D anei

Diamant

In cel mai tainic dor al tau ma vei gasi, eu te voi reda tie insuti. 
Numai in pamantul meu te vei naste, frica de ieri nu e decat umbra luminii de azi.
Stralucirea vesniciei incepe in speranta, acolo slefuiesc stelele adevarul.
Asa o nevoie de tacere m-apuca, am tot universul linistii aici.
Pe buzele mele iti coboara suspinul, asteptarea ta m-a nascut.
Nu sa fiu, nu sa vin ai nevoie. Tu vrei sa revin.

" Tu esti......

Iar om inseamna tarana. "

Liniste

De cateva ore, Luna aluneca spre catedrala. Am senzatia ca ninge. Lumina asta ma surprinde, parca vine din iarna. Ploua in piscina Continentalului si daca nu ar fi 14 grade, m-as opri doar atunci cand as incepe sa-mi aud viata.

Dor, tu...

Soare bland de septembrie imi mangaie degetele. Din cand in cand, pictez cu gene orizonturi. Sunt in fata laptopului si revad fotografii. Suspin. Sufletul ei de lebada isi deschide aripile printre ceruri de chihlimbar si cu ochii inchisi ii aud zborul. Lin se plimba prin palatul baroc din Petrograd. Dana. Un inger din Nordul ultimului meu timp.De ea n-ar fi fost, n-as fi stiut. Miroase a scoarta de stejar si mi-e dor de padurile in care m-ai asteptat Baby. Toamna am gust de struguri si rasaritul ma imbie cu lemn pentru ani ce vor fi sa-ti aline buzele si limba intaiului tau dor de mine...Ai plecat pe front necunoscut soldat si printre bombardamente, cu ruj rosu iti scriu pe oglinzile viselor gura mea de care mi-ai cusut ultimul geamat. Pulberi kaki cad intr-o simfonie de arome peste frunzele care se desprind in palmele mele. Pulberi din tine. Mirosi a sange si a argint. A castane, cedru si a miere. E toamna soldat. Numai pamantul pe unde mergi stie cum te-au inganat genunchii mei, in noptile in care marsaluiai eternitatea.

It could be so simple

"I don't wanna be adored
Don't wanna be first in line
Or make myself heard
I'd like to bring a little light
To shine a light on your life
To make you feel loved
No, don't wanna be the only one you know
I wanna be the place you call home
I lay myself down
To make it so, but you don't want to know
I give much more
Than I'd ever ask for
Will you see me in the end
Or is it just a waste of time
Trying to be your friend
To shine, shine, shine
Shine a little light
Shine a light on my life
And warm me up again
Fool, I wonder if you know yourself at all
You know that it could be so simple
I lay myself down
To make it so, but you don't want to know
You take much more
Than I'd ever ask for
Say a word or two to brighten my day
Do you think that you could see your way
To lay yourself down
And make it so, but you don't want to know
You take much more
Than I'd ever ask for"

Fara tine

Alinta-ma speranta...

Stau aici pregatita sa scriu ce este la pagina 92 a mea si deschid cartea pe care o port cu mine de cand eram copil. Am primit acum acest dar, e o ruga. E sambata si-i noapte, m-am imbolnavit de cuvinte. Am sentimentul ca am marturisit atat de mult, cum niciodata nu am fost in stare, ca pana si respiratia mea mi se pare inutila. "(ecce co-)gnovi quoniam Deus meus es. In Deo laudabo verbum, in Domino laudabo sermonem:*in Deo speravi, non timebo quid faciat mihi homo. In me sunt, Deus, vota tua, *quae reddam, laudationes tibi. Quoniam eripuisti animam meam de morte, et pedes meos de lapsu:*ut placeam coram Deo in lumine viventium.

Psalmus 56
MISERERE mei Deus, miserere mei:* quoniam in te confidit anima mea.
Et in umbra alarum tuarum sperabo, * donec transeat iniquitas.
Clamabo ad Deum altissimum:* Deum qui benefecit mihi.
Misit de coelo, et liberavit me:*dedit in opprobium conculcantes me.
Misit Deus misericordiam suam, et veritatem suam, * et eripuit animam meam de medio catulorum leonum : dormivi conturbatus.
Filii hominum dentes eorum arma et sagittae:* et lingua eorum gladius acutus.
Ezaltare super coelos Deus:* et in omnem terram gloria tua.
Laqueum paraverunt pedibus meis:* et incurvaverunt animam meam.
Foderunt ante faciem meam foveam:* et inciderunt in eam.
Paratum cor meum, Deus , paratum cor meum:* cantabo, et pslamum dicam.
Exsurge gloria mea, exsurge psalterium et cithara:* exsurgam diluculo.
Confitebor tibi in populis Domine:* et pslamum dicam tibi in gentibus.
Quoniam magnificata est usque ad coelos misericordia tua, *es usque ad nubes veritas tua.
Exaltare super coelos Deus:* et super omnem terram gloria tua.
Ana.Quaniam in te confidit anima mea.
Ana.Justa judicate.
Psalmus 57
Si vere utique justitiam loquimini:* recta judicate filii hominum.
Etenim in corde iniquitates operamini:* in terra injustitias manus vestrae concinnat."

Sunt mai multe carti de la care as lua pagina 92. Ma opresc pentru gandul meu dintai la Divina Commedia / Nibelungenlied / El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha / Muntele vrajit / Evreii , Dumnezeu si Istoria / Olmecii, la Chichkine ( si-l scriu asa, ca asa-i cartea mea...)

si intotdeauna, oriunde ma va purta viata, inima mea stie ca o sa-i tes cu iubire "tapiseria" Citadelei . Ca nu-i tandrete mai mare pe pamant ca broderia din sufletul unei femei.

http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Pagina%2092

" Respir, doctore, respir. "

Concret

"De mult negru mă albisem

De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."

Septembrie, 8

Te aud inca tata cum recitam impreuna aceste versuri.
M-as cuibari in bratele tale, tata, sa-ti spuna inima mea adevarul.
"Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos..."

Sa sper...TOT

Inima stie o singura limba. Limba celuilalt. Restul e vocabular.
Inima nu are colturi la care sa stai. Inima stie doar sa te tina de mana. Restul e fara.
Inimii nu-i e frica. Nici in moarte nu te minte. Restul doare.
Inima vede cu sufletul. Si sufletul saruta tot cu gura, atinge tot cu mana.
Cand n-are, sufletul face dragoste cu vantul. Restul nu e.
Si unde e nu , curge sange si bat clopote. Cu sfiala.

Sambata in vacanta

Ma izbesc de aerul toamnei si imi simt sangele plin de tine. E dimineata, la tine e cinci dimineata. Pe trotuarul mic care imbratiseaza pe dedesubt radacinile de pin e liniste. Alerg in pantaloni care ingana inca o noapte atat de albastra si dincolo de ziduri, octombrie imi surade in perdele artizanale. Alerg si simt deja mirosul raului dimineata, alerg cum alergam de acasa pana la Somes uneori cu ochii inchisi. Ma urmareste rasaritul. Cerul de toamna imi imprastie ezitarile. Si ma cuprinde ritmul inimii. " Veneai pe rau, sau rau erai / Curgeai in mine pana-n rai..." Cand vine toamna baia mea miroase iar a iarba, revin la mirosul herbal. Intotdeauna, din primavara in care a venit si randul meu sa inteleg de ce se spune ca femeia devine femeie dupa ce naste, mi-e greu dimineata sa ies din dus. Inchid fereastra dormitorului si imi las halatul pe patul nefacut. E frig. E sambata si e toamna. Si caut cu privirea un diamant albastru. Aerul miroase a note lemnoase, chihlimbar si patchouli. Wish de Chopard. Moscul din crema mea de corp imblanzeste apoi lemnul si-mi aminteste de patul verii. In lumina diminetilor de toamna parul meu se ascunde undeva pe un mal de la marea marilor. Fusta mea verde fara nasturi, se infasoara pe talia mea ca dansul ardelenesc, seamana cu forma semirotunda a paunilor. Nu mai pot defila desculta, talpi reci cauta papucii albi din bumbac.

