Thursday, February 5

dimineata ta

"Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zarit în strada
adunând pierdutele-i patrate.

Si s-o fac la loc, în ceasul noptii,
peste geamuri ti le-asez cu grija,
verzi, albastre, galbene si rosii,
încoifate-n crestet cu o sprija.

Când te vei trezi, lipiti de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lasa prin ei sa-ti cada-n brate
soarele, mereu la jumatate."

Nichita Stanescu

4 comments:

Becca said...

Deosebită...:) Regrete târzii cu împliniri deşarte.

Anna said...

Mie imi recita dumnezeiesc necuprins, tandretea iubirii, cautare. Si aflare mai ales. A unor zboruri. Mie umbra imi pare tot zbor din noi.

Adriana said...

..frumos..imi place..

Anonymous said...

nichita..