...de dor de viata

Plec maine si o sa-mi prind vara in cercei. Mi-am pus albe, albastre, bejaurii - rochii - , in bagaj. Simt nevoia sa scriu la o masina de scris. Daca Marcovicii ar mai fi, ei aveau si nu trebuia s-o car eu pe a mea. Daca mama ar mai fi, ea m-ar astepta zambind seara cand apaream doar sa imi duc ce citeam in casa si dispaream imediat sa alerg prin valuri la apus pana departe unde plaja intra in mare. Barbosii si Ielele radeau. Si mereu ii spuneau lui tata : "Parca ai facut-o cu marea pe fata asta !"

Imi fac bagajul. Pentru doua luni. Note verzi de lamaie, mandarina, busuioc, bergamota, caprifoi, crin, iasomie, rozmarin, muschi de stejar, vetiver, ambra si mosc...parfumul O cu care ma invelesc seara. Concertul lui Grieg, Rubinstein, Vara lui Vivaldi, Linz. Si Bach neaparat. Reiau proiectul intrerupt in decembrie. O sa plec, toamna va veni intre timp si eu nu voi fi aici. Ploile ei sper sa le mai prind, cand vor ajunge langa clopotul iernii. Ma intorc la sfarsit de septembrie, inceput de octombrie. Tuturor, bine.

"in ochi sa ai inima mea"

shining red and gold

In dimineata asta usile sunt inchise.
Pe dinauntru.
Si tristetea face dragoste...

imbratisare, asteapta-ne la mare

Baby I see this world has made you sad
Some people can be bad
The things they do, the things they say
But baby Ill wipe away those bitter tears
Ill chase away those restless fears
That turn your blue skies into grey

Why worry, there should be laughter after the pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

Baby when I get down I turn to you
And you make sense of what I do
I know it isnt hard to say
But baby just when this world seems mean and cold
Our love comes shining red and gold
And all the rest is by the way

Why worry, there should be laughter after pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

Si Soarele miroase a mine in dimineata asta.
Trezeste-te...

regasire

nu, nu cred in moarte

In dimineata asta am dansat. Nu in vis.

25 de ani

Ce ironie nu-ul sa existe in singurul da(r) al vietii. Ce drept la lacrimi sa-l sinucizi mereu pe da pentru un nu cladit din asteptari. Umbrele nesfarsite din inima te asurzesc in ce nu-i la indemana. Si da-ul la indemana cand era, cum zbura ? Spune, spune cum zbura ? Dar ce nu e, tu crezi ca a fost vreodata la indemana ta? La indemana nu a mainii, nu a carnii, nu a lumii...nici macar a Lunii.
La indemana a ceea ce te invie cu adevarat cand te prabusesti in moartea orelor tarzii. Exercitiul unei intinderi albe pe care sa o imparti in da si in nu e de cele mai multe ori singura demnitate pe care o putem colora. Sa vedem ce as scrie pe coala asta. Scriu. Scrie si tu acolo da si nu-ul tau si pe urma mai vedem cine este de fapt nu-ul tau. Eu, stii doar, eu scriu de la sfarsit intotdeauna. Numai sfarsitul ma intereseaza. Anee ohevet otkha.

timpul

Nu poti spune ca nu exista.
Numerele-s de vina!
Daca doar noapte ar fi, ne-am masura oare visele?
Si dorurile unde ar fi?
Cand ma gandesc la viata mea, simt in ea trairi, mirosuri, iubiri care vor fi de-a pururi.
Acolo nu exista trecere.
In vis nu prea simt timpul.
Nici la mare nu-i simt inteleptul suras.
Exista moarte?
Simt timpul ca un poem rascolitor prin care invat ca nu.

