Am vazut doar cateva curcubeie in viata mea. Cand vad un curcubeu parca prind de mana cerul . Acum cativa ani veneam de la mare la putin timp dupa ce tata s-a stins. Ploua si nu vedeai nimic, m-am oprit si eu ca toti ceilalti soferi, nu se putea conduce. Am iesit din masina. Ploua atat de mult incat, in cateva secunde, ploaia curgea parca din mine. Simteam ploaia cum imi duce toata durerea in asfalt. Raze de lumina... Cand curcubeul a rupt cerul in doua, parca mi-a crescut in inima, despartindu-ma de moarte, am simtit atunci ca tata va trai mereu in mine. A fost clipa mea, a lui tata si a lui Dumnezeu. Peste cateva zile , pentru prima oara in viata mea, aveam sa vad doua linii colorate pe un test. Mi-am adus aminte de curcubeu mult mai tarziu, cand am dansat prima data cu fiul meu in brate, avea trei saptamani.
A plouat enorm si mi-a amintit de melodia asta un curcubeu. A aparut apoi inca unul, Si inca unul. A vazut cineva trei curcubeie pe acelasi cer? Nu stiu de ce, privindu-le, am simtit ca mereu va renaste in mine zambetul tau.
1 comment:
Stimate domn, nu ti-am lasat cuvintele pentru ca aici la mine sta doar iubirea. "Porcariile" ar fi minunat daca vei invata sa le definesti doar in ceea ce-ti apartine. E un drum frumos in tine, sunt sigura ca te asteapta si il vei afla intr-o buna zi.
Post a Comment