Thursday, January 6

Lacrimi de dor




Ma gandeam in timp ce-l priveam pe fiul meu cum statea lipit de  pamant in zapada, atat de fericit, la iarna din jur care  pe mine mereu m-a inspaimantat. Mi-a fost mereu frica de ger, m-a infiorat mereu ninsoarea. Si ma gandeam la Dana. O vedeam ca acum un an prin sufletul meu si al ei zambind copacilor dintr-o poveste. Hai, spune-mi, nimeni. Plangi cu mine, nicicand. Nu mai pleca, niciodata. Ma sfasie durerea ta. Tacerea ta. A mea. A noastra, nicaieri.

9 comments:

Anonymous said...

simplu si cuprinzator :|

andrei said...

... ganduri curate, suflete pereche; oameni. Aici si ...acolo!
Multumesc Anna!

Lavinia Dance said...

frumos :)

adriana said...

Dumnezeu sa o odihneasca!

Iuliana said...

Cuvinte pentru suflet... Extraordinar de sensibil, ca de fiecare data!

Anonymous said...

An nou cu bine!
Am reanviat cu reaparitia ta.
Iti multumesc!
Mi-era atat de foame, atat de sete...of!
Bine ai venit!

Anna said...

Va multumesc mult.

anca d. said...

http://www.youtube.com/watch?v=LPBZWj6u_40

~~~
nimeni, nicicind, nicodata, nicaieri singur! fiindca:

"Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi!"
~Iisus Hristos.

Anna said...

Touché...