almarijuls, fila de jurnal

O zi de vara si merg cu 130 pe autostrada spre mare. Abia astept sa ma despart de viteza asta ca sa iau drumul prafuit spre lebede. Lebede albe si negre, aproape de granita. Nu mai am semnal, telefonul nu mai suna, pot deschide geamul sa simt mirosul verii, mirosul din copilaria mea cand nu exista clima in masina si stiam cu ochii inchisi cum miroase fiecare poarta, fiecare lan de grau. Stiam cand vine lanul indepartat de floarea Soarelui. Stiam fiecare fantana din drum. Aveam inceputul verii in mine, ca si cum ai trai intr-o poveste fara de sfarsit. Miros de pamant  si de ziduri, de garduri din lemn si de picioare alergand pe stradute mici. Miros de drum spre mare cu greieri si cantec de camp pe marginea caruia ma opream sa ascult cum canta vara din mine insami strangand in rochie flori, grau si iarba sa fac coronite. Dar cel mai mult stiam cand se apropie marea. O simteam intotdeauna de departe, chiar si cand dormeam ma trezea. O zi de vara si  merg incet cu geamul deschis prin Crang unde lumina cade cum nu cade nicaieri pe pamant, conduc si drumul ma duce ca un tempo lung spre mare. 

Stiu ca ti-e greu, dar incearca.Trebuie cand te uiti la tine sa vezi ceva, abia atunci incepi sa traiesti, pentru ca atunci incepi cu adevarat sa te intorci acasa. Si daca o singura persoana stie asta, e suficient. Tu mi-ai dat candva eternitatea si as vrea sa pot sa-ti daruiesc si eu, de ziua ta, drumul spre casa. E in tine. E lung si incepe in noapte, acum. Asa ca deschide fereastra almarijuls si bucura-te, te-ai nascut in iunie. Cand incep toate povestile lumii, cand graul se pregateste pentru masa cinei cele de taina. Nu uita almarijuls, ai venit cand se nasc pasarile Phoenix. Bucura-te. Daca am cunoaste cat de simplu ne gaseste fericirea am sta pe loc. Let it be, almarijuls, let it be.. Uite si un film frumos, daca nu l-ai vazut...
http://youtu.be/LHHbSsdc0gk

Bunicul meu ( tatal tatalui meu ) s-a nascut in 15 iunie.