In fiecare dimineata scot vasele, sterg masina de spalat si pregatesc cu acelasi gesturi mici micul dejun. Painea toscana cu gauri si fara sare imi pune la incercare rabdarea aparatului meu dentar. Imi place painea asta pentru ca miroase ca mainile bunicii mele. Dimineata mea e prea devreme si mereu mananc singura. Ma trezeste din aburii cafelei fiul meu. Imi aterizeaza in brate si isi sprijina noaptea de mine. Si eu faceam la fel cand eram mica. Si tot ca el asteptam din cand in cand sa ma spele mama pe maini, pe fata , urechi si dinti.
In Strozzi toamna e poveste si mainile mele miros a crema din canepa. Trenul din lemn ma duce cu gandul la tine. Sus, e atata liniste ca simt dorul de tine cum respira. Alerg cu fiul meu spre melc si cantam.
Salata, nuci. Pollo. Ce fruct vrei astazi?
Dupa ora 13 timpul incetineste. Ma uit la un documentar despre carti in secolul XVI, Alexandru deseneaza dragoni. De cand cu dragonul meu rosu al Tarii Galilor, am trecut de la dinozauri la stapanii vremii, la simbolul mortii si invierii, la cei care impart cunoasterea.
Ma doare stomacul de dor. Si ploua. Ploua si fiul meu iubeste umbrelele. Iar eu nu am ce sa fac si deschid si eu una. Esarfa mea rosie imi strange sufletul si mi-l trimite departe. Numaram pasii intre Maso di Banco si statia tramvaiului.
E deja ora mea. Ora care ma duce pe dealuri. Gust Anglia. In bucatarie e alt gust, de crosttini. Ma duc sa lucrez si-mi iau ceaiul cu mine.
Nu stiu cand s-a facut seara. Am reusit sa mai revad o alta perspectiva a mortii. " Ultima pecete a condamnarii la disparitie a iubirii conjugale, avortul, pare a fi sinteza apostaziei, uciderii si desfanarii, trei pacate laolalta si înca ceva mai mult. În întelepciunea sa negraita, Dumnezeu a hotarat ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreaca vreme de noua luni în sanul maicii sale. Acest sân îi este adapost şi hrana, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este fară îndoială cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E templul iubirii. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). "
Ploaia s-a oprit si seara aminteste de absente. Dorurile toamna sunt ca apusurile. Cele mai frumoase. Alergam spre casa.
- Mi-e atat de foame ca as manca un elefant, as manca intreaga planeta.
Tina face creveti ca nimeni. Si cina se termina cu ochii lor pe care ii priveste fiul meu mereu fascinat. Si cu finish powerball-ul pe care il pun in masina de spalat.
Adorm langa fiul meu si il visez si eu pe Roscuro. Suntem la pagina 101, ii raspund.

Ma trezesc intr-o alta zi, e ora unu. 370 zici?

Stele

In septembrie nu ma intreba nimic daca ai de gand sa te urci intr-un avion. Locuiesc in planetarium si visele ametesc in galaxiile amintirilor. Tatal meu a venit sa se nasca iar. Dragostea mangaie aramiu in septembrie muntii fiului lui Iona. El. Iertarea verilor mele pline de pacat. Intr-un septembrie am tinut-o pe mama mea in brate. Ea. Simfonia numarul 40. Imi amintesc ziua aceea cand mama mi-a cerut stiloul si m-a rugat sa-i luminez ferestrele toate. M-am simtit ca Yoko cand ii lumina pianul lui John. Ea zambea, eu stiam ca aceasta era ultima clipa. Si ma uitam in ochii mamei mele ca in propria mea moarte. Mi-a aratat cu mana ei, o aripa de fluture, nemarginirea. N-am vazut-o atunci. Cantecul vesniciei ei era sublimul.

Vama Veche

http://soytuaire.labuat.com
Cateva ore in tren, cateva intre Roma si Otopeni,
o ora pana la autostrada, alte patru pana in Vama.
Pentru o noapte in Vama si o bucata de Luna.

De dragoste

Noaptea ai gust de vara tarzie. Si eu iti sprijin genunchii. Cu tamplele. Zbaterea ta eu ti-o simt de departe. Noaptea esti cu mine pe o Luna plina si iti mangai cenusa fiecarei respiratii. Mirosi a pamant ars de Soare, mi te ingropi in gura si toate lacrimile tale imi curg in inima. Ca pe Lazar te spala ziua cand te rupi din tine. Cu ochii inchisi tu strabati camerele cu oglinzi acoperite. Cand mainile mele se roaga, degetele tale mori de vant sunt si Doamne cat te tulbura frica. De ce daca gura ta ar cunoaste gust de mar copt, te-ai inalta? De ce suspini, nu cred ca ai nevoie de curajul libertatii ca sa iubesti. Ia-ti vesnicia si mie lasa-mi cuvantul care nu s-a rostit. Stim cand inima in clopotul noptii ne bate. Numai libertatea poti sa ti-o iei dac-o vrei. Iubirea niciodata, iubirea e-n aripi si aripile-s in rai. De ce ar fi iubirea onoarea de a ti se fi acordat increderea? Nu cred ca avem nevoie de departari si nici de moarte ca sa stim. Nu exista uitare, floare din Soare. Iubirea sigur nu seamana cu altceva. De ce am astepta rasplata? Aripile care ne cad sunt doruri din vise care s-au intrebat. N-am de gand sa lupt pentru tine, nu-l vreau pe altfel. Cum ar putea cineva sa-mi masoare dorurile? Nu te pot conditiona, nu-s geamuri la ferestrele iubirii. Muta, ai pus mana pe piesa, muta. Eu sunt ridicolul iubirii generoase, a lui ceea ce stii fara a fi aflat vreodata.

