."Multumesc..." Baiatul cu buclele rebele a plecat. Iti aud pasii Ulise...zgomotul lor ma ia in brate din departari.

mai e

gura ta si a mea se vor preface intr-o scoica..ea va lasa marii, perla rasaritului din noi : limbile noastre.

violin

Azi am fost trista. Si nu vreau sa-mi explic fenomenele mele psihice si nu vreau sa cercetez ce se intampla in inconstient si in ce relatii ar fi cu constientul meu. Cred ca mi-e.. E normal sa-mi fie, am strans mult timp in mainile mele, ti l-as pune intr-un cos sa ti-l trimit cu tot ce mai vrei tu din ce as putea eu sa mai rasar. Dimineata pe Catargiu mirosea a iarba taiata. Sa-ti pun si iarba aia in cos, sa-ti fac verzi si frumoase drumurile toate. Du-te unde vrei tristete.

hai

Cred ca e unul din cele mai frumoase cuvinte. Iti multumesc mult.

13 - ziua mea norocoasa

Din sens opus imi apare in fata un jeep. Nu am unde sa trag de volan, in dreapta mea e o prapastie, in stanga sunt masini. Frana mea parca e in reluare. Pentru o bucata de cer sunt atemporala. Vad zambetul fiului meu. Si te vad pe tine Baby cum stai privind marea si ma astepti...nu mai vad decat genele tale. Atat, genele tale. Realizez apoi ca genele tale se prelungesc in ale mele si Soarele incearca sa intre printre ele, inchisesem ochii. Cobor din masina si soferul statea langa masina aplecat cu mainile sprijinite pe genunchi, cu capul in pamant. Intre bara lui si masina mea cred ca erau 3 cm. M-a luat in brate si a inceput sa planga.

incredibil

Stateam pe malul marii si privind in larg , te-am strigat in gand. Exact in fata mea a inceput sa pluteasca un pescarus. M-am ridicat si m-am apropiat de el tot mai mult. Nu a zburat, statea langa mine si cauta, tot cauta..in palma mea.
Pe urma am ras cand ma gandeam cat de copil sunt, si m-am intors pe nisip.
Am inchis ochii si langa mana mea am simtit o apropiere. Mi-am ridicat doar genele, langa degetele mainii mele stangi era o pasare.

u

Am primit astazi un l de lapte de la un copil. M-a emotionat gestul lui foarte mult. Am venit cu cutia acasa si asta fac acum, beau lapte. Astept weekend-ul, sa ma duc pe malul marii. Sa ascult muzica frumoasa la rasarit si sa beau o cafea intr-o cana maro, sa stau cu picioarele goale in nisip si sa ma vindec de toata durerea oamenilor din jurul meu. Am nevoie de o vacanta, chiar am nevoie. Poate ma urc in primul avion si o sa plec.

Sunt

In Vama.


A plouat superb. Am fire de nisip in telefonul pe care tastez si sarea marii peste tot, pielea mea miroase a vant, irisii mei imi mangaie talpile . Pe buzele mele sunt pecetluite bataile inimii...

marea in Vama veche

Am fost si eu la mare in weekend. Marcovicii nu mai sunt, casa lor nu mai stiu cum miroase de multi ani. Nici Oltea nu mai este, nu mai sunt nici caii lui Liti in tablourile lui galbene. Chiar pustie nu e plaja mea, oamenii care vin pe acolo insa-s foarte cuminti si eu sunt fericita. Ma culc pe nisip, cu ochii spre ea intotdeauna si marea imi spala palmele, valurile imi duc si aduc povestile ei printre degete. In mainile mele sta tot sufletul meu, simt ca renasc astfel prin ea. Stau ore in sir acolo si nu stiu ca exista timp.Cand privesc marea, simt eternitatea si simt ca viata mea face parte din ea.E o taina pe care cred ca n-am reusit s-o impartasesc cu vreun om de pe planeta. Ea e marea mea, n-o dau pe nici o mare din lume, fiindca ea e marea marilor.
...era o rulota magica unde se asculta muzica buna, in care ma mai inghesuiam si eu uneori cu barbosi cu fete arse de Soare si femei sirene parca de atata mare si vara si liniste...Treceau soldatii seara, si atunci se sufla in lampa si se opreau benzile.Mergeai pe jos pana la santier, cumparai de la pescari cornete din care mancai miros de mare amestecata cu alge.
Era un loc uitat de lume, cu Dumnezeu, Soarele si totul intreg, uimit, fericit.
Mai e Ovidiu care mai face cafeaua la fel si mai e inca un colt de paradis
e la mine in suflet si in marea care nu moare niciodata.

just hold me

http://www.youtube.com/watch?v=Qklyc4y0FWc&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=xcTfq5ia2OQ&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=dP_7tAM7RQ0&feature=related

mare, tu...

Stateau amandoi jos, foarte aproape de mal. Marea cu valurile ei le impletea trupurile. Ea statea in spatele lui si il incolacea cu mainile si cu genunchii. El statea in incolacirea ei, sanii ei ii mangaiau spatele, parul lui uda barbia ei. Erau incredibil de frumosi. Pe nisip, in mare, goi. Ma uitam la ei de departe. Mi-am acoperit pleoapele cu podul palmei - asa cum faceam copil fiind cand imi spuneam in gand " vino"... si aproape intotdeauna apareai - , dar acum nu am vrut sa deschid ochii. Era un joc, credeam de fiecare data in el. Am privit marea, erau valuri mari ...Nu era nimeni in larg, doar tu ai fi putut sa fii, tata!Privirea mi-a urcat in cer si am vazut pasari zburand deasupra mea, apoi mi-a cazut pe dig. Pe unde sa mai vii? Au trecut ani, poate si mai mult. M-am gandit ca peste acelasi numar de ani, plaja nu cred ca va mai fi.

