2 + infinit

De-as putea sa dansez printre cuvintele toate, sa le imbratisez adevarat, cu raportarile mele intregi ! De-as putea sa te rog macar din cand in cand. Nu, nu mai vreau fosnet de frunze peste lume, nu mai vreau sa fiu eu cetate, nu mai vreau sa fiu eu Ana. Stiu, am invatat cat de greu se ridica palate... Ai putea cu un gest sa fii cu gandul la neaflat mai mult pe aici. Dor. Dor. Dor. Mi-e dor de tu si de tine. Mi-e dor de viata. Tare dor. Il las sa creasca si sa pornesc acolo unde mai ratacesti cand e golul prea gol. Nu rasari si tu mare, nu? Una din intrebarile mele este cand vine ziua mea, cand rasare vara, pentru ca atunci ma adun de pe corabii si pornesc in cautarea pamantului de sub mare...

vise sarate

Rauri de cuvinte, azi ne curg din pleoape
Am aprins lumina si te simt aproape
Zile trec si numar, noaptea sta de veghe
Visele albastre zboara sa-mi dezlege,
primavara asta, care vrea sa arda.
Mi-ai simtit padurea ? Vine sa te aiba.
Tampla ei ti-arata, pe sub gene frunze
Uita-te mai bine, azi imi esti pe buze.
Dintre soapte, vise, peste trup si suflet
Ora noastra vie, ne-ar muta in cuget
pasii. Sa rastoarne legi si amanunte
Ceasul iar ne leaga, poate-mi spui tu unde.

Poti sa treci, de cauti , auria punte
Ruga te va duce, numai spune
unde. . .
unde. . .
unde. . .?

mda

Importanti sunt macii din masina mea.

VAMA lanseaza Vama

Cum o sa traiesc eu VAMA. . .Pe sarma cu toti oamenii pe care ii iubesc, oriunde. Bed for love in masina mea in drum spre Cluj-Napoca, in drum spre mare, in drum spre Brasov, in drum spre Mures, in drum spre Maramures dansand. Scrisoare catre Fat-Frumos cu tatal meu. Cartita cu tine. Dumnezeu nu apare la stiri daca nu pot cu el, atunci pentru el, pentru fratele meu. Suflet normal cu mine insami, mie. 17 ani...infinit neaparat la rasarit, in Vama si in orice loc sau moment am nevoie de dragoste. Fotomodele, The Jungle Book. Undeva prin Vama, in DOI, altfel imi tai venele.. Sambata seara in oras / E plin de fete - la 5:30-6 in fiecare dimineata cand alerg si privesc copacii. Tata taie porcu' in loc de stirile la care oricum nu ma uit.
Multumesc VAMA.

VAMA

http://www.vamamusic.ro/
'Marea îmi dă mereu înapoi
Tot ce oamenii îmi iau
Un delfin mă învaţă cum
De departe să-mi aud
Sufletul când l-am pierdut
Sufletul când l-am pierdut'
Am citit versurile, acum.
Le-am citit prin ferestre de vise.
Ce frumoase sunt!
Abia asteptam sa le cantam impreuna.
Concertul, e singurul cadou pe care il vreau de ziua mea.

tu

Alinta-mi dorul..
Alinta-mi
dorul.

ei si cu mine

' 90

Mama mea,

are surasuri sacre,

e asa de prezenta, de vie...

Ea e de fapt ca o campie

de grau si maci,

e mama mea

si are milioane de zambete

pentru fiecare.

In privirile ei,

in adancuri,

seamana pana la confundare

cu drumul pe mare.

Tatal meu,

ma incuie intotdeauna in el,

e munte, paduri si copaci

de sute de ani
si-mi ascunde mereu durerile lui.

Strabate furtuni tatal meu,

viscole, ninsori nesfarsite

si ce s-a mai scazut

din secunda mamei ce curge

in ploaia in care alerg eu

razand.

Eu...

eu nu sunt decat

visul lor cel mai inalt

trait, impartit la doi,

intr-o seara tarzie de august.

'O ruga americana' / Grand Canyon

" Ask anyone what sense he would preserve above all others. Must would say sight , forfeiting a million eyes in the body for two in the skull. Blind we could live and possibly discover wisdom. Without touch, we would turn into hunks of wood. Why should the eyes be called 'windows of soul' and key to deepest human communion , and touch denied as mild collisions of flesh ? Mates are chosen first by visual appeal. Not odor, rhytm, skin. It is an error to believe that the eye can caress a woman. Her image is never real in the eye, it is engraved on the ends of the fingers. Why is blindness holy ? Do we create light in the eye ? Is the light our own, or from the world ? " ( Eye - Jim Morrison )

10 mai

La multi ani !

Hm

Cai, miliarde de cai albi,
pe fiecare cal, doi oameni,
oameni alergau...
Anotimp alb inganat, repetat,
cu un basm.
Doar ganduri dalbe
si ningea incredibil printre
visele albe. Pana cand,
nedreptatitul cuvant,
sufocat de priviri si taceri
intr-un gest disperat,
a inghitit feeria
intr-o singura noapte.

fara cuvinte

Corzi, cateva clape atinse
imbracam pe rand,
unul cu celalat
jucand baba oarba
in umbra greselilor lumii.
Daca-ai stii,
caile tuturor viselor le-am spalat
cu valuri si apa vie,
sa te pot respira intreg
prietene,
Peron suntem azi
fiecare
pentru trenul celuilalt.
Mai intarzie,
ani daca vrei,
chiar intregul tau timp
Daca tot ai sa pleci iar,
sa poti pleca iubirea mea
Cat mai tarziu.

