Din 1 decembrie , acest blog va fi deschis cititorilor invitati. Desi eu nu sunt decat o oaie adormita intr-o lada mica, ma simt acum eu insami prabusita-n desert cu mii de "stele care stiu sa rada." M-as putea chiar desena pe mine insami si darui cuiva de la capatul lumii. Imi dau seama privind acest pamant ca aici la mine in suflet au poposit oameni fara sa-i cunosc si mi-au zambit. Le multumesc acum pentru fiecare secunda pe care am trait-o impreuna. Astept va rog o adresa unde sa va pot trimite invitatia mea. Imi puteti lasa asta fie in blog - comentariile sunt moderate - , fie scriindu-mi. Adresa mea o aveti in profil. Multumesc.
Afişări de pagină după ţară | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
13 comments:
Eagle - inca nu stiu exact ce presupune asta, voi afla si daca e nevoie si de altceva, o sa va spun.
Am fost pentru o singura zi, nu stiu cand ma intorc. Curand. Da. Nu m-am grabit sa rezolv cu mailul, aveam prea multe mesaje necitite acolo si am simtit nevoia de tacere.
Anonim - adresa mea de mail a fost uneori in profilul meu. E adevarat ca nu mereu. Oricat de ciudat ar parea, nu pot raspunde imediat mesajelor. Nu am cum. Dar raspund.
De ce sa ai emotii ? Nu ai de ce, o sa fii.
"M-as putea desena pe mine insami si darui cuiva de la capatul lumii." si daca intr-adevar cineva de la capatul lumii a ajuns mai tarziu de decembrie si poate sa te "primeasca" oferind la randul lui mai multe decat ai primit pana acum? nu ti-ar parea rau? ai putea sa traiesti cu ideea ca e cineva acolo care vrea sa te vada si nu poate pt ca nu e invitat?
Tudor, esti un om minunat. Eu am fost de trei ani doar la cateva ferestre, unde imi binecuvantam prin cuvant sufletul. N-am navigat niciodata prea mult in oceanul acesta. Ceea ce incerc sa spun este ca sunt doar cativa oameni pe care ii citesc. Au fost in acesti ani momente cand pe la ferestrele mele si-a intins florile de liliac un om, un alt om nuferii. Chiar aripile si le-a intins o noapte candva. Intr-o dimineata m-am trezit cu un pin la geam.
N-am deschis tuturor si daca am gresit, imi cer iertare acum. Pur si simplu nu am putut s-o fac.
Cand Dana a plecat m-am dus asa, cu mainile intinse si ochii legati prin casa ei. Am suferit foarte mult cand a murit. Simteam nevoia s-o cuprind. Asa am ajuns la usa altor oameni. Tu esti unul din ei.
In ultimele luni primesc si mesaje neplacute si din acest motiv chiar nu am de gand sa-mi scriu povestea pe trotuar. Sunt un om. Cand stai si lucrezi ore in noapte, cu inima, nu ai nevoie de ironii s.a.
Se poate, m-ar onora.
Razvan, ma mai gandesc. :))
Am raspuns mereu.
Nu sunt postate comentariile care au in ele adrese, din acest motiv nu iti apare comentariul.
Fiecare floare de aici poate fi de fapt un pin in realitate. Acum te inteleg. Ma simt onorat sa ma aflu printre acei oameni. Voie buna si zambet vesnic!
M - nu ai nevoie de timp ca sa poti iubi. Cheia ti-o las la fereastra.
Nu pot sa fac asta.
Post a Comment