Persoanei intai. Plural - fila de jurnal

Cand am vazut acest tablou prima oara, nu stiam cine l-a pictat, dar l-am vazut imediat intr-o camera cu ferestre inalte din lemn luminata de Soare la apus, cu pereti albi, deasupra unei canapele din piele de culoarea ramei. O canapea cu linii clar trasate din piele, dar nu freudiana, chiar daca hipnoza face parte din psihodinamic. Cand am vazut cum se numeste am zambit.  Am vazut si ferestrele si tabloul si camera, undeva la etaj, langa centrul vechi. Am vazut acest tablou acolo fara sa stiu cum se numeste. Faptul ca el a fost disponibil si ca intr-o zi a devenit al meu mi-a umplut sufletul de o binecuvantata liniste si mai ales o stare de fericire pe care nu o pot explica in cuvinte. Am stat cu el zile in sir sprijinit pe canapeaua mea si Soarele il lumina bland urandu-i bine ai venit... Camera nu era gata, si-am coborat o imagine pe care o iubesc "veduta degli Ufizi, o sia Curia Fiorentina presa dalla Loggia presso Arno" de Giuseppe ca sa ma pot uita bine la el.  Este absolut fascinant. M-am indragostit de el si traiesc o beatitudine fantastica privindu-l.  Dorurile mele n-au cuvinte. Sufletul insa liber ajunge acolo unde ne este inima. Fara sa stim sau sa intelegem, facem parte din ceva etern. Suntem cu totii aripi din Infinit.