Talpile dorului

E vara si miroase in toata casa a dulceata de caise. Imi amintesc cum la Marcovici, pe o piatra in spatele casei, Bebe spargea samburi si Pica ii curata cu atata sfiala in bataia vantului. Vant de mare fermecat. Samburi cu hainele aruncate pe pietre. Ii priveam de departe si imi parea ca din mainile ei in plina vara nu samburi de caise cadeau. Lacrimi de zapada parca fulguiau gesturile ei incete si la umbra nucului, ma amestecau dureros cu o lingura mare de lemn. Borcane cu samburi albi si amarui printre felii portocalii colorau spre sfarsitul zilei rasetele lor. Vacanta si dulceata. Eu, sarata. Ca marea. In fiecare vara, in mana mea erau carti pline de sare. Ani lungi Liti doar pe mine ma lua cu el cand picta pentru ca eu ma multumeam privindu-l... si asta rar, cand marea ma ingenunchea cu totul. Ma prindeam de coama cailor lui sa nu ma scufund de tot. Si cam atat. Eu si Liti taceam de dimineata pana seara. Era o tacere in doi pe care valurile, pensula lui si paginile mele o mai tulburau. Ne uita Dumnezeu pe malul marii. Beam doar orizont si o taina pe care si acum mi-e greu s-o cuprind. Din cand in cand eu sau el dispaream in mare si reveneam la fel de tacuti langa celalalt.
Din mana lor spre cerul albastru, dulceata de caise, parfum dulceag de viata fara de moarte...si noi, sarati. Risipitori. Si muritori. Cat nisip era mereu in umbletul meu nu stie decat marea marilor. Din pasii lor fantastica liniste , din talpile lor crestea iarba. As putea astazi sa le cuprind mainile lor atat de sfioase. Cu doruri. Doruri care stau cuminti in mine pe loc, dor de maini care stiau sa faca din orice o nemuritoare poveste. M-am oprit oare? Cu capul plecat astazi, ma uit la talpile mele si iarba de sub ciresul clandestin din fata ferestrelor mele e atat de departe de mine si de sat. Pe poarta de piatra a verilor mele, Sami, Liti, Meri si tata intra inca cu pepeni uriasi spre fantana din spatele casei. E dimineata. Inchid ochii si aud marea.

Truth

"Cu mila vreau..."

"Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.."

6 iulie

La a doua formare a mea, pe care am inceput-o acum multi ani, am desenat o straduta si o sanie. Si pe tata. In patratul in care trebuia sa scriu ce nu vreau sa am de la ei, eu am scris departarea. Departarea? M-a intrebat Iolanda si mi-a desenat cu degetul pe podea, in mijlocul cercului pe marginea caruia stateam, o stea. Face gestul asta de cand eram un copil. E ca o taina a noastra. Si fiecare taina e o mare responsabilitate. Daca nu incepi in tine nu ai ce sa cauti pe canapeaua ingaduintei, asa ca m-am ridicat de pe scaun desi nu simteam nevoia sa vorbesc si mi-am definit dorul.

As vrea sa-mi dau atata timp cat sa fac o tarta cu cirese si as mai vrea sa am timp sa stau cu ochii inchisi intr-un leagan verde. N-am avut...si alti ani cu miros de nisip si iulie au trecut intre timp. Apoi au venit alti ani, ani cu dor de tata. Inca de la miezul noptii, lumanari la ferestre am aprins si desi am timp, tata nu mai e. Astazi miros mainile mele a cirese, aburii tartei pe care am scos-o din cuptor imbratiseaza departarea. Dar cred ca e a mea, nu a lor. Fata de fiul meu. Pe strazile lumii, in gradinile linistii, in parcuri cu pini, in spatele portilor lui Luciano Mugnaini, dupa perdele artizanale, in dans de clipe blonde, in suspin de vant, n-am stat inca niciodata cu ochii inchisi. Mi-as fi dat timp dar leaganul meu verde astepta. Si imi amintesc cum am coborat intr-o primavara pe jos de la San Miniato al Monte pentru ca pe strada unde a locuit Ceaikovski zarisem din masina ceva verde intr-o curte. Erau doar perdelele...si fluturau a zbor. Zidurile orasului imi tot aratau dealurile si a lui nu stiu unde sa raman inca ma tinea cu ochii deschisi.
Vara asta am visat un leagan, verde. Intr-o gradina. Poate ca e timpul tata...

Din cand in cand

Plec in aceasta dimineata. Am sa verific mai rar corespondenta.
Aveti grija de vara. Si de suflet.

"...si nu stie ce paste"

De tine si mine

Am umblat toata ziua dezbracata pe strazi.
Mi-am atins perlele de cateva ori si mi-au dat lacrimile
pe fiecare banca pe care m-am asezat tanjind dupa barbia ta.
Imi plac ferestrele mari
prin care Soarele intra cu un dor de lumina fara seaman pe pamant.
Am baut astazi ceai la o fereastra asa si m-am gandit la castelele tale.
La vant...
Stiu cand nu poti sa zbori.
Ti-am scris cu nopti tandre
si pline de subintelesuri
pe aripi de pasari
albe
cand dimineata imi bantuia vesnicia
si tu adormisei cu fruntea langa inima mea.
Insuportabil pretutindeni,
limpezeste-ma
cu ploaia ta calda,
fii .

Am sa-ti dansez in rochia bunicii

"Umbre jos si norii sus pe cer,
Cai pascand si soarele in scapat,
Om stingher in drum spre om stingher
Nimeni nu e singur pan' la capat."
Data viitoare sa vii cu sabia.

Aveti o picatura de apa pentru un copil ?

Dragilor, haideti sa merem la banca.
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/06/apa-pentru-stefanel.html

De ce o iubesc eu pe Ada Milea

Nu am nevoie de 'de ce'.

Noaptea trecuta ai ingropat fereastra mea sub pamant. Mai am sange pe genunchi. Sterge-ma acum tu cu parul tau. Mi-am amintit de un rabin alsacian care in Imperiul ingerilor insista ca ne-am limitat. Avem impresia ca parcurgem distante incredibile, ramanem in acelasi loc? Cred ca frontierele sunt in noi. A mea nu-i cuminte, flutura draperii si doarme pe jos. Mirosi a dor de lemn astazi. N-ai ajuns, stiu, mi-au spus copacii din spatele casei ce ti-a fost atat de greu sa-mi spui tu. Atata tristete e in mine, blandetea ultimei duminici din iunie imi acopera mainile in locul tau dar nu-mi poate opri lacrimile. De ar ploua, in taceri m-as scufunda, in tine as putea invia...

"How can I keep my soul in me, so that
it doesn't touch your soul? How can I raise
it high enough, past you, to other things?
I would like to shelter it, among remote
lost objects, in some dark and silent place
that doesn't resonate when your depths resound.
Yet everything that touches us, me and you,
takes us together like a violin's bow,
which draws *one* voice out of two separate strings.
Upon what instrument are we two spanned?
And what musician holds us in his hand?
Oh sweetest song."

mi darai

Dormi...iti cant eu.

Noua cercuri

bat clopotele Dante si tu-mi arati cimitirul Infernului meu. Curge sange cand ne smulgem unul din celalalt. Hemoragia ta cu a mea se saruta cat se poate de cast la cinci dimineata. Purpurie mi-e gura din care ma tot bei pe nerasuflate, ne ameteste cerul tremuratul si ne invarte pe cai albi caruselul. Iti creste un copac din inima, stii ? Da...eu sunt, tragi dupa tine pamantul Dante. Ti-e frica sa nu iti cada cutitul din mana cu care ma cioplesti. Mi-e frica spunand prea putin, prea devreme din atat de tarziu sa-ti fiu. Ca si cum lumina ar putea fi transparenta noptii din noi. Mi-ai legat mainile de talia ta si ma tragi dupa tine in genunchi. Ma sufoca indoiala pe care ti-o gust. Spala-ti obrazul in iertare. Adanc, ai gust de cercul Lunii printre crengile mainilor mele care te asteapta in Paradis. Iti sterg inima de lacrimi. Cu gura mea. Zorii sunt ai nostri Dante, zorii sunt ai renasterii.

“Mai mult sa spun nu-s vrednic prin cuvinte

caci vrerii Sale potrivind pe-a mele,

asemeni rotii ma-mpingea-nainte

iubirea ce roteste sori si stele”.

