mare, tu...

Stateau amandoi jos, foarte aproape de mal. Marea cu valurile ei le impletea trupurile. Ea statea in spatele lui si il incolacea cu mainile si cu genunchii. El statea in incolacirea ei, sanii ei ii mangaiau spatele, parul lui uda barbia ei. Erau incredibil de frumosi. Pe nisip, in mare, goi. Ma uitam la ei de departe. Mi-am acoperit pleoapele cu podul palmei - asa cum faceam copil fiind cand imi spuneam in gand " vino"... si aproape intotdeauna apareai - , dar acum nu am vrut sa deschid ochii. Era un joc, credeam de fiecare data in el. Am privit marea, erau valuri mari ...Nu era nimeni in larg, doar tu ai fi putut sa fii, tata!Privirea mi-a urcat in cer si am vazut pasari zburand deasupra mea, apoi mi-a cazut pe dig. Pe unde sa mai vii? Au trecut ani, poate si mai mult. M-am gandit ca peste acelasi numar de ani, plaja nu cred ca va mai fi.