-Buna ziua, sunt ... aici sta studentul...
-Da domnule, eu sunt colegul lui de camera.
-Va rog sa veniti, avem nevoie de dumneavoastra.
-Cine e, ce vrea, ce spune?
Si camera se invarte cu mine, simt nevoia sa urlu. Dar nu pot sa spun decat atat:
-Nu, nu e el, e o gresala, iti spun eu.
Si mecanic alerg in urma politistului.
-Unde domnule, unde e, va spun eu ca nu e el.
Insa habar nu am de ce , in timp ce alergam spre acel loc, lacrimi incepeau sa-mi curga siroaie, de groaza. Nu mai puteam sa respir. Dar alergam, alergam si de departe, pe asfalt i-am zarit buclele. Portarul statea ca o statuie. 21 mai e ziua in care am stat cu bucle blonde rupte in poala. Elena stie, ma suna mereu dimineata in fiecare an. Eu ii spun "La multi ani Elena", ea ma intreaba cum e dimineata asta si eu tac. Cei de la Universitar pe el nu l-au luat pentru ca deja murise. Pana a venit IML-ul am stat eu, politistii si un portar cu el. Toti ceilalti plecasera pentru ca nu suportau sa-l vada asa. Stateam pe jos si asteptam sa ma trezesc din acel vis. In jur totul devenea rosu. Sangele lui era peste tot, pe fusta mea alba , pe mainile mele si sangera parca si aerul. Doar un politist cand a venit duba, m-a tras de acolo si mi-a spus: - Nu mai ai ce sa faci copila, e mort. Nu m-au lasat sa intru acolo in acea zi si m-am intors de unde l-au luat. Am adunat cioburile ramase si le-am aruncat in apa. In urma cu 8 luni o pierdusem pe mama, dar nu stiam inca nimic despre moarte. M-am plimbat ore in sir, zile, saptamani, luni...fara sa mai am timp. In "Moarte lenta" imi turnam si intrebarea care-mi innebunea fiinta : "de ce?" Nu am apucat sa-i multumesc niciodata pentru cum m-a iubit. Colectionarul din mine, eu, eu risipitoarea. . .
-Da domnule, eu sunt colegul lui de camera.
-Va rog sa veniti, avem nevoie de dumneavoastra.
-Cine e, ce vrea, ce spune?
Si camera se invarte cu mine, simt nevoia sa urlu. Dar nu pot sa spun decat atat:
-Nu, nu e el, e o gresala, iti spun eu.
Si mecanic alerg in urma politistului.
-Unde domnule, unde e, va spun eu ca nu e el.
Insa habar nu am de ce , in timp ce alergam spre acel loc, lacrimi incepeau sa-mi curga siroaie, de groaza. Nu mai puteam sa respir. Dar alergam, alergam si de departe, pe asfalt i-am zarit buclele. Portarul statea ca o statuie. 21 mai e ziua in care am stat cu bucle blonde rupte in poala. Elena stie, ma suna mereu dimineata in fiecare an. Eu ii spun "La multi ani Elena", ea ma intreaba cum e dimineata asta si eu tac. Cei de la Universitar pe el nu l-au luat pentru ca deja murise. Pana a venit IML-ul am stat eu, politistii si un portar cu el. Toti ceilalti plecasera pentru ca nu suportau sa-l vada asa. Stateam pe jos si asteptam sa ma trezesc din acel vis. In jur totul devenea rosu. Sangele lui era peste tot, pe fusta mea alba , pe mainile mele si sangera parca si aerul. Doar un politist cand a venit duba, m-a tras de acolo si mi-a spus: - Nu mai ai ce sa faci copila, e mort. Nu m-au lasat sa intru acolo in acea zi si m-am intors de unde l-au luat. Am adunat cioburile ramase si le-am aruncat in apa. In urma cu 8 luni o pierdusem pe mama, dar nu stiam inca nimic despre moarte. M-am plimbat ore in sir, zile, saptamani, luni...fara sa mai am timp. In "Moarte lenta" imi turnam si intrebarea care-mi innebunea fiinta : "de ce?" Nu am apucat sa-i multumesc niciodata pentru cum m-a iubit. Colectionarul din mine, eu, eu risipitoarea. . .
4 comments:
O poveste trista si emotionanta. Spre fericirea mea, pana acum am fost ferit de asemenea momente oribile desi sunt constient ca nimic nu este vesnic pe lumea asta. De undeva de acolo (ma uit spre cer) sunt convins ca te priveste si iti aude multumirile pe care poate n-ai apucat sa i le transmiti cat inca era printre noi...
Daca asta ti s-a intamplat tie intr-adevar... nu pot decat sa-ti spun sa fii tare. Sa constientizezi ca oricui i se poate intampla. Si nu incerca sa afli un raspuns la intrebarea "De ce?" pentru ca, crede-ma, n-ai sa reusesti.
Ai grija de tine !
S-a intamplat demult in viata mea...
Iti multumesc.
http://www.trilulilu.ro/JuliaAgripina/83752dc9205caf
...
Post a Comment