24

" Some say afar a magic isle to be
For wrecked is any ship that by it sails
Its steel-wrought parts disjoint, while tearing free,
Pull out and rush into the coasts the nails.
Oh, 'tis no tale...The same thing now I feel;
Whatever welds my nature, steers me straight,
The haughty genius, the will of steel,
Have left me, maddened, clinging to thy fate.
But love, at once, of all these took the place
It locked me, tied me, with its magic chain,
I'm anchored to the shore where I found grace,
Throughout my life I here want to remain.
Lest any harm come from the outer world,
Oceans of Love around thee I have hurled. "

lacrima de mai

Am dorul intreg
si cad floare in lut,
sunt valul care astazi revine,
tu ai zidit in primul pacat
al Adamului mut,
moartea si viata
lasata in mine.
Nu-mi ceri decat poate
un cer intr-un gand
pe pamant
fara apus,
dar eu stiu si tu stii
ca aici nu e rai,
unde incepem sa fim
si-am cerut.
Cu mine taceri
impletite in amar,
iti dau singurul nostru raspuns.
Amanari nesfarsite
sunt intre noi.
Iti doresti iar
sa zbori lacrimand.
Cand eu tac, cand eu fug,
printre vesnice ploi,
tu ma alungi
si ma strigi
...haide, vino, vino inapoi !

maini

dor

.

Sunt tacuta. Un prieten a avut un AVC, a intrat in coma de gradul IV si clinic a fost declarat mort... Sambata inima a cedat. Nu a mai fost nevoie de acordul familiei sa-l deconecteze. Fetita lui are cinci ani. Doamne, toti alergam dupa nimicul datator de viata, alergam dupa stabilitate si vise , toate masurate in zerouri sau confort si uitam sa fim fericiti , uitam sa ne lasam sufletul in pacea interioara care se masoara in bucurii simple, nu in stabilitatea care de fapt nu iti aduce decat oboseala, framantari si multa neliniste. Cat de usor nu mai esti. Mi-e greu sa scriu.

Mi-e greu sa respir.

acasa

Astazi sunt trista. Foarte trista.
Ma acopar cu tacere. Tot mai mult in ultimele zile.
Privesc copacii ferestrei mele. Linistea copacilor, cea mai frumoasa liniste a lumii.

n-am nevoie de cuvinte

Am vazut aseara unul din filme.
Primul. Nu-l vazusem.
Aproape cinci ore am stat azi pe o banca si am privit oamenii.

fericire

Nu mai fac nimic, in noaptea asta o sa ma urc in masina si o sa ajung acolo unde mi-e mie mine in mine. Si invers. Acolo unde pot intreg respira, acolo unde cerul ma tine de mana. Acolo unde te vad si acum pe tine gene sarate cum alergi, copila aurie de care ma impiedic de-o viata. In noaptea asta o sa stau si o sa ma uit la ceea ce iubesc neconditionat. O sa ma rog in noaptea asta, in locul cel ai frumos din lume.

Plec la mare.

simplu

Ninge frumos,
prima zapada se asterne pe suflet
cu stele.
Ce seninatate in pulsatii
in gara asta de viata
nu eram nici tren,
nici cale ferata.
Eram pasari
Si Doamne, cum ne mai rasfiram
aripile in Soare.
Umbrele plang oare ?
Spune-mi,
ai imbratisat fulgii?
Ninge, imi imbrac umbra cu geamuri ninse.
In orologiu,
in spatiul internumeric
alearga secunda
si noi o privim melancolic.
Cat alb,
mainile mele, poveste,
ti le trimit din spatele castelului nins
sa-ti spuna framantarile
iernii ce a sosit.

contrapunct

Lumina mea desertica,
te rasfir si te ard in mine sfielnic,
cu ruga lucrurilor care nu se vad.
Si ma rog diminetile
sa-mi fie iertat,
amin,
nisipul
care imi creste ,
alunecandu-mi visele
printre crengile copacului tau.
Sa-mi fii aproape,
sa ma cutremure aceeasi dulce stupoare
ca in tine ma regasesc,
oglinda sinelui meu.
Numai tu,
dor de gen neutru,
imi faci asteptarea palat
nu risipa;
Nu-l astept pe cand-ul infatisarii tale,
N-are relevanta,
Penelopa
sunt iubitule
numai eu.

adolescenta

2 iunie

Undeva, in adancul meu
striga cineva, cu toata puterea
impotriva lui poate.
Si totusi, se intampla si fac eu ce fac
si ma impiedic mai tot timpul
de aceasta incomoda
improbabilitate.
Oamenii ii simt, pe unii prea departe
si pe cei ramasi, dureros de aproape.
In realitate, ironia este
ca sunt raportati invers in jurul meu.
Nu inteleg de ce ma privesc
cu usa intredeschisa.
Trec printr-o criza de unicitate,
Nu am nevoie de ieri
si maine nu a venit.
Vreau doar prezent sa beau,
prezent !

21 iulie - candva
Nici nu ma descoperisei
cand,
o neinteleasa nevoie de apus
ti-a ingaduit sa ma imbraci
in efemere flori.
Nu stiai iubite, ca primavara-i ritual,
ca oamenii nu infloresc,
fiind infloriti fara poate sau inca...
Cautai fagaduinta
si ne-ai ingropat zborul
sufletelor noastre prematur,
in gesturi cu finalitate si lut.
Acum alergi, alte podoabe,
desigur, eu nu sunt decat ceea ce am tot fost
de cateva milenii.
Ele stau de la bun inceput
cuminti si ascultatoare , pe loc.
N-am fost suficient de senina,
aveam in drumul meu prea clara lumina,
In mine,
cu de sapte ori cate sapte
te-am rastignit
rupand bucata cu bucata din mine,
Manole, Manole...
eu singura ta Ana,
iti zidesc apostoleasca biserica
printre ruine de vise
si suflet,
din tine.

