Un val, un ocean

"    Izvorul nu are nevoie sa se intrebe care este calea sa...

Fantana. Ma las condus fara sa stiu catre ce final. Sunt complet in bezna dar ma simt ca cineva prin care curge un suvoi, vine de departe si merge dincolo de granite. Si ma las intr-o stare de permeabilitate. Fantana nu este una cu apa, apa pur si simplu curge prin ea. Cineva poate deveni lipsit de intentie cand a renuntat la gandirea in termeni de bine si rau. Orice ar fi este just. Viata este indreptatita. Fericirea este indreptatita. Suferinta este, de asemenea, indreptatita. Starea care cuprinde lipsa oricarei intentii cauta armonia cu legile universului, cu ierarhia profunda a lucrurilor; are incredere in miscarile sufletului, ale marelui suflet. Si asa cum poate oricine constata, este in slujba pacii si iubirii.  Aceasta stare nu este una noua. Au demonstrat-o multi filosofi desi nu au fost printre fondatorii marilor religii. Ceea ce ne pregateste calatoria nu va fi niciodata mai usor si nu exista scurtaturi. Omul intelept accepta lumea asa cum este. Fara frica si fara intentii. El este impacat cu efemeritatea lucrurilor.  Vom fi liberi cand ne onoram parintii. Ca sa consimtim viata trebuie sa ingenunchezi in fata parintilor si strabunilor tai. Asa ne consimtim destinul. Pentru ca parintii sunt potriviti asa cum sunt. Nu vom fi niciodata impacati decat daca ne vom respecta parintii asa cum sunt fara a ne fi dorit altceva.  Multi oameni doresc sa-si salveze parintii prin intermediul iubirii lor. Multi parinti vor sa-si salveze copiii cu iubirea lor.  Nu functioneaza.  Lasa-ti parintii cu destinul lor. In acest fel le arati cu adevarat respectul tau. Si esti cu adevarat liber. Ca sa fii continut, trebuie sa te abandonezi durerii si sa-i permiti sa fie, adevarata iubire este cel mai profund si dureros sentiment. A o ascunde, a fugi de ea, a incerca sa porti pe umeri destinul altora are urmari grave atat pentru tine cat si pentru ceilalti. Intotdeauna intoarcerea la ce e bine serveste ca justificare a propriei noastre frici. E greu sa renunti la reprosurile ranilor tale. Cand de fapt, autentica durere, suferinta adanca sunt lipsite de repros. Destinul e indiferent la lacrimile de auto-compatimire. Acolo unde e separare va fi mereu o durere a separarii. Jelirea ajuta la depasirea durerii si e o durere teribila , pentru cel care isi permita sa o simta. Arde. E resimtita ca nesfarsita. Experienta arata insa ca numai cand durerea e traita in totalitate va putea fi depasita. Pentru persoana care se auto-compatimeste, durerea sa este nesfarsita. E o durere de suprafata care va dura toata viata. O astfel de persoana nu se va deschide niciodata catre ceva nou. Numai cine va experimenta separarea va fi capabil sa primeasca ceva nou. Astfel viata continua si esti capabil sa iti traiesti propriul destin intrucat esti capabil sa le dai un loc in inima ta tuturor. Cand cei din care ai venit salasuiesc in tine, esti liber si complet.  Vom fi din ce in ce mai slabiti daca nu luam viata in serios si nu o privim in fata sau daca ne ferim privirea de greu. A trai fericirea inseamna a trai gravitatea ca facand parte din viata. Acceptati fericirea atunci si acolo unde vine, atat pe cea marunta, cat si pe cea intensa. Prin urarea de bunvenit a tristetii care va vine la usa, veti putea afla, in timp, ca ea se transforma in fericirea care ramane cu voi  . . .     "