Comme un soldat

Se tot intampla ceva cu mine in ultimii doi ani. Si am realizat astazi ca nu-i intamplator. Am avut revelatia unui adevar mai presus de cuvant. Unul al pasilor mei care se opun departarilor. Alta parte ma cheama, nu aceea spre care tot pornesc. Sunt trei luni de cand a murit Dana. Obisnuiam sa ascult cu ea timpul. Si Lara Fabian. Pentru mine nu exista declaratie mai frumoasa pe pamant ca acest cantec.

Da...

Pentru ca nu-i nimeni pe pamant care stie sa mangaie linistea in mine
cum o faci tu.
Pentru ca simt ca as putea sa te astept
o mie de ani.

Sirene in noapte

Din cortul acesta steril dimineata se agata de pupila medicului. Si pupila evita privirea. In fiecare minut o alta sirena sfasie aerul de dincolo de ferestre. Ma simt pe front si moartea din jurul meu imi leaga picioarele in jurul taliei tale. Vindeca-mi ranile care nu se mai inchid. Spala-ma ca pe o moarta cu ploaia cerului tau, mangaie-ma cu copita, ca pe o iarba. Taie-ma in bucati sa-ti ajung. In dimineata aceasta o mama si-a pierdut copilul care nu implinise inca cinci ani, o auzeam cum se dadea cu capul de peretii care imprejmuiesc speranta. A intrat profesorul si-n spatele lui i-am zarit parul ravasit. Mi-am tinut mana la gura sa-mi opresc geamatul. S-a asezat privind fereastra in gol. "Cred ca s-a oprit timpul" i-a spus linistii . Pe urma mi-a mangaiat florile de tei de pe pervaz.

Scoate-mi perfuzia, pe tine, doar pe tine te-as primi in mine in noaptea ce va fi sa vina.

2 de iunie

Nu stiu cand voi ajunge cu corespondenta la zi.
Sunt umita
de lumina din voi.
De ziua mea, eu mi-am daruit mereu tacerea.
Va multumesc pentru ganduri si pentru urarile pe care mi le-ati facut.

Flori de mac

Plec spre Cluj. Saptamana viitoare, Franta. Apoi plec sa vad Arno si sa imi iau fiul in vacanta. Vine iunie, iunie e luna mea. Si tot ce vreau de ziua mea e lan de grau daca Vama nu va fi. Cu bine oameni buni.



This is the way it should be

Am vazut un film frumos. Citesc Jim Morrison.
"The eyes are the genitals of perception, and they too have established a tyranny.
They have ursuped the authority of the other senses.
The body becomes a thin awkaward stalk to support the eye on its rounds."
In sfarsit ploua!

Lae

Astazi tot ce vreau e sa ma plimb prin ploaie.
Cu floarea Soarelui in brate, spre clipa in care luna mai l-a inviat pe niciodata.
La multi ani Elena!

21 de vise in mai

Se mai roaga inca sa uit.

Atat de albastru. Mai.

Nu mai pot sa respir…valurile tale imi cioplesc cuvintele pana la sufocare. Ma ameteste marea ta. De unde ai atatia genunchi? M-au inghetat strigatele copacilor pe care i-am tot taiat sa potriveasca in palma pianistului sublimul. Bratele tale albastre iar m-au gasit. In padurile unde am zacut ultima oara, tot descult ai alergat Baby. Cate nopti mai avem de privit ca sa simtim in bucatile departarii rupte din noi, aripi? Cu atatea telegrame sarate pe care mi le trimiti, ochii tai ingropati in pielea mea, sangereaza. Dat sau nu de ti-e, mana cu care ma chemi ridica ultimul inger in vitraliile raiului . Ma spal dimineata in inima ta si raman cu stele pe gene. As cadea de tot in tine sa ma ingroape intrebarea in nisipul cu care te plimbi prin viata mea. Tu, moarte...

Nu am citit toate comentariile. Nici nu stiu unde si ce am salvat.


Asculta mai multe audio Muzica

Recunostinta

Cred ca primavara mi-a promis candva ceva si poate de asta noaptea de mai, ca nici o alta noapte, imi rascoleste in fiecare colt al suspinelor...strazile verii. Parca s-ar intampla ceva. Mangaierile Soarelui ma ridica din ultimele uitari si ma regaseste in iarba pe care o calc tot mai tacuta. Una din uimirile cele mai frumoase pe care le-am trait a fost cand ma plimbam cu tata, pe malul marii, spre textilisti. Tatal meu mi-a aratat drumurile libertatii in inima mea si de ce ele incep mereu cu absente si doruri. Uneori oamenii si le impun subtil, asa cum parintele traseaza copiilor curcubeul lui nu. Mi-am impus si eu moartea ca sa pot invia? Nevoia de confortabilul da nu poate bloca evolutia. Nu pentru ca absenta ar fi o virtute iar da-ul un pacat. Ca sa poti accepta pierderea, sa poti ramane liber de orice dependenta, sa fii liber fata de a astepta, liber fata de dispunerea celorlalti de a-ti darui ingaduinta. In schimbul sufletului , gustam roua timpului uneori. Nu poti invata cand drumurile tale inca cern visele. Iubirea e ca marea, are nevoie de infinit.

Sunt aici. Lucrez, sunt inconjurata de hartii, de carti...
Miroase a noapte de noiembrie
si ma trage de mana Luna.
Daca as avea mai mult curaj as incuia timpul si as fugi la marea marilor.
Imi sunt oare bratele goale curajul de-a ramane ?
Stelele ma amesteca si ma bea cerul sufletului.
Astazi paginile mele danseaza menuet.
Oare cum ai putea sa scrii despre moarte daca nu murind ?

