Wednesday, September 8

Concret

"De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."

8 comments:

adriana said...

La multi ani, Anna!

Administrator said...

La multi ani ?

La multi ani, Anna ! :)

Anna said...

Ana si Ioachim.

Administrator said...

ok :)

Anna said...

" ... Ia te uite, a adormit..."
In mana ce ai , creta colorata?

anca d. said...

acum ma regasesc aici,

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.


..si tinjesc spre asta (sunt sclipirile, dar nu e deplinul. inca),

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

:)

~~~
imi place toamna ce o gasesc la tine :)

Anna said...

"Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele..."

De cateva zile stau si il revad si imi dau seama ca as pleca pe o insula cu el, cu Blaga si cu sonetele.
Poate ca deja sunt pe insula pentru ca de-atatea lacrimi literele mele vaslesc infirme in albul asta sfasietor.

adriana said...

sa dai pagina, sa vedem ce scrie la pagina 92... doneaza un citat aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/03/pagina-92.html