Important

Pentru ca numarul invitatilor pe care ii puteam alege imi este limitat, am renuntat la aceasta decizie.


Redeschid pana revin blogul pentru ca nu toti au reusit sa se conecteze. Nu am putut sa va raspund tuturor pentru ca nu am ajuns cu corespondenta la zi. Nici eu nu stiu exact de ce se intampla asa, invitatia mea a fost trimisa pe adresa pe care am primit-o.  In urma invitatiei e necesar sa accesati un link. Si sa va introduceti datele. Acolo probabil va trebui sa introduceti adresa si parola voastra pentru a va conecta. Daca introduceti parola de yahoo, gmail, etc. si ea este diferita de aceea a contului poate din acest motiv nu reusiti sa va conectati. Imi pare rau pentru ca pe unii v-am nedumerit, cerandu-va ceva. Poate ca a fost frumos sa va cer.  Poate nu. Am descoperit acum cata dreptate avea un prieten cand imi spunea acum o luna cate ceva despre alegerea mea care i-ar indeparta pe cei pe care inca nici nu i-am aflat vreodata.  Nu cred ca exista departe.  Sunt sigura ca tot ce-i menit, va fi. Am primit cuvinte de la oameni care nu au aparut niciodata in toti acesti ani aici, au fost mailuri de o simplitate tulburatoare. Mi-ati dat atata frumusete ca nu stiu cum as putea sa va multumesc pentru ea. Nu doresc sa alung pe nimeni. N-am scris niciodata in toti acesti trei ani ceva care sa nasca agresivitate. Si nu stiu de ce in ultima perioada se intampla asa. Singura solutie pe care eu am gasit-o deocamdata impotriva acestei agresivitati virtuale este sa lipsesc putin din "peste tot" in "undeva". Din acest motiv blogul va fi deschis cititorilor invitati. Cateva zile nu va voi putea raspunde mesajelor. 

Din 1 decembrie acest loc va fi deschis cititorilor invitati. Desi eu nu sunt decat o oaie adormita intr-o lada mica, ma simt acum eu insami prabusita-n desert cu mii de "stele care stiu sa rada." M-as putea chiar desena pe mine insami si darui cuiva de la capatul lumii. Imi dau seama privind acest pamant ca aici la mine in suflet au poposit oameni fara sa-i cunosc si mi-au zambit. Le multumesc acum pentru fiecare secunda pe care am trait-o impreuna. Astept va rog o adresa unde sa va pot trimite invitatia mea. 

Imi puteti lasa asta fie aici, comentariile sunt moderate, sau imi puteti scrie. 

Multumesc.

Am o corabie de plastic si una de perete...

Nu mi-am dorit niciodata sa fiu cum nu sunt. Mental, afectiv, fizic. Dar sa nu spui niciodata niciodata. Nu mai stiu daca ultima data doar am visat...sa fiu altfel numai sa vindec ranile golului din tine.  De ce m-ar obliga vreodata dragostea sa fiu altfel, chiar si in vis? Nu am de ce sa ma aman, de ce sa ma hotarasc a fi? Dragostea nu are nevoie de nimic. Talismanul meu e un fir de nisip, un dar al marii. Pe mine nu ma vindeca diamantele lumii si nici comorile pamantului. In zadar imi arati pamantul. Eu in hindus sunt Phoenix, iunie m-a nascut. Stiu sa mor, e cel mai usor sa mori. Pe mine doar perla ma apara. Vantul si cu Luna. Miturile spuneau ca perlele cadeau din cer atunci cand dragonii se luptau.  De cateva zile nu sunt in stare sa vorbesc. Chiar nu sunt. O sa plec putin si cand ma intorc, ajung la Mica mea Viena. Si Pica-i bolnava,  Pica mea moare... Si Clujul il recita pe Blaga. Vin zapezile si mie nu imi plac. Eu alerg in fiecare zi afara sa-mi pot alerga si viata. La rasarit. Si cand ninge, prea mult zapada imi ingroapa talpile. Iarna fara cer eu ma simt rupta de viata. M-am tuns singura cu o foarfeca din cuvinte amare, mi-am taiat aripile de tot. Am ajuns oare la inima? Am ciopartit sufletul? Sau tot ce ma doare acum e numai iarna? Ma voi multumi cu nisipul de la gatul meu? Sa-mi straluceasca perlele nu iertarea ci increderea as vrea. Mi-am schimbat iar cerceii ca sa aud marea in perlele lor, langa tampla ultimelor nopti. Deschid scrisoarea fiului meu pentru Mos Craciun. E desenata o corabie. Mare. Si langa ea scrie doar atat. " Te rog, din lemn. "