Ultimul om

Multumiri http://pandutzu.com/

Shine on me

Vezi mai multe video din Muzica

Intre simbolism si ingerii lui Rilke

Intotdeauna eu am dansat medieval. Povestea imi sprijinea ingrata varsta, julindu-mi zilele cu care urcam pe varfuri chiar si Cheile Turzii. Aripa de liliac in sanii fecioarei ce eram, purta - spuneau cataratorii - , noroc. Ma scufundam in urma Ielelor in larg pana cand simteam inima marii in piept. Mama, tatal meu, Tina, Pica, Pisto, n-au dormit de cateva ori pentru alegerile mele, insa adevarata libertate a fost responsabilitatea enorma pe care a trebuit sa mi-o asum. Astazi mi-e dor de ei. Lin, viata mea leagana Somesul si seamana cu dealurile Clujului pe care le cunoaste fiecare ruga de-a mea. Ochii mamei nu imi spun ca de atatea ori : lasa instinctul si hai sa ne gandim impreuna, iar eu risipitoare, sa-mi strig libertatea si sa nu fac niciodata cum sugera ea. Tatal meu nu mai este sa imi interzica ceva si nici sa imi vorbeasca despre prapastia dintre ce trebuie sa fac si de ce trebuie sa fac...Am inteles intre timp si eu cum grecii credeau in caracterul divin al frumusetii in timp ce evreii credeau in frumusetea caracterului divin. Ii infruntam intelepciunea si cei doi metri pe care ii avea, cu pletele mele blonde pana la talie, cu un cuvant care-i mai cucerea ingaduinta si poate cu privirea bunicului meu. Sau poate ca de la el am privirea, fara sa vad inca. Morile mele aveau in departari curajul prematur de a alege inainte de a sti ce inseamna izgonirea. Orgoliile mele au taiat destinul in zeci de pagini, am inceput si am parasit fara mila drumuri atat de diferite in dimineti care-mi ardeau pe rugul nerabdarii dreptul la declin. Sa ma descopar, sa ma gasesc, sa ii gasesc in mine pe toti oamenii pe care ii simteam in pamanturile din care am venit. Sunt un colectionar, un colectionar de lut, ma uit de afara in vitrina vietii mele si uneori nu stiu sa uit , nu am invatat inca sa raman. M-am plimbat mult si am fotografiat Bucurestiul de care ei ii este atat de dor. Tina iubeste cel mai mult lalelele si primavara asta i-a dat alei intregi colorate din ele cum nu am vazut niciodata. Parca primavara asta e a ei, miroase a ea. Si parfumul ma duce cu sufletul in lumea calugarilor albi in care ea m-a dus prima oara. Poate ca de la ea pentru mine parfumul e remediu. O magie, nu simbol, nu estetica. Legenda care atribuie unul din cele mai vechi parfumuri Caterinei de Medici de la ea o stiu cand am vazut prima oara Santa Maria Novella. Sufletul meu se pregateste de zbor mi-a spus privind "Adoratia magilor". Ea a avut curajul s-o faca dar eu nu stiu sa vorbesc despre simtiri. Mai e un om pe pamant. Si as vrea sa iau timpul, macar acum, sa-l arunc peste gardul zilelor ce ne-au fost. Si ea sa stea. Lumina e atat de reala acum cand scriu. Incurabil an, cat impresionism e in aprilie...

Sa stii...

Asculta mai multe audio Divertisment

Clape de cer

Parca dimineata asta ma prinde din urma.
De maine.
Intr-o sarata asteptare, tandretea lui mai miroase tot a mare
si-mi rascoleste tarmul inimii.
Chemarea marii cu sufletul rasaritului, imi mangaie mainile.
Pentru ruga de ieri.

La Vama Veche

-Ce-ti doresti azi de ziua ta ?
-Sa mergem la mare, mami, mi-e dor de mare.

Tom and Jerry si dominicanii

-Mami, care-i San Pietro ?
-De ce vrei sa stii asta ?
-Pentru ca el ii spune lui Tom, atunci cand Tom ajunge sus, ca mai are o ora...

Under

...

ma duc sa strang in pumni Lumina.
Paste fericit tuturor !

Tie

Sufletul meu e prea mic astazi ca sa cuprinda infinitul.
Sau orizonturile.
Inima mea nu cunoaste astazi decat intrebarea
care ma bantuie de cativa ani prin umbra lui tata.
Ma rastigneste astazi durerea.
M-au infrant astazi cuvintele.
Cand duci la groapa o mare parte din viata ta,
uneori te sufoca absentele.
Unde esti ?
A murit si Stefania. N-am apucat s-o vad, sa-i spun ca putem impreuna porni la lupta.
A murit si Stefania.

Mi-e frica

Acum doua nopti am citit aici la miezul noptii cateva cuvinte. Nu m-am dus la laptop pentru ca nu l-am luat cu mine. De data asta nu l-am luat. Priveam ecranul telefonului si tremuram. Nu am dormit deloc si ieri m-am plimbat mult pe strazile orasului. Nu sunt acasa. Priveam ploaia care cadea in Arno si desi intreaga noapte a fost una grea...noaptea trecuta iar nu am dormit. Oare e Dana care ma face mereu, dar mereu, sa zambesc? Pentru ca vorbisem cu Olsavski...alta Dana nu stiu. Si apoi de cine mi-ar putea mie spune un om ca stiu ca a murit? Nu , nu stiu. In seara asta am vazut alte cuvinte. Nu stiu unde le-am autorizat, ca nu le mai gasesc. Vreau inca sa sper. Inca tremur. Tremur si nu stiu ce as putea sa sper. Imi amintesc ca , vara trecuta am venit in gand printre lebede cu o Dana. Nu am intalnit-o asa cum au nevoie cateodata oamenii sa se intalneasca. Si totusi , nu stiu nici cand, nici de ce, parca imi aude sufletul. Imi e nespus de draga. Plang acum pentru ca as vrea sa nu fie ea. Atat as vrea, sa nu fie ea.

Vesti din Ardeal

Am terminat in sfarsit proiectul la care lucrez de cativa ani. Ieri, peste umarul lui tata, Clujul in genunchi se ruga in gradina botanica. Ma lupt cu noptile si nu mai stiu cuvinte cu care sa te iubesc. Mai capricioasa ca oricand, marea din inima mea, asteapta. Pe tine te cant in fiecare dimineata Inviere...acum, cand e vremea lui Bach si-a iertarii din urma. Alerg iar cu ora cinci de mana si viata parca se roteste in cercul viselor lui Soare-rasare.
Ma gandeam tot drumul de la Cluj cat de tare iubesc eu pamanturile si zarile acestei tari, ca pe un copil sarac pe care il gasesti in fata portii sufletului si nu poti sa fugi de el. Ma doare aceasta tara, ma sfasie lacrima ei si ma alina aici, doar aici, la marea marilor dorul de mine.

Ganduri de fiu

-M-a intrebat Kathleen : "will you marry me?"
-Si tu ce i-ai spus?
-Da...numai ca pe urma m-am gandit ca nu pot. Cand o sa cresc mare eu cu tine vreau sa ma casatoresc, ca de tine imi place si mai mult.

Sufletului

Pentru ca aici e azi...

Pentru ca draperii bej tainuiesc talpa mea sangeranda. Pentru ca e alba...canapeaua mea. Si timida. Pentru ca in bucataria mea, tot alba, vine marea. Pentru ca biroul meu de mangaierile asteptarii e alb. Pentru ca telefonul meu nu stie niciodata ce sa spuna oamenilor si nu prea raspund la el. Habar n-am sa vorbesc. Alb si el canta, ca si mine, Bach. Pentru ca fratele meu mi-a daruit de ziua lui un laptop. Alb. Pentru ca pe masina mea neagra de scris o urasc vecinii. Pentru ca mi-e rusine cateodata de cele 2873 de carti. Pentru ca sapte copaci la ferestrele mele sunt mereu verzi. Si dupa ferestre am mai plantat, acum sunt 102. Pentru ca putinele flori de la mine de-acasa le-am iubit mai intai intr-un atlas de botanica. Elena mai vine pe la ele, eu plec mai mereu. Pentru ca deschid televizorul cand primesc telefoane sa o fac. Si nu (re)cunosc pe aproape nimeni. Pentru ca eu nu stiu cum sa raman, nu cum sa vin. Pentru ca fiul meu are-n camera lui peste o suta de carti alese de el si un dvd mic cu care calatorim in nicaieri. Pentru ca Mos Craciun i-a adus un oras Lego pe care l-am facut si refacut iar si iar in multe ore de iubire. Pentru ca in corabia lui, piratii se lupta cu dragoni si dinozauri. Pentru ca sevaletul are vesta de salvare cand ne scufundam in culori. Pentru ca el iubeste cel mai mult o chitara de la un mexican. Pentru ca baia mea e portocalie. Si rochiile mele sunt din fluturi. Pentru ca eu nu citesc unde dorm , am in dormitor foarte multe oglinzi. Plangi pentru cate ieri vrei, dar nu intra in viata mea decat dupa ce iti speli mainile. Fara maini nu existi. Da, asteapta pianul din mansarda.

