Am fost la Egoistul sambata si am trait sublimul in Amfiteatru cu "arta de a trai cultura". Dupa un spectacol de-o profunzime rascolitoare am ratacit mult timp pe strazile Bucurestiului gandindu-ma la vocea lui Radu Beligan. Arta mereu ma va atinge in cel mai special loc din sufletul meu.
Aseara la opera am stat la limitele lumii reale. Si dincolo de intuneric, culpa tragica sau vina, am simtit inca o data fragilitatea umana. Am privit cand am iesit pe furis iarna si desi totul miroase a zapada, eu ma gandesc la tine, primavara...
3 comments:
Meditație, timpul tău se cheamă iarna :)
Frumos text. Și adevarat.
aleaN
Da, iarna. Zapada mereu o sa-mi aminteasca de Dana..
Anna, îți mulțumesc că nu ai uitat-o pe Dana. Cum oare ar fi putut fi altfel? Sufletele prietene, sufletele bune nu pot fi uitate, chiar dacă timpul încearcă să ne învețe uitarea. Eu nu o pot uita. Nu vreau să pot. Parcă și iarna asta mă înțelege, e parcă altfel... Aici, în București, încă nu ninge, la munte-i la fel. Vreme de primăvară. A început târgul de carte de la București. Cât de mult îi plăceau Danei cărțile... Oficial cartea pe care am scris-o în memoria ei e lansată pe piață, în mai toate orașele mari, la București, Cluj, Craiova, Timișoara, Galați, în Câmpina, Brașov... Nu am ținut să-i fac lansarea la târg, am vorbit cu editorul și ne-am gândit să o promovăm altfel. Cred că și Danei i-ar fi plăcut așa, fără prea mult tam-tam și toată nebunia de la târg... Anna, dacă nu o vei găsi în Cluj, ți-o pot trimite prin poștă, sau o poți comanda simplu accesând site-ul editurii (www.edituraeminescu.ro) - "Oglinzile timpului", A.Răduț
Să așteptam de-acuma iarna, cu zăpezile ei blânde...
Noapte inspiratoare,
aleaN
Post a Comment