Aur Barna

Imi curge printre glezne
un rau de sange.
Ei imi spun ca e iarba si rad.
Si totusi, o durere ingropata l-a nascut,
nu apa amestecata cu samanta si lut.
Un triunghi echilateral
pustiu, pustiu, pustiu.
Nuu,
firul acesta nu are miros de lemn.
Pamantul, impletit in inel
i-a dat seva,
dorul de cer
si o mare de lacrimi din el...

iarta-ma

iti las linistea la geamurile toate.

Plec la Praga maine.

de ziua ta , fiul meu

14 aprilie 2008

O mie de copii as mai face, de o mie de ori as mai alapta.. zeci de mii de nopti as mai pierde, de mii de ori as mai veghea. Doar sa mai simt fericirea pe care am trait-o cand l-am tinut in brate, intaia data, pe copilul meu. Sa mai fiu binecuvantata de o mie de ori, Dumnezeule Doamne, cu viata din iubirea ta.

DOR de mai

Intaie intamplare,
adiere parfumata a verii,
tu sfioasa luna de mai,
pastelezi asteptarile noastre,
din alba iarna
Si ne basmuiesti
castele inflorite,
pregatindu-ne sufletul
pentru coborarea in fructul
intelepciunii.
E atata viata
si feerie in ceasul tau,
si eu as vrea,
sa fii de-a pururi
aici,
sa bati mereu
cu aripile toate
in tampla mea.
Invata-ma luna mai
sublimul candorii
din vioara ta.

refren

Esti prietene, esti? Acasa, o dulce-amaruie baie m-a ametit.

Lae

Arata-mi te rog,
Cum Doamne sa daruim
fara a astepta umila recunostinta..
cand tu insuti,
pentru o secunda rosie de mar,
dintr-un inger alungat
- lacrima din universul tau,
ne-ai daruit fundamentala noastra cainta
landu-ne timpul ?

banca verde - Firenze

partea mea. . .

tot 2007

23:47

Sunt tare trista si daca poti, tine-ma,
mangaie-ma,
du-mi durerea departe,
ia-mi-o cu mangaierea ta.

Tu

Gandul ca n-ai fi existat,
ma chinuie si
mi-a umplut inima de tristete.
Poate ca te-am inventat eu prietene, sperand sa apari.
Poate ca am fost mai incatusata
de lut vazandu-te ziua
Poate ca uneori si de pasii tai
am fost,
Mai ales de respiratia ta
- ti-am auzit-o si eu
de-atatea si atatea ori -
ce ciudat, nu-i asa ?
Poate ca am ametit de strigatul tau
prin mine.
Poate ca rochia mea
mai tremura si azi
de cand au atins-o genele tale.
Nu stiu.

Vara la 21 de ani

In privirile tale simt marea, ma invaluie cand vreau sa ma regasesc. Vezi marea din tine ? Te apar si de geana ta. Simt ca bati cu inima mea, simt ca respiri prin fiecare picatura de sange, din mine. Simt sufletul tau cum ia aripi din visele mele. Simt ca imi completezi pasii, pereche. De-ai veni tu, vis nebun. . .

poezie ardeleneasca

1 noiembrie
Inchinatu-m-am apusurilor
si intristatu-mi-am in fereastra
stelele cu privirile mele gri.
Amar, am zambit totusi rasariturilor toate
bucurandu-ma chiar de cadea in genunchii goi
ziua de ieri.
De ce nu m-ai facut Doamne ploaie,
Ce ploaie teribila as fi fost
valsand in plansu'-rasul oamenilor tai
Cu povesti nemaintalnite m-as fi
colorat la geamuri in copiii tai
si...tot zbenguindu-ma in spirale
de vant hoinar,
sora de cruce m-as fi facut
cu asteptarea norilor.
De ce nu m-ai zburat Doamne fluture
sa n-am decat traire in cateva
coordonate spatiale,
n-as fi fost niciodata la mijloc,
in pamantul unde nu inveti niciodata sa uiti.
Poate candva, as fi ajuns in insectarul
cuiva, murind fericit cu aripile intinse.
De ce nu m-ai facut Doamne foaie alba
Ce interesant m-ar fi putut desena
pe frunte, cineva, cu doi, trei stropi de
cerneala albastruie
facandu-ma sensul intrebarilor sale.
Nu Doamne , copacul asta de om
nu-mi place sa fiu
Imi cresc mereu brate noi
cand nici n-am avut timp sa ma
obisnuiesc cu cele vechi.
Apar permanent capricioase frunze
si flori...
imi trebuie pentru radacini
pamant cu bogate minerale,
am sete de ploi si foame de Soare
efemeritatea Doamne ma doare,
tot astept oameni la umbra mea
sau pasari cantatoare.
Gandeste-te Doamne si convenabil
fa-ma foc la cabana,
intr- o seara
de iarna.

