In salon lumina galbena a podelei amestecata cu a draperiilor stralucea ca in fiecare dimineata. Simteam undeva in aer primavara. Mayer a fost la ora sapte si a stat de vorba cu mine tinandu-mi mana in mainile lui. si eu faceam asta in trecut. Ma gandeam la o parte din sensurile pe care mi le daruieste omul asta de cand sunt aici. Cu toate incurajarile, cu tot suportul , cu toata dorinta mea de a fi la inaltime, nervii mei nu raspund, azi nu am reusit sa ma ridic. M-au intors la fereastra. Are copaci fereastra mea, oriunde m-a purtat viata am avut marele noroc sa am intotdeauna la fereastra copaci. Iata un semn dumnezeiesc.
Clemson tot pe pamant e, intre timp insa DC a devenit cerul lui Bebe. E 8 februarie. "Dupa ce se va trezi va trebui sa il sun.." mi-am spus eu in gand si mi-am luat cartea de langa perna, era inca devreme pe celalalt continent. "daca vrei starea de gratie, trece cu vederea diferentele, si cauta ce poti impartasi cu altii". La asta ma gandeam cand a aparut in fata usii, cu toti cei o suta nouazeci si ceva de cm ai lui, razand.
-Ce faci aici?
-Am putina treaba si am trecut sa te vad. Esti ok? Ai cam slabit...
-N-am nimic, mi-e dor doar sa dansez.
-Hai ca te iau eu in brate si dansam acum.
Venise de la mii de km si nu prea stia ce sa mai faca in plus. Desi nu am vrut, fratele meu s-a incapatanat si m-a luat in brate. Nu stiu cate minute au mai fost din Ballade No.4, dar clipele alea m-au purtat departe, spre copilarie, cand eu eram calutul Hanz si el se tinea de coditele mele. Pe urma mi-a adus scaunul si mi-a aruncat :
-Hai sa te plimb.
-Uita-te in ochii mei Bebe, voi cobori de aici pe picioarele mele, nu asa. Vom alerga impreuna cu tot oceanul care ne separa diminetile.
Fratele meu a privit pe fereastra si el. Ce bune sunt ferestrele astea Doamne si cum ne salveaza ele pe noi. Putina tacere nu strica niciodata in fata unei ferestre chiar daca suntem deseori descoperiti astfel. Eu si fratele meu am tacut. Pe urma a plecat; dupa plecarea lui am realizat ca am uitat sa-i spun la multi ani. Am gasit seara sub perna un plic, nu stiu cand l-a lasat acolo. Mi-a luat ore in sir sa citesc pagina pe care mi-a scris-o.
Doar dimineata de luni, cand ti-am zarit tricoul rosu, mi-ai reintors zambetul.
Clemson tot pe pamant e, intre timp insa DC a devenit cerul lui Bebe. E 8 februarie. "Dupa ce se va trezi va trebui sa il sun.." mi-am spus eu in gand si mi-am luat cartea de langa perna, era inca devreme pe celalalt continent. "daca vrei starea de gratie, trece cu vederea diferentele, si cauta ce poti impartasi cu altii". La asta ma gandeam cand a aparut in fata usii, cu toti cei o suta nouazeci si ceva de cm ai lui, razand.
-Ce faci aici?
-Am putina treaba si am trecut sa te vad. Esti ok? Ai cam slabit...
-N-am nimic, mi-e dor doar sa dansez.
-Hai ca te iau eu in brate si dansam acum.
Venise de la mii de km si nu prea stia ce sa mai faca in plus. Desi nu am vrut, fratele meu s-a incapatanat si m-a luat in brate. Nu stiu cate minute au mai fost din Ballade No.4, dar clipele alea m-au purtat departe, spre copilarie, cand eu eram calutul Hanz si el se tinea de coditele mele. Pe urma mi-a adus scaunul si mi-a aruncat :
-Hai sa te plimb.
-Uita-te in ochii mei Bebe, voi cobori de aici pe picioarele mele, nu asa. Vom alerga impreuna cu tot oceanul care ne separa diminetile.
Fratele meu a privit pe fereastra si el. Ce bune sunt ferestrele astea Doamne si cum ne salveaza ele pe noi. Putina tacere nu strica niciodata in fata unei ferestre chiar daca suntem deseori descoperiti astfel. Eu si fratele meu am tacut. Pe urma a plecat; dupa plecarea lui am realizat ca am uitat sa-i spun la multi ani. Am gasit seara sub perna un plic, nu stiu cand l-a lasat acolo. Mi-a luat ore in sir sa citesc pagina pe care mi-a scris-o.
Doar dimineata de luni, cand ti-am zarit tricoul rosu, mi-ai reintors zambetul.
5 comments:
Developare // Marin Sorescu
Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o suta, o mie.
Ii voi developa la noapte,
Cand sufletul va fi o camera obscura. Apoi ii voi clasa:
Dupa frunze, dupa cercuri, dupa umbra lor.
O, ce usor
Copacii intra unul intr-altul!
Iata, nu mi-a ramas decat unul.
Pe-acesta il voi fotografia din nou
Si voi observa cu spaima
Ca seamana cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Si piatra de la sfarsit
Semana cu mine.
Alaltaieri - scaune -
- Si cel care-a ramas
Semana cu mine.
Toate lucrurile seamana ingrozitor
Cu mine...
Mi-e frica.
Multumesc tare mult.
:) sa fie de bine la suflet!
pt mine ferestrele sunt ca niste bucatele mici de sperantza si sper sa fie asa si pt tine..sper sa nu iti pierzi speranta niciodata prin orice vai intunecoase te poarta viata aceasta..era o replica intr.un film care mi.a ramas in minte si zicea ceva de genu:cand Dumnezeu iti tranteste o usa iti va deschide o ferestra..sper sa te faci bine si cel mai mult sper ca sufletu sa iti poata fi fericit si sa joace de bucurie chiar daca fizic poate nu poti..
Într-o zi ce trebuie sa fie aproape, se va deschide fereasta care o cauti, lăsându-ţi corpul să simtă verdele dans ce ti-l canta sufletul.
Post a Comment