peninsula

Ma intorceam de la Budapest acasa, vacanta se terminase, aveam 17 ani. In fata mea statea un tanar si tot drumul m-a privit fara incetare. Cand s-a ridicat sa isi ia ceva din bagaj l-am masurat pe furis. Aproape ca ii simteam pleoapele, de fiecare data cand se misca mirosea a Fahreinheit in tot compartimentul...Nu stiu cand picatura de rasina si cedru, santalul, tot misterul parfumului pe care-l imprastia mi-a cuprins copacii care alergau pe geam. Si nepasarea. Am uitat sa cobor la Cluj, ne-am trezit amandoi cand ne-a deranjat un domn din compartiment care vroia sa coboare. In Razboieni doua trenuri plecau in acelasi timp, unul spre Cluj in care m-am urcat eu. Fara bilet. In celalalt s-a urcat el. L-am revazut peste ani, pe holurile spitalului unde eram cu mama, vindeca inimi. Si apoi peste alti ani, in Franta. Ne-am plimbat cateva ore prin tot orasul , pe jos, fara sa vorbim.
- In septembrie nu mai exista cer, doar ochii tai ma urmaresc ca o fantoma a nemuririi...

La Targu Mures miroase a trecut din 2000 inainte de Christos. La Targu Mures in septembrie, ochii mei au fost candva intregul cer.

...si tu o simti si o ingani

Tatiana Stepa-Si totusi vine toamna
Asculta mai multe audio Muzica

toamnei, doar ei

...
sa stii ca mi-e greu sa vorbesc despre mine, de aia tot fug.
Poate pentru ca nu prea am voie sa stau in raze in vara asta. Si am atata nevoie de Soare!
Poate pentru ca am dureri mari pe care incerc sa le inving cat pot fara analgezice : dependenta poate ucide linistea.
Poate pentru ca eu nu ma pot plange pur si simplu.
Nu pot sa mint, pot doar sa evit. Cata lasitate !
Poate pentru ca nu stiu cum sa alung tristetea. Din ochii celorlalti. Doare tare. Poate pentru ca lucrez la un proiect amanat. Trebuie terminat fiindca pierd cate ceva si nu imi permit sa pierd cate-le acelea...si apoi, n-am inspiratie!
Poate pentru ca nu ma pot bucura prea mult de puiul meu.
Nu ma poate vedea in atata neputinta.
Poate pentru ca ma misc greu. Si eu de regula zbor. Sunt cu siguranta o (tacit)urna...aproape de cenusa.
Poate pentru ca imi lipseste libertatea. A ceea ce fac eu. Si inertia nu mi-e prieten.
Poate pentru ca sunt un peste. Un peste pur si simplu si alunec de mine insami. Poate pentru ca sunt si eu la fel. Tot un Iuda, nimic mai mult...dar tind, tind mereu si incerc sa ma vad in micimea gandului ca sa ma pot inalta dincolo de tot ce ar rani cerurile...
Poate pentru ca as urla. Si ma trezesc fara glas.
Cad in genunchi si realizez cat de umana sunt, cata pasare imi lipseste si cati ingeri ar trebui sa vina sa ma spele de regret. Poate pentru ca as dansa si nu pot sa ma amagesc nici in vis. Poate pentru ca nu reusesc sa dorm prea mult si fara nopti, albele depresii vin. Poate pentru ca am inca de asteptat si nu imi plac ceasurile, la mana mea...
Baby ti-ar putea spune ce fac, ma stie ce "cat on a hot tin roof" sunt de fapt... Zambesc pentru ca am revazut acum acest film. Fantastic de frumos e Paul Newman aici.

amintiri

Cat Soare ai in gene vara, ma topesc privirile tale.
Parul meu mangaiat de tampla cu care ne sprijini orizontul,
rascoleste nisipuri.
Catarg iti e visul si ca o corabie ma porti de-a pururi.
Albastrul meu infinit, vino si strange-ma in inima ta,
mi-e auriu de tine
si de mare
si de zboruri.

Hajongard

Iti mai amintesti tata cum il ascultam impreuna
si tu imi spuneai ca in fiecare privire pe care o inchinam Lunii
sta o parte din dor ,
din ce cautam si uneori nu stim ca simtim ?
Iti mai amintesti tata cum dansam
si tu ii spuneai ca in gleznele mele se nasc fluturii ?
Pentru fiecare suras al mamei , tata, iti multumesc !
Din el s-a facut in mine o ancora
iubirea.

Mi-e dor de tine tata !