...daca noi

Nu stiu daca fulgii astia cu iarna lor.
Nu stiu daca dimineata lui vineri.
Poate limbile dintr-un post a lui Cabral.
Nu stiu daca astenia.
Sau cerul.
De zapada.
Sau telefonul pe care mi l-au dat azi de la mare.
Nu stiu daca eu.
Pentru ca am aflat azi ca ea are leucemie.
Nu stiu daca.
Ninge in martie.
Stii tu?

Addicted to me

Baby's blonde...

Da primavara,

vin fluturii...

De ziua mamei, de drag de februarie.

Privirea lui Ion e albastra. Imi aminteste de ochii bunicului meu, ardeleanul din sangele meu, privirea lui Ion ma rascoleste pana la Cluj si inapoi. Ion te priveste din munti, talpile lui au mangaiat partia de 37 de ani. De cand avea cinci ani e aici si stie sa te invete sa iubesti dansul iernii. Intotdeauna copacii astia mi-au amintit de vacante. De Eve, de costumul ei rosu. Eram convinsa ca asa o sa fiu si eu cu Andreea, ca mama si Eve. Pe partie, una in spatele celeilalte, pe rand...dupa o viata. Nu mai stiu unde e costumul rosu al Evei...nici Eve nu mai stie. Dar Eve e fara mama. Si fara fata ei. Ion si fiul meu urca muntele.
-Mami, stii ce a zis Ion ? "Mamaliga ei de gheata. S-o bag in lapte." Si eu i-am zis : s-o bag in paine cu prosciuto. Haha..." Nu am atatea vieti cat sa pot plati eu cat m-a ajutat tatal tau", imi spune Ion. Nu pot sa nu ma intreb, eu oare cand voi face pentru oameni, fiului meu oare cand cineva ii va putea raspunde asa? Daca eu, eu de cand m-am nascut, doar primesc? E ora 15:37. Christina Aguilera canta Hurt. Afara ceata a cuprins cu bratele ei magice muntii. Ninge bland, nu se mai vede nimic. Mi-e dor de tatal meu. Si-mi amintesc ascultand acest concert ce-mi spunea tatal meu despre Australia.

17 februarie - Lae

In dimineata in care a murit, nu m-am putut ridica ore din genunchi. Dupa ce l-au luat si a plecat politia , eu am ramas cu zbaterea care pictase asfaltul purpuriu. Spre campia libertatii, noi doi marsaluiam impreuna dar eu la capataiul lui si el fara cuvant...si ploaia curgea cu tot sufletul lui iar primavara topea in drum iernile din care venise el pe pamant. Pe ferestrele inalte din fata mea, in timp ce eu ii mai stergeam inca parul plin de sange, ropotul ploii imi spala privirea, amestecandu-se cu plansul mamei lui dintr-o camera apropiata. Mult timp dupa aceea, acel loc pe malul apei ma chema ca un cantec al mortii, ca si cum as fi dorit sa prind din el, in viata mea, ceva ce nu reuseam sa-mi amintesc. Dintre reactiile firesti sufletul meu a ales, banal, izolarea si acel loc...in care mai speram uneori sa se rostogoleasca inainte ziua in care s-a nascut.

Must be Saturday - Arthur Miles

Maine

E randul meu?
Eu nu stiu sa intreb.
Cuvintele parca sunt de zapada.
Si nori din ochii mei.
E un cantec alb, ca sufletul lui februarie.
Doar mainile sunt atat frumoase iarna.
Si degetele, degetele lui Mereu.
Imi tai Luna.
Cu genele trage-ma pe o sanie.
Prinde-mi Doamne noptile care-ti cad in genunchi...

Fratelui meu

Acum un an de ziua lui, a venit de la capatul lumii ca eu sa pot dansa...in bratele lui. Anul acesta merg eu. Increderii pe care a dat-o vietii mele, ii multumesc. O sa-i dansez ce-mi place mie cel mai mult sa dansez, Don Quixote... si o sa ne plimbam. Si o sa-i fac tort de ciocolata cum ii facea Pica. Toate cerurile lui tata sunt in ochii fratelui meu. Daca ma uit in ochii lui, ma vad pe mine la inceputul verii pe strada catedralei in drum spre casa tinandu-l pe tata de mana si-mi amintesc marea si o clipa albastra a ei, a rasaritului din care a venit.

In camera fratelui meu
mirosea mereu a menta lui
after eight.

" Ed il mio bacio sciogliera il silenzio ..."

Bunica mea avea, langa ferestrele ce aminteau de renasterea tarzie a barocului, un lamai. Lamaile lui insa, ca-n povestea cu merele de aur, ramaneau intotdeauna fara coaja. Frunze de menta si multe felii subtiri, transparente, de lamaie decojita intr-un pahar cu apa mi-au asteptat mie vara setea de tonalitate, de armonie, de modulatie. Cand ma apropiam de ferestrele ei iarna, mirosea mereu a bucati mari de lamaie taiata in cana si a miere. Inca un anotimp cu coji de lamai disparute. Bunica mea avea comori, era cea mai bogata bunica de pe strada, Erika, Olga, Irma si alte bunici veneau mereu de Craciun sa le dea bunica mea pentru cozonaci coji din lamaiul de la fereastra. Coji din lamaile pe care le mancam eu.
- N-ai cum, dragostea mea, sa imparti o lamaie tuturor copiilor, lamaile sunt ca si comorile, nu le gasesti oricand. Se culeg in noi pe rand...atunci cand le e implinit.
- Pot invata sa le dau pe rand.
Pastram si in dulapul meu de fecioara comorile bunicii mele. Sapunuri verzi cu dungi fine, Fa, de lamaie, busuioc cusut in broderii facute de ea si lavanda prinsa in panza alba ca zapada. Astazi am O de Lancome in parul meu, lanuri de grau si visele mele. Ti le dau pe rand, Doamne, cu fiecare inviere.

N-am raspunsuri. N-am nici vin. Si nu ma uit la televizor.

Pa ianuarie !

Nemarginiri de aisberguri ma tot opresc sa vad pamantul. Cuvinte nu mai vreau. Ameteste-ma-n gura ta altfel.
- Va pot ajuta?
- Va rog. As vrea o rochie, o rochie din fluturi. Din fluturi de nisip de la marea marilor...aveti?
In fata mea, albastrui fusilli cad pe ganduri.
- Ce culoare?
- O culoare care topeste sarea din gene.
Fata cu bucle din cerneala dispare surazand. Si-n bratele ei, suspinand, se intorc mareele.

Iarta-ne pe noi Doamne

Cred ca Soarele asta e ea, sigur e ea Doamne, inimile mari stralucesc in noi aurore. Zapada taie lacrimi in toata durerea care m-a cuprins. Sufletul meu se rupe bucati. Cat de tare doare Doamne tacerea. N-am ajuns, n-am ajuns toti la timp. Si am fi putut, inca o alta mica parte din noi, de-am fi ajuns...Si-a ramas cu mana intinsa.
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/12/20/nu-nu-lorelei/
Numai parintele unui copil care moare inaintea ta sa nu fii.

Encore

"Dans un desert sans vie, je trouverais la mer..."