Lae

Moarte, poezie a palmei deschise,
moartea mainii ei, moartea mainii lui...
Cand naufragiaza cele doua universuri,
fiecare cu celalalt,
Dumnezeu isi valseaza grabnic prezenta
e un ritual atat de rar,
intotdeauna il ia prin surprindere
- E timpul...
Si pleaca pentru un alt secol
Din nicaieri in niciunde.
O secunda dispare si Soarele
sa dea stelei noi lumina
si oamenii aprind lumanari.
La inceput tristi,
Cu timpul
in linistea ce se asterne
isi amintesc de Shakespeare
Apoi,
merge fiecare in palma lui
concluzionand apatic :
- Ce sa-i faci ? Asta e...

Lui tata

8 septembrie

Daca poti, cu un gest fara oval
Arunca-mi un pas catre cer
Nu stiu si nici nu ma-ntreb
Care fereastra deschisa a luminat
In vise tarzii un soare rasare
In mersul toamnei, o blanda candoare
Cade lin, ca frunzele padurilor neumblate.
Tu tata...
Pana la primavara secunda n-are relevanta :
Eternitatea reala sta in zambetul firelor de nisip
Si stiu,
Nimeni n-ar putea vreodata sa-mi intoarca altfel
Orele insomniilor mele din clepsidrele gri
Eu sunt numai pulsul acestor clipe
Menite sa ne hraneasca trecerea.

vine luna mai

21 mai , la capat de Splai

Mi-e dor de rai, de tine si de vis
Il gust in fiecare zi pe niciodata
Si nu-nteleg de ce o vina a ucis
Ingaduinta-albastra a lui vreodata.
Mi-e dor de tine vesnic scufundat
In viata noastra alba , picurata,
Nu pot sa uit , caci ochii mi-au udat
Cuvantul tu, privirea-i spanzurata.
Mi-e dor de gustul tau ciudat,
Proteguit de chipul meu, mi-e dor
O intrebare si-un raspuns au inghetat
Si toate clipele de-acum ma dor.
Mi-e dor de crezul meu, de cer,
Deasupra-ti sangereaza aripa taiata
Si intelesurile parca astazi pier
In vina ce-o pastram neinteleasa.
Doar flacara tu astazi ai ramas
Iubitul meu , mi-e asa de dor de tine
Atat mai esti o candela, popas
In neuitarea clipelor sublime.

In ''tezaurul artistic al lumii'', la Firenze

Icar.

Marmura verde, alba si roz, specific toscana.

"Ammanato, Ammanato, che bel marmo ha rovinato"

"cuibul de nobili "

25 martie 2008

liniste

Imi lovesc gandurile de Dumnezeu .
Astazi am plantat zece irisi albastri. Pe vremuri visam caisi si tei infloriti, intr-un dans. Visam si pluteam si-mi coloram existenta din razele soarelui. Era atat de bine, impleticindu-mi pasii in lanturi de lut - totusi - , albastrindu-ne aripile prin degetele cerului senin prin anotimpuri de foc.
Mi-a fost greu sa accept abisul, moartea, povara. Marturisesc.
Traiam intr-o tacere prelunga, una fara alternativa. Tristetea a ramas cu mine, la masa cinei celei de taina.

ultima poveste - 21 mai

Parul tau balai si dimineata aceea de mai
in care nu mai aveam brusc stare ,
pesemne, spatiu infinit era intre cele doua puncte
rostogolite de Luna in acelasi plan.
Rotocoale de fum si parfum,
promisiunea teilor adolescentini.
Pluteau priviri ce totdeauna ne faceau
neinteles de reali pentru restul lumii.
Ne-am tainuit rugaciunea si in somn
s-a acutizat fiintarea unei pedepse ca un joc
intr-o complicitate surazanda.
Se facuse si asa teribil de tarziu
cu noptile pe care le albeai pe umeri,
si mi-ai luat piciorul stang , invelindu-te cu el
in graba, sa nu te vada cumva dimineata.
Ei, in fond era si asta al tau, cui trebuie sa-i ceri socoteala?
Ceasul clatina parca lumea. Dupa atata veghe in doi,
ne-am somnit acelasi vis cu palmele stranse.
Lungimea dreptei dintre cele doua puncte
dupa care urmeaza mereu insiruirea
ne taia parca respirul,
mi-ai mirosit obrazul si mi-ai spus : "vino-ncoace!"
Ce epilog pentru cele din urma cuvinte.
Am ferecat rotirea in Luna portocalie
Iti amintesti, te priveam atat de ovala,
ma plouasera stropii de roua, verde...
Pe raze in rasarit
impietrisem si am ramas asa ceasuri intregi
spalandu-mi sufletul pe dinauntru cu aerul tau
atat de matern.
Ti-am atins cu buzele pleoapa inchisa,
m-am intors ca Sfantul Petru de trei ori de la usa
si m-am lepadat.
Trebuia sa fii stiut si eu.
O usa semideschisa, tu - pasii soptiti ...
-Sa fie liniste ! - urla cineva; Hm, nonsens.
O dimineata. Cioburile se balaceau in lacuri mari de sange,
portarul matura totul grabit
Si omul albastru ma oprea sa-ti adun buclele de pe asfalt
-Nu, sunt portocalii, imi spuneam,
seamana cu oranjul Lunii
si am baut otrava timpului.
O Piata a Sudului, un tramvai,
undeva unde abia am reusit sa intru
tu erai pe jos, ca o statuie a durerii.
Un tren, ploaie, ploaie multa in gari negre,
Ah Doamne cate gari negre
Acolo, doua puncte si ora doua, am ajuns la tine ...
Doua puncte , aceleasi , numai ca acum
doua planuri separate de o fereastra
ce-i lipseste paradisului sa fie perfect.
Doua flacari muribunde...eu si tu.
N-a batut la usa ignoranta ei mantie,
ea, fereastra aceasta,
ma rog sa nu-i fi auzit si tu,
sadicul hohot de ras.
Ultima imagine, prima imagine,
blondul tau chip si camasa albastra.
tu, pregatit pentru balul umbrelor.
Urmele tale imi dau foc
si apoi imi spala cerul si noaptea.
Roata. Sange nu apa curge acum
la moara acestei clipe secata
de atatea lacrimi .
In parul tau, neintrebate
s-au spart toate clepsidrele cu nisip.
Oh, par balai, par nisipiu,
Poate ca trist si gelos, suveranul Soare
s-a gandit ca n-ar mai fi nevoie de el
ce nevoie sa am de alta sclipire
si aceea , imprastiata cu portia anotimpurilor
o jumatate de zi.
Si te-a lasat singur sa luminezi tu noptile pamantului.
Cu mine cum ramane ? Nu-l intreb pe cel de sus,
ce e in toate, numai in moarte nu,
Il neintreb asta pe El, daca tot si-a imbogatit raiul cu tine
luandu-mi-te in dimineata aceea sfanta de mai ,
invatandu-ma ce e nemurirea.



