Monday, May 16

Etern, rodiile

Noaptea trecuta ploaia a ropotit asa, ca de ramas bun. Imi va fi dor de toti copacii din fata casei mele. Sunt 122. Dimineata mirosea a ploaie ametitor. Si nu stiu de ce din pamant ieseau parca picioare desculte de femei insarcinate. Mi-am amintit descultele insarcinate din tabloul in fata caruia am stat aproape doua ore cu fiul meu, pe o banca in Uffizi. Sa poti vedea Arno intr-o zi de primavara dupa ce te-a inviat renasterea e cel mai bland lucru care ti se poate intampla la Firenze. Din rodii s-a nascut rezilienta, in luna mai. Aici s-a nascut Dante, numai pentru pasii lui si rodiile de peste tot ai putea iubi neconditionat acest tezaur artistic al lumii. Nu poti intelege nimic din Firenze daca nu intri in Cappelle Medicee. In poarta lui Ghiberti, sprijinind cu umerii cupola lui Brunelleschi intelegi ca Firenze inseamna mozaicul de secolul XII din Basilica di San Miniato al Monte. Ponte Vecchio, care l-a induplecat pana si pe Hitler, umanismul lui Alberti, sacristia, omagiul lui Michelangelo si  "Sono stato una volta ciò che sei, e quello che ti sto diventerà".  O femeie la Firenze a continut intregul, o femeie a strans tezaurul intre zidurile lui pastrand povestea pentru mai tarziu. Si poate ca nu exista mantuire pana nu treci prin pantecul unei femei...Din ea venim si catre ea ne intoarcem mereu. Ea, mama, e resortul intim al sufletului nostru pentru ca in bratele ei invatam sa traim.

1 comment:

Florea Mihai Ionut said...

cat de mult imi place postarea asta:) e unul din textele acelea compleze care iti atinge si partea sociala si partea spirituala deopotriva. imi place viziunea despre pantecul mamei...chiar acum vreo luna am scris ceva pe tema asta si seamana foarte mult viziunea...si eu sunt de parere ca magia asta care se petrece in timp ce vi pe lume, in uterul mamei, este un fenomen mai mult spiritual decat biologic. iar legatura cu mama este un alfabet al iubirii, apoi tatal...apoi oamenii din jur, etc. dar mama e prima:P