"Umbre jos si norii sus pe cer,
Cai pascand si soarele in scapat,
Om stingher in drum spre om stingher
Nimeni nu e singur pan' la capat."
Data viitoare sa vii cu sabia.

Aveti o picatura de apa pentru un copil ?

Dragilor, haideti sa merem la banca.
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/06/apa-pentru-stefanel.html

De ce o iubesc eu pe Ada Milea

Nu am nevoie de 'de ce'.

Noaptea trecuta ai ingropat fereastra mea sub pamant. Mai am sange pe genunchi. Sterge-ma acum tu cu parul tau. Mi-am amintit de un rabin alsacian care in Imperiul ingerilor insista ca ne-am limitat. Avem impresia ca parcurgem distante incredibile, ramanem in acelasi loc? Cred ca frontierele sunt in noi. A mea nu-i cuminte, flutura draperii si doarme pe jos. Mirosi a dor de lemn astazi. N-ai ajuns, stiu, mi-au spus copacii din spatele casei ce ti-a fost atat de greu sa-mi spui tu. Atata tristete e in mine, blandetea ultimei duminici din iunie imi acopera mainile in locul tau dar nu-mi poate opri lacrimile. De ar ploua, in taceri m-as scufunda, in tine as putea invia...

"How can I keep my soul in me, so that
it doesn't touch your soul? How can I raise
it high enough, past you, to other things?
I would like to shelter it, among remote
lost objects, in some dark and silent place
that doesn't resonate when your depths resound.
Yet everything that touches us, me and you,
takes us together like a violin's bow,
which draws *one* voice out of two separate strings.
Upon what instrument are we two spanned?
And what musician holds us in his hand?
Oh sweetest song."

mi darai

Dormi...iti cant eu.

Noua cercuri

bat clopotele Dante si tu-mi arati cimitirul Infernului meu. Curge sange cand ne smulgem unul din celalalt. Hemoragia ta cu a mea se saruta cat se poate de cast la cinci dimineata. Purpurie mi-e gura din care ma tot bei pe nerasuflate, ne ameteste cerul tremuratul si ne invarte pe cai albi caruselul. Iti creste un copac din inima, stii ? Da...eu sunt, tragi dupa tine pamantul Dante. Ti-e frica sa nu iti cada cutitul din mana cu care ma cioplesti. Mi-e frica spunand prea putin, prea devreme din atat de tarziu sa-ti fiu. Ca si cum lumina ar putea fi transparenta noptii din noi. Mi-ai legat mainile de talia ta si ma tragi dupa tine in genunchi. Ma sufoca indoiala pe care ti-o gust. Spala-ti obrazul in iertare. Adanc, ai gust de cercul Lunii printre crengile mainilor mele care te asteapta in Paradis. Iti sterg inima de lacrimi. Cu gura mea. Zorii sunt ai nostri Dante, zorii sunt ai renasterii.

“Mai mult sa spun nu-s vrednic prin cuvinte

caci vrerii Sale potrivind pe-a mele,

asemeni rotii ma-mpingea-nainte

iubirea ce roteste sori si stele”.

Comme un soldat

Se tot intampla ceva cu mine in ultimii doi ani. Si am realizat astazi ca nu-i intamplator. Am avut revelatia unui adevar mai presus de cuvant. Unul al pasilor mei care se opun departarilor. Alta parte ma cheama, nu aceea spre care tot pornesc. Sunt trei luni de cand a murit Dana. Obisnuiam sa ascult cu ea timpul. Si Lara Fabian. Pentru mine nu exista declaratie mai frumoasa pe pamant ca acest cantec.

Da...

Pentru ca nu-i nimeni pe pamant care stie sa mangaie linistea in mine
cum o faci tu.
Pentru ca simt ca as putea sa te astept
o mie de ani.

Sirene in noapte

Din cortul acesta steril dimineata se agata de pupila medicului. Si pupila evita privirea. In fiecare minut o alta sirena sfasie aerul de dincolo de ferestre. Ma simt pe front si moartea din jurul meu imi leaga picioarele in jurul taliei tale. Vindeca-mi ranile care nu se mai inchid. Spala-ma ca pe o moarta cu ploaia cerului tau, mangaie-ma cu copita, ca pe o iarba. Taie-ma in bucati sa-ti ajung. In dimineata aceasta o mama si-a pierdut copilul care nu implinise inca cinci ani, o auzeam cum se dadea cu capul de peretii care imprejmuiesc speranta. A intrat profesorul si-n spatele lui i-am zarit parul ravasit. Mi-am tinut mana la gura sa-mi opresc geamatul. S-a asezat privind fereastra in gol. "Cred ca s-a oprit timpul" i-a spus linistii . Pe urma mi-a mangaiat florile de tei de pe pervaz.

Scoate-mi perfuzia, pe tine, doar pe tine te-as primi in mine in noaptea ce va fi sa vina.

2 de iunie

Nu stiu cand voi ajunge cu corespondenta la zi.
Sunt umita
de lumina din voi.
De ziua mea, eu mi-am daruit mereu tacerea.
Va multumesc pentru ganduri si pentru urarile pe care mi le-ati facut.