Ce dor mi-e de tine, Lae,
ce dor...
bolnava sunt, bolnava sunt de moarte.

cires

martie

Femeie,
in tine sta rasaritul tuturor zilelor care vin
si mainile tale dau tandrete
tamplelor mele,
cu care ma apar de treceri.
Surasul diminetii mele
in chipul tau sta, femeie,
si-n visele tale imi porti orizontul spre care alerg.
Femeie,
frumoasa esti in amurg !
Intreaga-ti faptura,
cu care ma invelesc - uimit - si-n care ma simt infinit
de aproape de cer,
ti-o despletesti de la umbletul
tau femeie, cand ma duci inspre Soare rasare !
Unica mea primavara, strop de eternitate devine,
Iubirea din tine si mine...
La multi ani iubita femeie !

ea

Eu si tu mami,

Mereu vei fi floarea soarelui, miros de mosc, simfonia lui Mozart, numarul 40.

Tu care zambeai cand asociam oamenilor copaci, sau flori si miresme, si muzica. Stii mama ?Cateodata mi se face dor de tine si de canapeaua ta preferata pe care te gaseam aplecata asupra altor carti, eu, 'fiu risipitor' al tatalui meu, risipitor si el.

Eu mama mea, in aceasta zi de februarie, din care ai venit pe pamant.

Vin acum mama acasa, taie vitelul cel gras... Vin, lumina , sa te caut in palmele mele cu care desenez acum pe geam cocori si lacrimi.

labels

Poti aduna fara sa stii in primavara tot maiul, de doua ori. Si lasa, lasa sa fie asa, de departe si de mult prea aproape in gand ca sa fugim cat mai straini si sa gasim ani lumina intre vise sau doruri mai tarziu. Imi bate si tie iti bate, stiu. Dar lasa, sa fie asa, de cer ca acum cand iti scriu si privesc printre copacii din fata mea, e ora 18:21 si cerul este fantastic, sa fii in primavara mea dupa ce imi vei cauta de cateva mii de ori, cu privirea, una din rochiile mele albe. Dor ti-e , si mie la fel.

Dar lasa, lasa sa fie asa sa vedem cat va fi sa ne fie si lasa sa fie ...

pe ganduri

Nu stiu de ce pentru mine primavara nu e decat cortina verii care se ridica.

Vine primavara la Firenze

14 februarie pentru fata din mine

Prima zi de primavara, 8 martie, zi de nastere, zi de Sfant, Craciun, Pasqua, ziua relatiei, ziua indragostitilor… Am primit candva un bonsai.

O cina pregatita de el intr-o mansarda plina de lumanari si petale de trandafiri. O plimbare cu un automobil vechi. Un tattoo langa glezna dreapta cu animalul meu preferat : iapa. Am fost rapita total “din mine insami” pe carari de munte luata pe sus, fara bagaj...doar o periuta, doua perechi de sosete si doua schimburi 'insignifiante' dar absolut necesare,cumparate din Gara de Nord.
Am primit un plic cu vederi din 98 de tari (imi plac foarte mult ). Un tablou facut cu scoici si nisip din Vama.O serenada la geam.Un artist de la opera “misterioso, altero; croce e delizia al cor…” Am primit o ferestra in miniatura. Am mai primit o bratara din pletele lui, zeci de cercei, o broscuta testoasa.
N-am primit niciodata ‘consumabile’. Cred ca am avut un mare noroc.
Imi place sa daruiesc. Daruiesc si primesc fara anotimp, cu si fara ocazie.

Clemson e pe pamant?

Eu si tu Bebe,

in fata casei noastre, stateam langa cei trei meri si iti citeam 'Le Petit Prince'.
ochii tai reflectau intreaga minune a lumii.
Bebe, esti bine dragu'meu? E februarie, luna din care ai venit tu pe lume.
Privesc acum copacii, ma legan in scaunul meu preferat si strang in brate cartea din care voi incepe curand sa-i citesc fiului meu.

Fratelui meu

Tata imi spune:
"am un fiu,
fiul meu nu poate sa mearga la un...
astfel de razboi, razboaiele de acest gen
exista doar pentru ca unii oameni
sa experimenteze arme noi pe pamant."
Iar mama sopteste:
"copilul meu nu poate sa omoare un alt om,
pentru ca eu cred in Lumina din Lumina"
Sora mea da din umeri:
"ei si, lasa-l in pace sa faca ce vrea !"
Dar eu,
eu ma uit la fratele meu si
fara sa stiu de ce
am lacrimi in ochi:
"in razboi mor oamenii;
fratele meu
poate sa moara..."

