raportari

Soldatul zambea si eu ma gandeam la bocancii lui...38 de grade. Mi-am amintit brusc ce gust aveau buzele in permisiile TR, il priveam si ma gandeam ca toti soldatii sunt frumosi. Mi-a aratat pe unde s-o iau si praful, Soarele fierbinte, ma ameteau. Totul era ars in jur. Am parcat asa cum imi spusese el si am coborat. Mi-am lasat rochia, pantofii si cheile in nisip si am privit Dunarea, am privit-o de departe cum spunea vulpea din Micul Print. Nu semana cu Dunarea pe care o vazusem cu tata de atatea ori. Nici cu Dunarea de la Braila sau cu Dunarea din drumul spre mare in care arunc in fiecare an un banut. Nisipul era fin si Dunarea calda, calma, incredibil de frumoasa. Mi se parea ireala.
Si totusi, Dunarea asta duce la mare...