Saturday, November 27

Vineri cand a nins

Mai e inca un strop din dimineata asta. A nins. Imi beau cafeaua fierbinte si amara. Si ma uit la un film francez. Audrey Tautou e in rochie verde. Valuri. Mult auriu. Doar Audrey si o rochie alba. Umbrele. Cata simplitate. Imi place cum o privesc ochii albastri a lui Gad  Elmaleh. "Farmecul e mai important ca frumusetea pentru ca nu-i poti rezista..."  Ma gandeam la o carte de Erich von Daniken pe care am citit-o prin clasa a cincea numai pentru ca ma fascinase titlul ei. Imi amintesc si acum intrebarile pe care mi le-au pus de-atatea ori aceste cuvinte...amintiri despre viitor.  Cand cineva imi daruieste ceva intr-o zi de toamna ma duce in viitorul trecutului meu. Unde mama n-a plecat niciodata si asteapta inca sa ma intorc acasa. Darul lui tu26dor m-a facut sa ma gandesc la oamenii din viata mea. Asa-i tu26dor, e ca o soapta.  O soapta la care am ajuns cand ma taram in genunchi de atata durere. Iti multumesc prietene pentru ca  stii sa fii. Si sa ma faci sa ma gandesc la recunostinta. Adriana ma uimeste cu adevarat, e ca o promisiune. Promisiunea mea de a nu uita sa fiu om.  Si pe ea o pretuiesc si pentru astasunteu, un om ca o poveste  plina de iubire. Nu stiu cum as putea sa multumesc si cui. Poate ca de fapt n-am stiut niciodata sa vorbesc despre dragoste. Pe Maria eu o tin de mana peste zari si anotimpuri, peste taceri si suspine. Ma joc cu ea sotron. Si oare exista pe pamant ceva mai minunat ca  o mana in mana ta? Am o toamna verde si-au trecut anii, din degetele ei mi-a inflorit candva lumea, o lume de flori facute de mana ei, ma face fericita doar pentru ca exista. Sora ei ma duce prin iarba viselor, sora ei este o poezie. A ei, a lor, a mea, a noastra. Departe, pe dealuri.  Ma duc amandoua "acasa". Ireal mi-a prins in gene cel mai frumos copac pe care l-am vazut vreodata si mi-a amintit de tata si de cum canta tata doina lui Lucaci. Tatal meu, a fost pentru mine totul si nu pot sa vorbesc despre tata fara sa simt cat de  binecuvantata sunt sa fiu fata lui. In vara asta, m-a coplesit un om si mi-a alinat dorul de Soare si nu intamplator  Alina sigur si alt Soare pentru ca fiecare om are un tata, iar tatal este Soarele... Ir e Ir. Si e sora Adelei. Ir si frumusetea ei pe mine ma lasa fara cuvinte.  Ir a fost langa mine in clipe in care uneori nu mai credeam ca voi merge vreodata. Undeva mai am un vis, care pentru mine e alb, un vis care imi aminteste in fiecare zi cat de minunata-i iubirea. Hera ma readuce in suflet, imi invie in mine insami ceea ce ma reprezinta cu adevarat.  Cand scrie lumea ei  auzi cum ii bate inima si  atat de rar am trait in cuvant asta ca imi amintesc prima data cand am citit-o  am plans.  Si  eu stiu ca "lacrimile vin mereu de la Sfinti". Mi-e draga persoanaintaiplural, o simt foarte aproape de cine sunt eu  fara sa pot spune de ce. Pentru mine, muzica e Casandra, din sufletul ei notele imbratiseaza orizontul. Cand mi-e frig, imi toarna in cana vise care-mi incalzesc speranta. Nu, nu sunt singurii oameni carora as vrea sa le trimit astazi daruri. Undeva, e o fata si parul ei miroase a Soare, ma duce in cele mai ascunse locuri ale fiintei mele, cand ma gandesc la ea e ca si cum as zbura. Mai sunt... Si mai sunt si oameni care sunt aici, langa inima mea, fara a fi mereu in cuvant si le multumesc si lor. Le multumesc si oamenilor care ... stiu ei. Danei ii trimit prima si ultima mea recunostinta. Pentru ca intre mine si ea nu exista timp. Pentru ca mi-a dat sa beau din palma ei rasaritul.  E sfarsit de noiembrie. Cu siguranta recunostinta are in noiembrie mainile lui Wilhelm Kempff si canta Sonata Lunii.

8 comments:

adriana said...

ma simt onorata si bucuroasa in acelasi timp...si ma intorc la zapada din postul anterior (asta pentru ca am trecut mai intai pe acolo)pentru ca tot scriam de zeci de copii...uite ca am gasit o grupa chiar aici la tine...de sus, Dana s-sr uita la noi alba, alba si plina de stralucire...tare faina ar fi o joaca in zapada cu asa oameni frumosi. Mi-ai incalzit sambata, draga mea!

Anonymous said...

Doar cand sunt cu tine sunt fericita cand plang.
Doar atunci lacimile mele nu dor.
Multumesc pentru tot!

Iuliana said...

Oh, ce surpriza minunata mi-ai facut! Si ce daruri speciale! Iti multumesc din inima!

Intotdeauna vizitele la tine sunt surprizatoare si ... mai altfel!

Anonymous said...

Mi s-au umezit ochii sa-ti descopar noile randuri atat dulci si dragi sufletului meu; esti ca mierea peste ranile deschise... iti multumesc

Anonymous said...

iar, vineri cand a nins...am sarit in sus de bucurie ca un copil :)

anca d. said...

:) iarna, tu esti vara mea :)
>:D<

Tudor Enea said...

m-ai lasat fara cuvinte. m-am emotionat...multumesc. sunt atat de incantat sa te vad inconjurata de atatia oameni adevarati.ganduri bune, prietena draga, ganduri bune...

Anonymous said...

multumiri! :)