Un sfarsit de octombrie calm, elegant si docil ca o pisica supla scandinava de padure imi toarce inima si mi-o invarte la ferestre printre draperii. Priveste, ai urme de cerneala pe degete. De-ai stii cum mangaie cuvintele tale, ti-ai scrie sufletul pe lacrimile lumii. Ne putem plimba sub ochii lui mari si ovali, oblici, putem dintr-un salt sa fim jos in frunzele tot mai colorate. Iar noi doi tacand, mai aproape, tot mai aproape sa ne rostogolim cu ele prin cerneala ta albastra. Suntem incercuiti de tot mai multe frunze care miros a dor. De geamatul copacilor abatuti am uitat sa-ti scriu. Iar tu..cu litere ma legi de vise si nu ai habar ce sa ma intrebi pentru ca ti-am raspuns deja nerostirilor. Vino sa aprinzi lumina in camera ta ca-ti plang ferestrele si nu mi-ai lasat cheia. Homarule ce esti ... Si daca nu strig nu inseamna ca nu simt, cum daca nu stiu nu inseamna ca nu cred. Vreau o bucata de stea din melodia asta.
http://youtu.be/Oextk-If8HQ
http://youtu.be/Oextk-If8HQ
2 comments:
Astept sa te trezesti si pletele tale sa salute acest sfarsit de octombrie... Sunt iarasi la ora de citit si recitit!
ti-am vazut padurea,parea ca tatal tau umbla prin aer.cine-o taiat lemnele?ii de vis acolo.data viitoare sa faci bine sa fii cu ibricul suierand in mana.ia tunete si pune-le-n vederi cu muntii unde tu n-ajungi desi-i-ai http://youtu.be/BPKXqSzQSE0
Post a Comment