Dupa sase zile cu 12 ore pe zi de teologie, filosofie, pedagogie, hipnoza permisiva, aluneci in gandirea sistemica a lui Hellinger si simti cum te prind de inima corzile lumii. Si taci. Tacerea ta e ca o simfonie. Cata rezonanta. Sunt in sufletul meu. Maine o sa ma pierd prin zapezi. Acum un an imi amintesc ca eram tot aici si zambeam citind un comentariu al Danei. Ma uit pe ferestrele care par albastre. Ninge.
3 comments:
Doamne ce peisaj se intrezareste,si incaperea pare asa calda si primitore,
parca te vad si pe tine acolo,cu o cana de ceai privind la fulgii de nea,
te imbratisez frumoasa Ana>:D<
Totul e alb si e multa liniste. Numai ceaiul nu e ceai...dar sa nu spui la nimeni...:)
Promit asta!
Post a Comment