2007

Anul acesta 2007, pentru prima data, fara plus si minus.
Am citit mai mult ca in 2006.

Sunt clipe in care devin o parte din micimea lumii.
M-am mobilizat altfel pentru cativa oameni.
Incep abia acum sa traiesc plecarea ta, tati meu...
Iubesc liberatea de-a te regasi in oglinda mea, tu, dor de gen neutru, de mine in tine insuti.
Am inceput sa asez o fundatie pentru fiul meu.
M-am gandit la destinatii absolut noi.

despre speranta

Ieri, la ora 17.46 eram exact langa Arcul de Triumf si la ora 19 inca nu ajunsesem in piata Victoriei.
Singura mea problema era ca trebuia sa imi iau fiul de la gradinita. Am facut 4 km in aproape doua ore. Am ascultat , am cantat si am dansat. Why worry, Ride accross the river, Romeo and Juliet, Local hero, Money for nothing, So far away, Walk of life, Your latest trick, Sultan of swing .

serbarea de Craciun

21

joaca 21 de cuvinte.creaza comunitatea.citeste si da mai departe.. Show all posts

Dumnezeu
copil ( meu )
Soare
Siskin ( Ivan 1832- 1898 )
tandrete
complet(a)
incredere
mosc
(a )ierta
(a) ruga
(a) (fi)i !
(a) stii ?
(a) ave(a)
nu
poate
(a) lasa...
vino
ramai
frumos
miracle ( parfumul )

ultimul cuvant : plaja

poveste

curcubee
i-au fulgerat
visele
si viata
si inima
asa, pur si simplu.

din cutia cu amintiri

Traiesc si am trait intotdeauna o viata frumoasa. Din valori poate exagerat de simple in modul de a exista. Am facut aproape intotdeauna doar cum am vrut eu, mi-am asumat mereu alegerile indiferent de pretul sau pragul depasit.
Nu am regrete mari legate de trecutul meu, ba chiar pot spune ca am avut o viata superba pana acum , in sensul ca am fost mereu in acord cu mine insami atat cat am reusit eu sa lupt pentru asta.
Daca regret ceva este ca nu am dat mai mult, astazi cred ca intotdeauna - fara exceptie - poti darui mai mult chiar ramanadu-ti in mod absolut si in acelasi timp, credincios propriilor valori... Oamenilor.
Profesional ce ma reprezinta face parte din minoritatea care nu te poate ajuta sa supravietuiesti. Ce imi place mie sa fac , am facut intotdeauna pentru ca mi-am urmat vocatia, cu alte castiguri nu concrete si nu materializate, ci in mine insami in primul rand.
Insa am cautat si am gasit mereu si alte moduri prin care sa-mi sustin pasiunea pentru a ramane eu, cea adevarata, a nu cadea niciodata in neputinta de a nu avea o viata responsabila si demna. Mi-am dorit mereu sa fac tot timpul numai ce imi place si in profesional, insa cum nu a fost posibil, am acceptat ca pot gasi o cale de mijloc fara a-mi insela chemarea sufleteasca.
In iubire , am construit relatiile ca pe castele. Ani, prin incredere, prin multe puncte comune, prin sprijin real reciproc, printr-o constructie extraordinar de pozitiva in fiecare din noi, prin potriviri reale in convietuire ( ce poate e absurd dar tin de lasatul capacului toaletei sau de ridicarea lui, de modul in care doi oameni ajung sa-si imparta spatiul comun odata cu sentimentele, banii, s.a. ), prin impartirea reala a responsabilitatilor, prin tot ce cred eu ca este o relatie.
Sunt egoista, poate prea patimasa si imi iubesc si respect atat corpul cat si timpul... Am trait frumos. Si toate relatiile mele au fost frumoase.
Daca iubesc ceva in relatiile mele cu oamenii, este armonia, spre ea tind. Eu sunt un spirit foarte dificil si am nevoie, mai mult ca orice de liniste.
Liniste chiar si in tonalitatea cuvintelor, am nevoie de echilibru in manifestarea lor. "Tonul face muzica" si eu fara muzica nu as putea trai.
Iubesc armonia, in interiorul meu sunt destule razboaie, am nevoie de ea ca sa pot sa ma odihnesc spiritual.
Fug de orice tip de agresivitate, nu pot trai decat in calm si pace. Toti suntem asa, in cazul meu daca nu le am, ma sting lent, nu ma pot acomoda cu altceva. Adica ma prabusesc. Real.
Spiritual nu am avut niciodata cine stie ce mari comunicari.
Ma refer la cautarile mele si modul in care o fac, la intrebarile care ma bantuie si modul in care evoluez din acest punct de vedere, la nebuloasa in care traiesc uneori interior si modul in care fug de pacat, la relatia mea cu Dumnezeu si simbolurile legate de asta, la dependenta mea de material sau de frumos = o parte superficiala a mea pentru ca se reduce uneori la un exterior evident si periculos si la multe alte lucruri.
Emotional da. Am cativa prieteni - nu foarte multi - pentru care as face aproape orice si in mod sigur m-as sacrifica aproape oricand si in aproape oricare conditii fara a-mi insela insa valorile proprii.
...

