Nu mi-am dorit niciodata sa fiu cum nu sunt. Mental, afectiv, fizic. Dar sa nu spui niciodata niciodata. Nu mai stiu daca ultima data doar am visat...sa fiu altfel numai sa vindec ranile golului din tine. De ce m-ar obliga vreodata dragostea sa fiu altfel, chiar si in vis? Nu am de ce sa ma aman, de ce sa ma hotarasc a fi? Dragostea nu are nevoie de nimic. Talismanul meu e un fir de nisip, un dar al marii. Pe mine nu ma vindeca diamantele lumii si nici comorile pamantului. In zadar imi arati pamantul. Eu in hindus sunt Phoenix, iunie m-a nascut. Stiu sa mor, e cel mai usor sa mori. Pe mine doar perla ma apara. Vantul si cu Luna. Miturile spuneau ca perlele cadeau din cer atunci cand dragonii se luptau. De cateva zile nu sunt in stare sa vorbesc. Chiar nu sunt. O sa plec putin si cand ma intorc, ajung la Mica mea Viena. Si Pica-i bolnava, Pica mea moare... Si Clujul il recita pe Blaga. Vin zapezile si mie nu imi plac. Eu alerg in fiecare zi afara sa-mi pot alerga si viata. La rasarit. Si cand ninge, prea mult zapada imi ingroapa talpile. Iarna fara cer eu ma simt rupta de viata. M-am tuns singura cu o foarfeca din cuvinte amare, mi-am taiat aripile de tot. Am ajuns oare la inima? Am ciopartit sufletul? Sau tot ce ma doare acum e numai iarna? Ma voi multumi cu nisipul de la gatul meu? Sa-mi straluceasca perlele nu iertarea ci increderea as vrea. Mi-am schimbat iar cerceii ca sa aud marea in perlele lor, langa tampla ultimelor nopti. Deschid scrisoarea fiului meu pentru Mos Craciun. E desenata o corabie. Mare. Si langa ea scrie doar atat. " Te rog, din lemn. "Tuesday, November 30
Am o corabie de plastic si una de perete...
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu cum nu sunt. Mental, afectiv, fizic. Dar sa nu spui niciodata niciodata. Nu mai stiu daca ultima data doar am visat...sa fiu altfel numai sa vindec ranile golului din tine. De ce m-ar obliga vreodata dragostea sa fiu altfel, chiar si in vis? Nu am de ce sa ma aman, de ce sa ma hotarasc a fi? Dragostea nu are nevoie de nimic. Talismanul meu e un fir de nisip, un dar al marii. Pe mine nu ma vindeca diamantele lumii si nici comorile pamantului. In zadar imi arati pamantul. Eu in hindus sunt Phoenix, iunie m-a nascut. Stiu sa mor, e cel mai usor sa mori. Pe mine doar perla ma apara. Vantul si cu Luna. Miturile spuneau ca perlele cadeau din cer atunci cand dragonii se luptau. De cateva zile nu sunt in stare sa vorbesc. Chiar nu sunt. O sa plec putin si cand ma intorc, ajung la Mica mea Viena. Si Pica-i bolnava, Pica mea moare... Si Clujul il recita pe Blaga. Vin zapezile si mie nu imi plac. Eu alerg in fiecare zi afara sa-mi pot alerga si viata. La rasarit. Si cand ninge, prea mult zapada imi ingroapa talpile. Iarna fara cer eu ma simt rupta de viata. M-am tuns singura cu o foarfeca din cuvinte amare, mi-am taiat aripile de tot. Am ajuns oare la inima? Am ciopartit sufletul? Sau tot ce ma doare acum e numai iarna? Ma voi multumi cu nisipul de la gatul meu? Sa-mi straluceasca perlele nu iertarea ci increderea as vrea. Mi-am schimbat iar cerceii ca sa aud marea in perlele lor, langa tampla ultimelor nopti. Deschid scrisoarea fiului meu pentru Mos Craciun. E desenata o corabie. Mare. Si langa ea scrie doar atat. " Te rog, din lemn. "
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
13 comments:
De ce o fi atata tristete in noi?!
Imi pare rau ca simti toate astea din cate ti se intampla. Nu imi place iarna, si eu m-am tuns, si eu sunt trista, muta. Gandeam ca s-a intamplat ceva, si nu ma bucur ca ceea ce este de e de rau.
Imi pare rau.
Nu stiu cum as putea sa-ti mangai sufletul atat de bun in astfel de clipe.
Bafta multa la examen si dea domnul ca totul sa devina ''in bine''.
Nu am cuvintele la mine sa pot spune ce gandesc cand simt ca de la tine trece in lume durere si tristete.
http://www.cruzine.com/2010/11/29/spring-photography/
Psalmul 19
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
(...)
Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!
~~~
cind gura nu poate a rosti vorbe, cugetele inimii sunt indeajuns. si primite! :) sa-ti fie sufletul odihnit si intregit de catre Prea Bunul nostru! :)
Sunt aici. Asteptam....si te simt.
Ating geana ochilor tai cu blandetea sufletul meu.(Am avut greseli..si le-ai postat asa...)
cheita a ajuns, multumesc!
Ce greseli? Alina, iti multumesc.
Sa-mi fie sufletul odihnit. Ce primavara...
Iti multumesc Anca.
am reusit sa intru in cele din urma; am uitat ca trebuia sa ma loghez pe cel de-al doilea cont; asadar o sa fac mereu mentiunea ca sunt dardindar
cat despre corabie...nu ar fi mai potrivita o arca?
Adriana, te rog, poti sa-mi trimiti adresa care o vrei tu pentru o alta invitatie. Imi pare rau ca v-am supus pe toti la asta. Pur si simplu am nevoie de putina liniste. Si ma afectau unele cuvinte...
Ma bucur ca m-ai acceptat si pe mine! E o onoare! Iti multumesc!
i-ai gasit ?
..si, pe linga corabie, poate sa vina si o carte pe care mamuca-i sa i-o citeasca :)
"Pe linga toate lucrurile de prisos, cei mari au totusi ceva fata de care nu putem ramine nepasatori: pe Bunul Dumnezeu. Eu nu l-am prea vazut la nimeni – dar tocmai asta da de banuit. L-au pierdut, pesemne, pe undeva, distrati, ocupati si grabiti cum sint. El insa e ceva de care avem absoluta nevoie. Fara dinsul multe lucruri nu se pot intimpla, soarele nu poate sa rasara, copiii nu pot sa vina pe lume si piinea, si ea, se ispraveste. Chiar daca brutarul o scoate, totusi Bunul Dumnezeu e acela care sade si invirteste morile cele mari. D...in multe motive Bunul Dumnezeu e ceva de care avem nevoie."
Povestiri despre Bunul Dumnezeu // R.M.Rilke
Tu-mi scriai povesti, eu priveam pe fereastra cum ninge cu o fotografie veche in mana si ma gandeam la Arad...e incredibil de frumos. Ce-i departarea?
:) imbratisarea mea. de dor si drag.
Post a Comment