About...me

Beautiful winter come from the sky
Is the perfect time to die
You know I am dead in the snow
So look in my eyes
Covered be eyes
All my tears are like stones
There is music in my bones
Look in my nose the breath is frozen
All inside me is like the stones
There is music in my bones
There is music in my bones
I'm happy now you don't see me how
I take care of you
You don't care about....me
But I'm happy now you don't see me how
I take care of you
You don't care about...me
But I'm happy now you don't see me.....
Met me at the end of sky
I'll teach you
How too die
You know I am dead in the snow...
So look
( Winter - Ada Milea )

Vineri cand a nins

Mai e inca un strop din dimineata asta. A nins. Imi beau cafeaua fierbinte si amara. Si ma uit la un film francez. Audrey Tautou e in rochie verde. Valuri. Mult auriu. Doar Audrey si o rochie alba. Umbrele. Cata simplitate. Imi place cum o privesc ochii albastri a lui Gad  Elmaleh. "Farmecul e mai important ca frumusetea pentru ca nu-i poti rezista..."  Ma gandeam la o carte de Erich von Daniken pe care am citit-o prin clasa a cincea numai pentru ca ma fascinase titlul ei. Imi amintesc si acum intrebarile pe care mi le-au pus de-atatea ori aceste cuvinte...amintiri despre viitor.  Cand cineva imi daruieste ceva intr-o zi de toamna ma duce in viitorul trecutului meu. Unde mama n-a plecat niciodata si asteapta inca sa ma intorc acasa. Darul lui tu26dor m-a facut sa ma gandesc la oamenii din viata mea. Asa-i tu26dor, e ca o soapta.  O soapta la care am ajuns cand ma taram in genunchi de atata durere. Iti multumesc prietene pentru ca  stii sa fii. Si sa ma faci sa ma gandesc la recunostinta. Adriana ma uimeste cu adevarat, e ca o promisiune. Promisiunea mea de a nu uita sa fiu om.  Si pe ea o pretuiesc si pentru astasunteu, un om ca o poveste  plina de iubire. Nu stiu cum as putea sa multumesc si cui. Poate ca de fapt n-am stiut niciodata sa vorbesc despre dragoste. Pe Maria eu o tin de mana peste zari si anotimpuri, peste taceri si suspine. Ma joc cu ea sotron. Si oare exista pe pamant ceva mai minunat ca  o mana in mana ta? Am o toamna verde si-au trecut anii, din degetele ei mi-a inflorit candva lumea, o lume de flori facute de mana ei, ma face fericita doar pentru ca exista. Sora ei ma duce prin iarba viselor, sora ei este o poezie. A ei, a lor, a mea, a noastra. Departe, pe dealuri.  Ma duc amandoua "acasa". Ireal mi-a prins in gene cel mai frumos copac pe care l-am vazut vreodata si mi-a amintit de tata si de cum canta tata doina lui Lucaci. Tatal meu, a fost pentru mine totul si nu pot sa vorbesc despre tata fara sa simt cat de  binecuvantata sunt sa fiu fata lui. In vara asta, m-a coplesit un om si mi-a alinat dorul de Soare si nu intamplator  Alina sigur si alt Soare pentru ca fiecare om are un tata, iar tatal este Soarele... Ir e Ir. Si e sora Adelei. Ir si frumusetea ei pe mine ma lasa fara cuvinte.  Ir a fost langa mine in clipe in care uneori nu mai credeam ca voi merge vreodata. Undeva mai am un vis, care pentru mine e alb, un vis care imi aminteste in fiecare zi cat de minunata-i iubirea. Hera ma readuce in suflet, imi invie in mine insami ceea ce ma reprezinta cu adevarat.  Cand scrie lumea ei  auzi cum ii bate inima si  atat de rar am trait in cuvant asta ca imi amintesc prima data cand am citit-o  am plans.  Si  eu stiu ca "lacrimile vin mereu de la Sfinti". Mi-e draga persoanaintaiplural, o simt foarte aproape de cine sunt eu  fara sa pot spune de ce. Pentru mine, muzica e Casandra, din sufletul ei notele imbratiseaza orizontul. Cand mi-e frig, imi toarna in cana vise care-mi incalzesc speranta. Nu, nu sunt singurii oameni carora as vrea sa le trimit astazi daruri. Undeva, e o fata si parul ei miroase a Soare, ma duce in cele mai ascunse locuri ale fiintei mele, cand ma gandesc la ea e ca si cum as zbura. Mai sunt... Si mai sunt si oameni care sunt aici, langa inima mea, fara a fi mereu in cuvant si le multumesc si lor. Le multumesc si oamenilor care ... stiu ei. Danei ii trimit prima si ultima mea recunostinta. Pentru ca intre mine si ea nu exista timp. Pentru ca mi-a dat sa beau din palma ei rasaritul.  E sfarsit de noiembrie. Cu siguranta recunostinta are in noiembrie mainile lui Wilhelm Kempff si canta Sonata Lunii.