eu - fragment de 18 ani

Nu-mi plac
oamenii rautaciosi,
lamentarile.
Nu mi-e deloc favorabila rutina.
Nu-mi place sa traiesc sedentar.
Nu-mi place cearta,
posesia
si nu-mi plac obtuzii.
Nu-mi plac paturile moi
si nu-mi place sa ma imbrac in negru.
Nu-mi plac dulciurile
si nu imi place sa mananc pe fuga,
sa ma trezesc brusc
sau sa nu am timp de o baie.
Nu-mi place sa capitulez
sa ma plang
si sa acuz.
Nu-mi place sa pierd timp
cu ce consider deja incheiat.
Imi place sa tac
sa citesc,
sa scriu
si sa fiu mereu eu.
Imi place simplitatea.
Imi plac oamenii consecventi.

eu la 13 ani

Imi place sa ascult si sa ajut oamenii,
imi plac intrebarile, imi pun foarte multe...
Imi place mirosul ierbii.
Iubesc ploaia,
ma plimb deseori ore in sir prin ploaie.
Cel mai mult si mai mult imi place
sa privesc marea.
Imi mai place si sa
stau la munte intr-un loc salbatic
si verde.
Ma inchid - poate prea des -
in singuratate si in tacere.
Simt nevoia sa ma analizez
in scris, pe doua coloane
si o fac de doua ori pe an :
de ziua mea si de anul nou.
Imi plac caii si dealurile,
Uneori imi place
sa asociez fiecarui om
o melodie
o floare,
chiar un instrument
cum ii asociez de fiecare data
si un miros.
Stau deseori cu oamenii in spatiul din care
imi pare mie ca au venit.
Imi place sa ma rog
si mi se face cateodata
dor sa merg la biserica.

Fug de
santaj
( afectiv, emotional, senzual )
conventional,
tergiversari,
amanari,
jigniri,
indiscretie

...

tie

E un cer albastru foarte frumos. Ma duce cu gandul la micul golf. Hai sa ne plimbam pe dig. Sa ne tinem de mana si sa-ti desenez prin aer albatrosi. Hai sa tacem impreuna. Iti poti lasa durerea pe mal prietene. Lasa-ma sa te strang in brate. Arunca toate cuvintele.

22 noiembrie 2007 ora 10

Am iesit din casa si m-a izbit albastrul cerului. L-am cercetat indelung cu toata asteptarea mea. Clar, incredibil. Am ametit. O zi de noiembrie absolut splendida. Azi am chef sa ma plimb - asa mi-am spus si, dupa ce am fost sa vad ce e cu ochii mei pe la ora 13, am plecat din Victoriei pe jos prin Amzei, apoi Lahovari, Dionisie, Filipescu...am traversat si am intrat in Lipscani. Mirosul mi-a amintit de campul imens demolat prin anii optzeci in care mai era, doar ea, sinistra, rupta, casa ce mi-a purtat copilaria spre minuni. O liniste frumoasa m-a cuprins. Am inchis ochii si m-am plimbat prin acel camp plin de denivelari si acoperit cu pelin...eram atat de fericita atingand- cu bratele ridicate la nivelul umerilor -, toate plantele crescute uimitor de inalte din pamantul acela. Nu m-am intrebat niciodata copil fiind de ce s-au grabit sa darame totul daca nu au folosit terenul decat peste ani.
Miros de pelin si mangaierea verdelui in palme. Cer imaculat. Astazi sora mea l-a nascut pe Antonio Robert. Trebuie sa ajung langa Ana Gabriela sa iau prajituri. Sa le pun la ferestre. Ursitoarele sa-i dea noroc si viata frumoasa. Inchid ochii si il vad pe fratele meu tinand-o in brate pe sora mea. Cu o rochita brodata, blonda si cu ochii albastri ca cerul asta de azi. Avea doar doi ani.
Astazi Dumnezeu a binecuvantat-o, e mamica.

visul

as astepta
intr-o zi de sambata
aici http://www.albota.sobis.ro/
Dar sa vii cu o chitara,
neaparat.
Pot s-o tin eu in poala
chitara - daca ma lasi...
iar tu o sa-mi canti toata noaptea.
Corzile lasa-le acasa,
sau agata-le printre muntii
pe care ii tot strabati pana la mine,
iti vei pune degetele
pe inima
mea.

"Cei ce..."

O noapte de noiembrie. E prea frig sa alerg si prea tarziu, dar as alerga acum.Asa ca stau si privesc copacii din jurul meu. Mi-s dragi copacii! Ma gandeam ca in taina din nisipul clepsidrei pe care am intors-o si eu de cateva ori in viata mea cu strigat de lebada...pasesti cu sfiala, descult si singur. Ma gandeam ca unii oameni ating vesnicia. Prin noi, cei ce venim din ei daca si noi o sa fim prin cei ce vin din noi. Sau pur si simplu sunt alesi sa o atinga prin intreaga lor fiinta, lasand mereu o vie dovada a faptului ca eternitatea exista.Asa, ca o "creatie care se autocreaza..." Si "cei ce" asta ma duce cu gandul la Iris 30 de ani, apoi la Iris 25 de ani si tot asa. Mi-s tare dragi si Iris. Ma gandeam ca e un sentiment incredibil cand in jurul tau vin oameni care il iubesc pe tatal tau si iti vorbesc despre el. Si mie mi se intampla asta.Il regasesti in zambetul fugar al unui om sau in dorul de el din coltul ochiului al altuia...E ca si cum daca ai inchide ochii si i-ai deschide apoi , l-ai si vedea de fapt si l-ai putea strange tare de tot si te-ai cuibari in bratele lui. Ma intreb oare de ce o parte din tata o simt in mine mereu si in fiul meu, dar o alta parte din mine nu imi mai apartine, o simt in el, ea vegheaza acolo, in dealul de pe care vad Clujul cum isi rasfira povestea fiecarei zile, la apus, peste noi toti...Ma duc sa ma rog acum.Pentru cei ce nu este adevarat ca au fost, caci sunt in cei care-i vor aduce pe cei ce vor fi.
21 noiembrie 2007 23:11

Sorescu

Pentru mine, "privitul pe fereastra" se reduce la copacii din jurul meu. Odata i-am numarat, sunt 94 de copaci.In dimineata asta am descoperit iar ceva ce niciodata nu sunt in stare sa accept. A venit iarna.

