Tuesday, July 22

of, marea mea..

M-am plictisit de mine insami.
Miroase a toamna.

7 comments:

anca d. said...

pentru tine :)


zi de toamna
r.m.rilke

o, Doamne'i timpul. a fost lunga vara.
asterne'ti umbra'n orele solare
si pe hotare mana'ti vantul seara.

obliga fructele sa fie pline;
mai lasa'le din sud, vreo doua zile
cu forta fa'le rod si pune bine
dulceata ultima'n licori subtile.

cel fara de casa - nu'si mai cladeste
cel singur - o vreme mai sta solitar:
vegheaza si scrie scrisori si citeste,
pe'alei ratacind agitat in zadar,
cand frunza batuta de vant rugineste.

Anna said...

"Wir alle fallen. Diese Hand da fallt.
Und sich dir andre an: es ist in allen.
Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen
unendlich sanft in seinen Handen halt"

Multumesc foarte mult.

Anna said...

"Noi toti cadem. Mana de acolo cade.
Si altele, si toate, rand pe rand.
Dar este Unul care tine-n mana
caderea asta nesfarsit de bland."

poezia asta imi aminteste de mama mea, ea il iubea pe Rilke si imi citea cand eram copil din el.

anca d. said...

:)si mie imi place rilke mult. si mamei mele. de curand mi'am luat un mic voluma de poezi [rilke // ingerul pazitor // editura humanitas, 2007] si l'am devorat. astept sa'mi soseasca prin posta "povestiri despre bunul Dumnezeu":)

ma bucur ca te'am nimerit cu rilke:) te citesc de ceva vreme [sora mea, adriana, ii de vina:)] si cand ti'am vazut ultimul post m'a duc cu gandul la "zi de toamna":)

versurile acestea..

"Noi toti cadem. Mana de acolo cade.
Si altele, si toate, rand pe rand.
Dar este Unul care tine-n mana
caderea asta nesfarsit de bland."

..sunt tot de rilke?

Anna said...

da.

Anna said...

Nu pot sa vorbesc despre Rilke fara a vorbi despre Breban. Mi-o amintesc pe tante Olga cum imi citea Rilke si ea, si-l vad pe fiul ei care statea langa ea bland si tacut, recunoscator paradisului...
Ce vremuri, ce viata superba ti-e data cand traiesti "anormal".
De-as putea sa raman acolo mai mult.
http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=627&Itemid=113

Anna said...

Pentru tine.

Rainer Maria Rilke - Toamna

Cad frunzele, cad ca din departare,
de parca vestejesc gradini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a randul.

Iar noptile, cum cade greu pamantul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toti cadem. Si mana asta, iata.
Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,

Si totusi, este Unul care tine
nespus de bland, pe maini, caderea toata.

alta traducere...