Saturday, February 19

17 februarie

Intotdeauna cand o sa ninga o sa ma gandesc la Dana. E inca februarie si Dana e aici, in sufletul meu. I-am facut loc in viata mea si inca nu pot sa-i dau drumul. Recunosc. Ma uit la ea si ea imi zambeste si parca imi spune...stiu. Va veni timpul cand o sa ma pot uita la tot ce-i ea si o sa ii pot spune. Tu ai un loc in inima mea, mereu il vei avea, dar te voi lasa sa pleci. E devreme. Inca e devreme. Inca nu mi-am dat voie sa plang cu adevarat. Am aprins o lumanare rosie acum pentru ea. Fiecarui om care a plecat i-am cumparat candva o floare. Am adus-o in casa si am vorbit cu ea, am udat-o si m-am gandit la tot ce va insemna pentru cer inflorirea. Si cand floarea a crescut mare si-am simtit ca e timpul, am putut sa o duc undeva, s-o las sa se transforme intr-un cocor, intr-un copac, intr-o fereastra.. Danei inca nu i-am luat o floare. Poate pentru ca ii daruisem candva o floare undeva pe un drum spre Cluj, dupa ce i-am inteles tacerile, acolo unde Blaga vorbise intaia oara, i-am daruit o floare cand mai scria in aventura condeiului si cred ca mi-a fost prea greu sa-i cumpar una ca pentru cei plecati.  Dar astazi, dupa ce m-am intors tarziu prin ninsoare acasa mi-am dat seama ca a venit timpul. Ma intreb si continui sa ma intreb daca floarea la care ma gandesc ar fi potrivita pentru Dana, as vrea o floare alba ca zapada si nu stiu daca exista. Ca florile din geamurile mele de demult, ca stelele pe care le prindeam cu gura cand eram copii si-aveau gust de ceva.  Parca n-as vrea sa mai vina martie pentru ca nu ma simt in stare sa indur atata despartire. Caci dincolo de toate tacerile tale Dana, dincolo de tacerile noastre, copiii tai nenascuti ma urmaresc si-mi cer de pomana.
Am fost in camin si am alergat acum doua dimineti spre capatul strazii unde a murit Lae.  Am vazut rochia de mireasa leganandu-se in bratele lui prin campia atat de verde ... de la Blaj. A Libertatii. Cand ma gandesc la Lae, aud clopotele ierbii. Am stat pe malul apei si-am cantat un cantec care ii placea lui Lae mult.
http://www.trilulilu.ro/vgeoi/fb661e56975f5d

13 comments:

adriana said...

Dumnezeu sa le dea odihna! Un crin mare, alb, cu mai multe cupe poti lua pentru Dana.

adriana said...

Exista cu radacina...in ghiveci...si infloreste mereu

darul din inima noastra said...

Ti-am trimis un zambet...cum e la Cluj?...alb peste tot?...ai scris ca a nins...nici tu nu ai somn?

darul din inima noastra said...

Noapte cu pace in suflet!

salmi said...

ce trist...si eu ma gandesc la Dana uneori, ma gandesc la martie si la data aceea, cand eu nu am stiut nimic...asteptam inca sa scrie si ea era o floare deja...n-am cunoscut-o decat virtual, asa cum te cunosc si pe tine Anna, dar in sufletul e loc suficient. O imbratisare.

Carpe Diem said...

bravo...:)

Tudor Enea said...

tu da-le flori. eu iti ofer un zambet. nu am mai plans de la bunicul meu. de atunci s-au dus multi si tot ce cred ca au plecat spre mai bine. asa ca zambesc aici, atat cat mai am timp. apoi am sa plec linistit. stiu ca in urma are cine sa lase o floare.

Anonymous said...

am fost noi si am maturat zapada.lalele rosii.a plecat Barbara?

Anna said...

Va multumesc si va imbratisez.

A plecat astazi.

H e r a. said...

Ana mea,draga mea Ana..

aleaN said...

Cu totii ne vom gandi la Dana, Anna, cei care au cunoscut-o si in al caror suflet inca traieste... Exista un loc acolo in inima de unde ea nu a plecat niciodata. Cel putin, asa cred.

Stiu ca ii placeau foarte mult muscatele.

Ganduri bune,
aleaN

Anna said...

Fara sa stiu si eu ii cumparasem o muscata din Lancram candva.

Nimeni... said...

Ninge. Ninge frumos, ca o mangaiere.