...

http://www.youtube.com/watch?v=c6SreNgKpac

da-mi mainile inapoi, rugaciune

de ce toata lumea vede in mine Phoenix, de ce sa fiu eu mereu pasarea asta?
Fii tu , o singura seara pe pamant, fii tu Phoenixul meu.
Mainile daca poti, lasa-mi-le, sa ma duca odata in brate spre cer.

India?

Sunt departe. Nu mai am cuvinte. Am avut sentimentul ca il vad ultima data. E atat de bolnav. Mi-e frica, atat de frica. Phoinix de sunt, astazi mor din nou.

of, marea mea..

M-am plictisit de mine insami.
Miroase a toamna.

un tata singur

Astazi a fost zi foarte grea. M-am intors, m-am aruncat intr-o baie fierbinte, mi-am facut un ceai si am stat in fotoliu cu ochii inchisi, leganandu-ma. Nu reusesc sa plang, din nefericire. L-au salvat desi el a vrut sa moara. Cand am ajuns eu copacul avea inca urmele lui. Pana a venit ea, oamenii au taiat creanga, a fost tot ce au putut ei sa faca.

raspuns

Exitus - 21 iunie
Moartea.
O primesti intr-o dimineata
pe stomacul gol,
Intr-o zi cand te-au imbolnavit intrebarile.
O iei din doua-n doua ore
zile in sir
sau ani in siruri goale.
Intre timp devine cronica si
nu te mai vindeci niciodata.
Ati privit vreodata
ore intregi trupul cuiva gol,
ati strans in brate un om gol?
ati atins vreodata pielea unui om gol?
Ati auzit strigatul din el fara glas?
A curs in palmele voastre sangele lui?
I-ati strans pletele de pe asfalt?
I-ati spalat buclele pline de sange?
A plans in voi fara lacrimi
dorul ireversibil?
Ce raspuns ati gasit ?
Iesiti in fata,
Ascult,
vreau sa tin minte..

hai la mare

Luminile astea..
mirosul algelor
si umbrele din spatele viselor
genele,
mainile,
vantul,
valurile
si digul...

signs

Foarte multi cai am intalnit astazi. N-am vazut niciodata atatia. Cateva sute de m , pe un drum prafuit, am fost insotita de multe pasari. Apoi, o pasare albastra, tare ciudata, mi-a taiat calea si aripile au atins partea stanga a masinii, nu s-a intamplat nimic cu ea, doar eu m-am speriat putin. Toata ziua am avut un sentiment ciudat. Spre seara, am evitat un pui de catel mic si ratacit. In spatele meu a mers mult timp o masina de Sibiu...nu l-a putut evita si l-a omorat. Ma uitam in oglinda si mi-au dat lacrimile. Soferul era naucit, pieduse putin directia si a oprit . Am oprit si eu. Si m-am intors.
Nu stiu de ce oprise, era departe de caine, dar statea si privea in gol.

ce inseamna dor?

In dimineata asta am inteles ceva.

dorul meu, tu...

alinta-ma cu genele tale,
mangaie-ma sa simt ca traiesc.

pasari

Sunt foarte fericita, m-a sunat Bebe. Si-a sustinut teza ieri.

6 iulie

Imi amintesc acel telefon, era dimineata, o dimineata superba. Stabilisem o intalnire importanta la 100 km de oras. Acelasi oras, in care peste putin timp aveam sa vad cand m-am intors de pe dig intr-o duminica, cel mai frumos curcubeu din viata mea... Am iesit din masina si m-am asezat pe o bordura nu stiu cat timp.
-A murit tatal dumneavoastra, l-a gasit un copil, probabil alerga. Era plin de furnici.
-E o confuzie.
Imi amintesc si ce am reusit sa articulez. Cateva ore am stat sa vina prietenii mei sa ma ia, nu eram in stare sa conduc. Ma uit la fratele meu. Seamana tot mai mult cu tata. Cu mine.
Alerg in fiecare dimineata. Ma vad uneori cu codite, asa cum eram cand alergam cu tatal meu.
Tati, dragul meu...unde esti?

raportari

Soldatul zambea si eu ma gandeam la bocancii lui...38 de grade. Mi-am amintit brusc ce gust aveau buzele in permisiile TR, il priveam si ma gandeam ca toti soldatii sunt frumosi. Mi-a aratat pe unde s-o iau si praful, Soarele fierbinte, ma ameteau. Totul era ars in jur. Am parcat asa cum imi spusese el si am coborat. Mi-am lasat rochia, pantofii si cheile in nisip si am privit Dunarea, am privit-o de departe cum spunea vulpea din Micul Print. Nu semana cu Dunarea pe care o vazusem cu tata de atatea ori. Nici cu Dunarea de la Braila sau cu Dunarea din drumul spre mare in care arunc in fiecare an un banut. Nisipul era fin si Dunarea calda, calma, incredibil de frumoasa. Mi se parea ireala.
Si totusi, Dunarea asta duce la mare...

Esti?

Alexia a implinit 4 ani si am fost invitati si noi la petrecere.
Au intrebat-o ce isi doreste.
-Un delfin , a raspuns.