Inimii

Lin

Ninge.
Ninge si n-are cuvinte geamul meu.
Am gasit copaci desenati intr-o librarie.
Desi tristi, i-am luat.
Miroseau a lemn , asa cum mirosea libraria in care paseam.
La fel era casa bunicii.
Aveam senzatia ca din ea, cresc copaci.
Toti copacii intregii mele vieti.
Mi-e dor de tata.
Mi-e dor de mare.
Ninge cu tine, ninge cu lumina aurie.
Asa ca vino,
dezbraca-te
si danseaza-mi Beethoven.

Like a person

Maini si sonnetul CXVI

"Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth's unknown, although his height be taken.
Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle's compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.

If this be error and upon me proved,
I never writ, nor no man ever loved."

Strange-ma in brate la marea marilor

Iarna pentru o zi. Ziua de ieri.
Poate zece pe an cel mult, daca e neaparata nevoie.
E oare ?
Daca da, departe sa fie printre copaci ninsi, in pustiu,
desi...nu stiu cate veri nesfarsite mi-ar putea naste dorul de ea.
Poate imbratisarile iarna.
Pentru ele, pierde-ma, pierde-ma in tine zapada nesfarsita,
cu toate cuvintele pe care nu le mai gasesc.
Pana vineri hai sa fugim in micul golf sa ne inghete marea de tot.

Si mai bine spus ...nu va vaccinati !

http://patrupedbun.net/19102/

Nu-i (ne)voie sa ne vaccinam.

Campania asta pe fondul unei frici generale, alimentata de neinformarea populatiei, imi aminteste de o alta campanie in Franta. Raspunsul meu la intrebarea pe care o primesc in ultimele ore fara incetare este nu. Nu trebuie sa va vaccinati.
Sunteti absolut siguri ca cei care au murit , gripa i-a ucis ? Ce informatii exista referitoare la testarea acestui vaccin ? Care este costul acestui vaccin la nivel national , poate estima cineva ? Exista un interes financiar al cuiva pentru ca acest vaccin sa se faca , daca tot a fost facut? Stie cineva cat ar costa daca nu s-ar face populatiei, intrucat expirand, el nu poate fi aruncat oriunde, trebuie casat. Se stie oare de populatie ca, pierderile cauzate de casarea unui vaccin cu termenul de garantie expirat sunt incredibile ? Chiar daca il primiti gratuit, el va fi platit institutiei care il face. Adica niste bani se vor varsa in conturi.
„Draga mea, tine minte bine, supa de bacterii sa nu iti bagi niciodata in organism si nici hormoni.” Asa ca eu nu imi fac vaccinuri si nu iau hormoni. Si nici fiului meu nu i-am facut supe de bacterii. Pentru ca mi-a spus asta Marie. Demult. Imunitatea sta in modul tau de viata. Nu o vei afla niciodata intr-un laborator. Hidrateaza-te. Odihneste-te. Ia-ti vitaminele zilnic din fructe, legume. Razi. Alearga. Danseaza. Iubeste.

Unde-i oare cum ?

Are cancer. Nu-mi spune, dar eu stiu.
Si nu-i pot spune nici eu...ca stiu.
E in ochii ei. Atatia ochi in ultimul deceniu.
Ma sfasie. M-am plimbat astazi mult si ploaia se amesteca cu lacrimile mele care mi-au biciuit necredinta.
Nu, nu vreau sa pleci. Mai avem atata de trait.
Am reintrat in galeria de ieri. Pe cum l-ai vazut?

Craciun fericit !

2009

Multumesc tuturor celor care m-au uimit.
Si celor care m-au facut sa vizez.
Am traversat o perioada dificila in anul acesta.
Dar am trait cu adevarat speranta.
Din ea as vrea sa va daruiesc tuturor lumina in anul ce vine!

Trezeste-ma la primavara, Baby...

I love you, most ardently...

S-a nascut la Blaj. Liti este solar, meditativ. ”Nasterea” lui...a donat-o Muzeului Vatican din Roma. In ianuarie se va putea cumpara acest album.Eu am sa-l deschid in ajunul Craciunului. O bucata din Soare se va naste atunci in umbra mea, o sa-mi incalzesc zapada mainilor. Cand e frig, in mine mor cuvinte.

Dor de parinti

Asculta mai multe audio Muzica

Intra tata in casa cu bradul. Urca asa...cate trei trepte odata ca un copil si incet il lasa pe parchet. Mama se aseza langa el in genunchi si-l cuprindea cu bratele, se lipea de el ca si cum bradul ii spunea mereu ceva numai ei...si mirosindu-l, parca respira din el nemarginirea. Brad drag, bine ai venit la noi acasa! Tata zambea intotdeauna cand mama spunea asta bradului. Ii priveam cum il dezlegau, mi se parea un moment atat de important, nu reuseam niciodata sa ma misc, emotia ma paraliza. Tata deschidea cutiile, fiecare din noi avea podoabele lui, ca in viata. Bebe punea cu tata serpii luminosi de stele si de casute. Tot ce era argintiu, era a lui. Eu aveam omul de zapada, saniuta din margele, clopotelul din portelan al bunicii, un Mos Craciun si cateva globuri pictate de Liti.Preferatul meu era un glob cu cai. Mama avea ingerasii si globurile rosii. Prindeam toti iarna cu cercei din hartie colorata. O taina binecuvantata cuprindea casa odata cu lasarea noptii, sufletele noastre poposeau pe jos in jurul bradului si incepeam sa cantam. Din bucatarie, Pica - plutirea ei mai curand - , venea si ea. "Ma mangai si ma faci duios/E ger cumplit , e drumul greu, dar 'i-obicei strabun/Si-atunci Sfanta Fecioara, din oras iesea/Noi il laudam si ne inchinam, cu credinta mare/Te uita zapada-i cat gardul." Abia imi amintesc pinguinul de plastic cu baterii care avea lumini in ochi si isi misca aripile. Papusile blonde, prima mea casuta din lemn, sau geamantanele de dulciuri pe care ni le aseza acolo Pisto. Nu mai stiu nici cate jocuri, masini, rachete cu baterii avea fratele meu in ziua de Craciun. Insa in fiecare iarna aud sub brad cum ii canta tatal meu...mamei mele. " Spre geamuri, iubito, priveste "

Shakespeare

”Cand ochii mi-i inchid ei vad mai bine
Ca ziua n-au prea multe de aflat;
Dar cand adorm, in vis pornesc spre tine
Si-n bezna, vii, eu bezna o strabat.
Tu, umbra ce dai umbrelor splendoare,
Fa umbra ta aievea sa-mi apara;
Cand ochii orbi o vad stralucitoare,
In clar de zi va straluci mai clara.
Incanta-mi ochii, spun, ca tare-as vrea
Sa-i vad pe-ai tai in fapt de dimineata
Asa cum toata noaptea umbra ta
In somnu-mi greu privirea mi-o rasfata.

Cand nu te vad, mi-e ziua noapte-ntreaga
Si noaptea-i zi cand visele te-ncheaga.”

Danei

And we'll get lost together
Till the light comes pouring through...

Vrei sa fii si tu Mos Craciun ?

Un proiect tare frumos.
Oameni minunati...
Asa ca daca tu crezi,
oriunde ai fi in aceasta lume,
ca poti sa dai ceva pentru un copil de pe pamant,
fa-i zambetul senin in dimineata de Craciun !
http://shoebox.ro/

-Vrei sa invatam un cantecel pe care sa-l cantam bradului anul acesta?
-Eu vreau sa il cant pe acela cu r din germana.
-Care ?
-Frere Jacques, frere Jacques, / Dormez-vous? Dormez-vous? / Sonnez les matines! Sonnez les matines! / Ding, dang, dong. Ding, dang, dong.

