Amintiri

Aveam patru ani si la mamuta pe dealuri copiii alergau desculti. Intr-o zi cand ploua, cand eram copil, am fugit de acasa si m-am descaltat si eu. Iarba uda sub talpile mele goale, cand eram copil, m-a ametit si e una din primele mele amintiri. Poate ca de atunci iubesc ploaia. Ne opream pe drum sa strangem brate de flori in drum spre mare, cand eram copil. Faceam coronite din grau si flori de camp. Marea era un castel cand eram copil. Si-i sarutam valurile in genunchi cand ajungeam. Eu cresteam tacand din mare intr-un sat uitat de lume.  Nu-mi era frica sa adorm singura pentru ca ei doi erau in camera cealalta, cand eram copil. Pica era o fata si imi peria parul in fata ferestrelor inalte pe care le iubeam pentru ca dincolo de ele Somesul imi arata drumul spre mare.  Astazi copila din mine tot prin balti se plimba cand ploua. Numai ei nu mai sunt in camera cealalta. Si noptile sunt zi.