Vot

Eu nu sunt deloc pro-americana din cauza conducatorilor ei care fac de cele mai multe ori o politica de stapani ai lumii dar ei nu pot fi ( sau nu ar trebui ) confundati cu poporul american. Si poate ca ar fi cazul sa educam si noi copiii in acelasi spirit, chiar noi sa ne autoeducam, cu aceeasi convingere ca oricare din ei ( din noi ) poate ajunge orice - presedinte ori milionar...oricare din noi ar putea schimba lumea.
Noi nu mai avem incredere in nimic, nici in faptul ca nu putem ignora alegerea, oricare ar fi ea. Daca stai sa te gandesti , poate trebuie sa mergem la vot , DOAR pentru ca in orice tara civilizata europeana se traieste mai bine decat in Romania, pana si in Ungaria ori in Cehoslovacia. Ar trebui sa votam ca atitudine, doar pentru copiii copiilor nostri, noi nu vom avea bucuria sa traim intr-o “Europa”…mentalitatea se va schimba in decenii.
Poate ca votul nostru exista si va exista doar ca o amagire a libertatii noastre, fara el insa nu mai avem nici macar speranta.

Europa

Va mai trece multa vreme pana cand aici va exista o constinta profesionala. Exista un mare pas inainte pentru Romania, la scara istorica, doar ca un om traieste doar o viata si aia cam scurta si istoria nu sta la pas si in proportie cu viata noastra, ea lucreaza mai curand cu decenii, multe decenii si mai ales cu secole. Din pacate si noi ca si parintii nostri si ca si bunicii nostri suntem o generatie de sacrificiu. Care Europa?In Europa multe tari s-au format ca Stat de putin timp. Daca te gandesti la mult trambitata istorie veche a Europei, sa ne aducem aminte ca primul care a unit o serie de triburi nomade ravasite in toata Europa central-nordica a fost Carol cel Mare deci intre 7-800; inainte si dupa aceea au fost doar triburi nomade, nici vorba de Germanie ori Franta; Spania era araba, doar Anglia avea unitate si statele din Italia; deci Europa nu are mai mult de 1000 de ani de personalitate locala iar ca Statele, asa cum sunt azi, majoritatea nu au mai mult de 100 de ani. Civilizatia greaca s-a stins de mult, a ramas un popor ignorant, o tara cu doar doua orase: Atena si Salonic si niste pietre imprastiate pe munti sterpi; doar civilizatia romana s-a perpetuat, caz singular. Istoria Frantei incepe cu marile ei catedrale, deci pe la anul 1100, catedrale care nici nu mai exista asa cum au fost construite, toate sunt reconstruite complet de-a lungul secolelor asadar nu catedralele i-au adus maretia ci regii, deci dupa 1400 . Stiu ca "America-caca", nu este pe gustul europenilor din cauza lipsei de traditii si istorie ca si cum traditia ne-ar da de mancare insa poate ar fi cazul ca noi toti sa invatam cate ceva de la ea. Ceausescu ne-a impuiat capul cu traditia noastra Daca de parca am fi fost buricul pamantului, ne-au invatat o isorie inexistenta plina Sviatoslavi...ca principi si domnitori care se dovedesc a fi Bulgari (!) si mai inainte Traci deci tot bulgari (!), in niciun caz daci ori romani de vita veche si alte mistificari; asa incat noi ramanem cu "traditia Daca" , in realitate cu statul Roman care are mai putin de 100 de ani si cu mizeria morala si materiala si o coruptie fara precedent si egal, in timp ce America are o istorie de cel putin 500 de ani, cand au "descoperit-o" spaniolii ori olandezii, care de altfel n-au gasit terenuri virane, iar ca Stat are mai mult de 200 de ani. America poate sa placa sau nu, ca orice loc de pe pamant, dar deocamdata este tara cea mai democratica -in afara de Suedia si poate Finlanda, unde sunt doar o mana de locuitori.Deci care Europa ?In Germania se da foc magazinelor si caselor de straini care sunt acolo de doua generatii si sunt cetateni germani, hai sa privim drogatii la scara nationala din tarile nordice si sa vedem ce combina mafia in Italia -deja generalizata pana la nivele de Parlament-, ori in Rusia ori in China...Nu exista Europa, e o fantasma.Noi toti suntem o iluzie.

Locuiesc in taramul asteptarii. Ma astept pe mine insami. Te astept si pe tine, prietenul meu. Sunt dimineti in care imi spun ca pot prinde timpul de mana, traiesc atat de intens si-mi pare ca viata mea se opreste cu raza de Soare care rasare si-mi incalzeste pielea...Alte dimineti ma gasesc ursuza, tacuta, cu o dorinta neinteleasa, trag storurile peste lume si vreau doar sa tac. Ma cufund in mine si in pagini pe care le beau odata cu cafeaua mea amara, fara zahar, fierbinte. Vine iarna. Ce hibernare m-apuca!