Copilarie portocalie

Si imbratisarile tale albastre.

Ma doare inima

Nu domnule Geoana, nu veti fi presedintele tuturor romanilor, presedintele meu nu veti fi niciodata. Am deschis o sticla de vin...pentru prima oara in viata mea ma gandesc cu adevarat sa parasesc definitiv Romania.

Eu cred ca iar vine de la rai

In fiecare din noi, intr-o buna zi, se roaga un iar.
Are maini de inger si cu genele plecate, slefuieste diamantele sperantei.
Cand morile sunt mori in La Mancha si nu mai stim sa ne fim de frica ,
iar...
amesteca stelele in prapastia din noi si canta la harfa imparatului David.
Raiul meu esti tu, asa ca naste-te Canola !

Buna dimineata decembrie

De la albastru spre argintiu,
sufletul Soarelui promite dincolo de orizont.
Astazi cred ca e randul meu.
Iau din argintul de deasupra si trimit in zari ,
sa imbratiseze singuratati,
amintiri,
dureri
si soapte de dor,
sa dea inceput,
sa se nasca,
sa aduca speranta.
Mi-e dor de Cluj.

Ti-au inghetat mainile.

Genelor, in rasarit

Asculta mai multe audio Muzica

La multi ani Andreea !
La multi ani Andrei !

Mai stii ciresul nostru clandestin ?

Mami, au taiat crengile ciresului
si se vad creneluri pe coline...

- Esti student , ma ? Da actele...
N-am sa uit niciodata cum aratau mainile lui Alexandru dupa ce s-a intalnit cu ei.
Maini de pictor, maini de 21 de ani.
N-am cum sa uit anii in care a asteptat bunicul sa adoarma in casa lui.
N-a mai apucat.
N-am sa imi pierd niciodata speranta.
Cred ca ea incepe mereu acolo unde ti-a cazut ultima lacrima.
Fiecare om are dreptul la propriile-i opinii.
Fiecare om are dreptul de a alege.
Tristetea este ca o mare parte din romani nu reusesc sa isi asume deciziile.

Der Duft

Wer bist Du, unbegreiflicher, Du Geist,
wie weisst Du mich von wo und wann zu finden
der Du das Innere, wie ein Erblinden,
so innig machst, das es sich schliesst und kreist.

Der Liebende, der eine an sich reisst
hat sie nicht nah, nur Du allein bist Naehe.
Wen hast Du nicht durchtraenkt, als ob Du, jaehe,
die Farbe seiner Augen seist.

Ach wer Musik in einem Spiegel saehe,
der saehe Dich und wuesste wer Du seisst...

24 de eu - simpla radiografie

Frunze nu mai sunt, s-au umplut copacii de cer. Unde iti arunci genele, mainile iti arata orizontul. Cristal, albastru , orbitor de senin. O toamna albastra...Am fost intrebata daca mai exist. Da, am timp . Nu citesc in fiecare zi tot ce primesc, nu am cum. Nu raspund intotdeauna la toate intrebarile. Zilele mele nu sunt egale niciodata. Iubesc.Ii spun in fiecare zi o poveste fiului meu, chiar si atunci cand nu e in camera de alaturi. Aseara i-am citit despre Ankylosaurus. Ii mai place si Triceratops si bineinteles Tyrannosaurus rex. Nu-i usor cu dinozaurii astia. Ma plimb o ora, prefer stradute inguste care miros a Cluj, alei printre copaci batrani, lumina de rau bland. Am nevoie de aer. Cateva zeci de minute ajut oamenii. Merg la bazin de doua ori pe saptamana, imi vindeca doruri. Dansez , incerc sa o fac, in fiecare zi. Lucrez intre 8-10 ore zilnic, cel putin trei ore noaptea. Recuperare, mai am nevoie. Citesc doua, treizeci de minute inainte sa adorm. Da, dorm, dorm cel putin sase ore zilnic, nu inlocuiesc somnul cu alte cai de rezistenta. Ma joc aici dimineata cu Barth (un mastiff blond, simpatic). Restul timpului din viata unei zile am nevoie sa tac. Din cand in cand mai desenez inimi printre cuvinte. Si ma las uimita.

M-am ratacit

prin labirintul tacerii. Sa nu fii.
Nu ma intreba. Nu ma intreba. Nu ma intreba.

Noapte buna.

Absentei

Pentru ca eu iubesc tare mult caii...




Asculta mai multe audio Muzica
orei 11 - Remberance Day
”In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
That mark our place; and in the sky
The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.

We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
Loved, and were loved, and now we lie
In Flanders fields.

Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands we throw
The torch; be yours to hold it high.
If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
In Flanders fields.”
( Colonel John McCrae )

Lacrimi galbene

Imi place sa ma plimb pe piatra cubica. Vroiam sa scriu despre o straduta pe care m-am plimbat azi si care mi-a rascolit dorurile de Arno. Culori ca niciodata mi-au tulburat ziua intr-o dulce-amaruie stupoare. Am baut o cafea si m-am scufundat in ferestre ruginii. Si am fumat, pasiv, tutun de la un domn care citea in diagonala un ziar. Il mestecam si eu...tutunul. Vroiam sa spun despre cum ii auzi inima tramvaiului intr-un oras in care nu se claxoneaza. Vroiam sa scriu despre drumurile prin Dobrogea cu lebede si despre vara trecuta. Despre gustul pe care il mai am inca de vara in gura. Cata toamna ma ia in brate, de-ai stii. Ceva insa m-a oprit. Ma doare inima. Mi-e rusine si ma sfasie de ”de ce” cad oamenii. M-am oprit pentru ca mi-am adus aminte ca atunci cand eram mica, boabele de porumb pe care Marcovicii le fierbeau vara, in curtea din spatele casei, mie imi pareau lacrimi.

Uimeste-ma...

Astazi promit sa ma plimb toata ziua.
Ochii mei au nevoie de cer.
Mangaie-mi in soapta dimineata.

Ce toamna...

frunzele ma prind iar tandru de gleznele tacerilor.
Prin nucile verzi, simt pielea ta cum miroase a sare.
Mi-e dor de micul golf.
Si beau pahare intregi de ploaie sa-mi uit aritmiile.
Nu ma mai intreba.

Iubire si duminica

Rasare Soarele.
Ne lumineaza dorul.
Si speranta.
Trandafiri albi in liniste,
cad din mana mea.

U have...

Ce culoare are speranta ?

Da mai departe sa aflam...
http://www.paun-cosmina.eu/

Spune tu
Dorul tau il simt cum imi dezbraca toti copacii care mi-au crescut spre cerul tau.
Timpul a fost mereu de partea mea.
Iar tacerile mele stii bine, au fost mereu de partea ta.

M-a imbolnavit vioara din inima ta

Lake House

Aseara am plans cantand cu Iris

Am venit si am ramas pentru cateva zile.
Fiind aici nu puteam sa nu merg si la Iris.
Dupa concert m-am asezat in iarba parcului, langa vise.

...pana imi gasesc cuvinte, desenez.

Fiecare deal din lume

mie imi mangaie amintirile
si dorurile despre mine,
despre Cluj.