Thursday, November 11

almarijuls






Nu pot sa dorm, ma simt ca cerul acesta mangaiat de frunze la fereastra mea.
Si ma gandesc la tine.
M-ai coplesit.
Tu si tandretea ta.

6 comments:

Anonymous said...

....E pentru mine?! O, doamne ! Bucurie amestecata cu durere asta voi avea in sufletul meu. Astazi era ziua tatalui meu si el nu mai este . E prima data cand nu-i pot saruta obrajii pufosi..cand nu-l mai pot stange in brate. Doamne, ce tata minunat am, am avut si-o sa-l am ! M-am trezit asa cum m-am culcat cu gandul la el, si am privit pe geam cerul vinetiu, ca inima mea injunghiata de soarta si timp...s-am plans privind in larg nestiind unde e taicul meu. L-am strigat, dar totul e in zadar.
Nimic din ce a fost n-o sa mai fie.Inima nu stie ce este aceea soarta...destin si ca asta e viata.
Inima il vrea pe taicul meu inapoi.
Ce si cum sa-i explic ei asta?
Ea care este atat de mare, nu poate primi mii de explicatii chiar daca are unde le primi.
Am ajuns la serviciu si am pus o poza cu el pe perete si nu mai pot, si nu mai vreau sa fac nimic decat sa stau macar asa cu el.
Si ca in fecare zi, am batut la usa ta...si am avut impresia ca nu vad bine cand am zarit almarijul... instantaneu m-au podidit iar lacrimile.
Te iubesc! Si-ti multumesc atat de mult!...

Anonymous said...

De ce citesc mai mult, de aceea am senzatia ca acest lucru nu-i o coincidenta, poate o sa crezi ca mintea mea e aiurea, dar uitandu-ma la data...11.11 si traind ce ai scris , incep sa ma conving ca de fapt esti mesagerul gandurilor lui, ca prin tine gasesc mangaierea lipsei lui.
Esti intr-adevar importanta in viata mea. Si de aceea plecata in fata ta, iti multumesc .

Anna said...

Alina, nu-ti cere iertare. Sa nu-ti ceri iertare niciodata pentru ceea ce simti. Nimic nu-i intamplator .
Ma gandesc de cateva zile ce sa-ti daruiesc. Si n-am gasit decat fereastra mea mai aproape de mine si de tine. Si una din florile ei, melancolie a intregii mele vieti.
Iti multumesc pentru sentimentele atat de gentile cu care mi-ai coplesit viata. Pentru mine gandul ca fiinta mea mica poate aduce cuiva un pas infim spre liniste, imi deschide aripile din cenusa.

Iuliana said...

Ce prietenie frumoasa! Emotionant si impresionant!

Dumnezeu sa-l ierte pe tatal Alinei!

Anonymous said...

'' Si una din florile ei, melancolie a intregii mele vieti. ''
Iti multumesc frumos pentru tot ce mi-ai daruit.
Aceiasi floare era si pe balcon la hotelul din Pucioasa unde mergeau parintii. In fiecare an le faceam poza in acelasi loc, cu aceiasi floare...Coincidenta? Nu cred...
Multumesc frumos si Iulianei.
De ce stau mai mult ''langa'' tine, cu atat imi este mai dor.

Tudor Enea said...

"tu si tandretea ta"... profund, simplu, coplesitor.