rockfm.ro

Trebuie sa multumesc echipei http://www.rockfm.ro/  care imi face zilele in trafic de vis. In masina mea neagra delfinii sunt albastri si iarna nu mai vine. Asa ca ma pregatesc de mare... Cum e sa te plimbi intr-o zi de toamna si sa asculti asta?
I wake in the night
to find you on my mind
Deep in a dream,
you'll always be
until the end of time
I look in your eyes
They touch my soul
My love is hard to hide
I'm never alone when we're apart.
I feel you by my side
And here in my heart,
where no one else will ever be
I know who you are,
so lock the door
and throw away the key
Save all your love
Save your love for me
When I'm alone at night,
you're all I see
I wake from a dream
and see you by my side
How could I belong to someone else,
when holdin' you feels so right?
And here in my heart
where no one else will ever be
We've made it so far,
so lock the door and throw away the key
Save all your love
Save all your love for me
When I'm alone at night,
you're all I see
Save all your love
Save your love for me
Don't turn your back on me
You're all I need
I know who you are
we've come so far
so baby stay with me yeah
Save all your love
Save your love for me
When I'm alone at night
you're all I see
Save all your love
Save your love for me
Dont turn your back on me
you're all I need
Save your love
Save your love
Save all your love
Save save all your love
Save your love
Baby save all your love
Save all your love
http://www.youtube.com/watch?v=nGufDq7r4OM

Luna plina

Rai

Tu esti pentru mine ce a fost Gala pentru Dali.

Magistral

Intotdeauna mi-au placut caleidoscoapele. Si papusile Matroska. Am fost mereu atrasa de tot ceea ce este in spatele imaginarului, dincolo de evident. Cand eram mica, toata lumea fugea de ploaie iar e o cautam. Eu vin din inima Clujului si dealurile  mie-mi dau mereu cel mai inalt grad de desavarsire. Am vrut mereu in viata mea sa vad ceea ce este altfel decat apare la prima vedere, intreaga mea existenta a fost asa. Asa-i, iubirea nu are nevoie de cuvinte. Dar cred in gesturi, ele sunt uneori emotiile noastre pictate pe peretele sufletului. Asa ca da-mi doar mainile tale. Sa-mi spuna ele adevarul...

almarijuls

Nu pot sa dorm, ma simt ca cerul acesta mangaiat de frunze la fereastra mea.
Si ma gandesc la tine.
M-ai coplesit.
Tu si tandretea ta.

Porti fara cuvinte

Astazi bratele mele te pot ingana recrutule, daca te scuturi de creta. Astazi stiu ca soldatul nu din mana stanga marsaluia ci din viata mea nenascuta inca. Vreau sa-ti mangai mainile. Lasa pusca soldat. Fara curajul tau de-a iubi, n-o sa ma nasc niciodata.

Niciodata nu

Fiecare poveste incepe de undeva. A mea de la un cenaclu literar unde a fost odata, cu mana stanga, desena pe o tabla cu creta un soldat ingenuncheat. Era soldatul lui Nichita. Si mi-l desena mie. Iar eu stateam in prima banca si ma gandeam in timp ce-l priveam ca mana stanga cu care-mi canta la chitara era aceeasi mana cu care facea genunchii soldatului. Dar eram prea tanara sa cunosc ruga si sa inteleg de ce imi aducea in pauze biletele cu poezii sau impartea cu mine portocalele. Si era prea multa pace sa cunosc atunci dorul. Doar el, cu mana stanga ma iubea si ma dorea inainte sa stie ce e dorinta. Ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea in care ma cauta prin sine insusi sa ma plimbe prin paduri "ce-ar putea sa fie".  N-au fost atunci pentru ca rostise deja  "ce niciodata nu vor fi".  N-au fost pentru ca n-am stiut eu ca ar putea sa fie, ca-s sigura ca Blaga l-ar fi scos pe niciodata de-acolo si din dictionar. Imi spunea in seri pline de zapada in care ma tragea pe sanie ca tata, seri argintii cu Luna minunata, ca ar vrea sa traiasca asa...ca in Scoala curajului si ma plimbe prin visele lui. Departe. 

Noiembrie

Si ce-i mai frumos ca tu sa ma iubesti toamna? Toamna cand dorurile miros a foc si tot pamantul e numai frunze si fum. Ne prinde ceata talpilele unul de altul si nu ne putem ridica din genunchi. Cer colorat de rugina. Care ne imbie la sarut si imbratisari pe tacute. Sa uiti de umbre, de frig, de cenusa si de nenoroc. E toamna, tu vino sa curgi cu ploaia in stelele mele, deplin. Spune-mi ca ma iubesti toamna, sa pot aprinde uimirea-n gura ta,  in iarna ce vine dupa mine sa-mi naruie orizontul. Sa te pot strecura din sangele meu  dupa ce pleci din asternuturi ravasit. Si sa te beau iar si iarasi dulce-amara stupoare a vietii mele.