Monday, September 6

Sambata in vacanta

Ma izbesc de aerul toamnei si imi simt sangele plin de tine. E dimineata, la tine e cinci dimineata. Pe trotuarul mic care imbratiseaza pe dedesubt radacinile de pin e liniste. Alerg in pantaloni care ingana inca o noapte atat de albastra si dincolo de ziduri, octombrie imi surade in perdele artizanale. Alerg si simt deja mirosul raului dimineata, alerg cum alergam de acasa pana la Somes uneori cu ochii inchisi. Ma urmareste rasaritul. Cerul de toamna imi imprastie ezitarile. Si ma cuprinde ritmul inimii. " Veneai pe rau, sau rau erai / Curgeai in mine pana-n rai..." Cand vine toamna baia mea miroase iar a iarba, revin la mirosul herbal. Intotdeauna, din primavara in care a venit si randul meu sa inteleg de ce se spune ca femeia devine femeie dupa ce naste, mi-e greu dimineata sa ies din dus. Inchid fereastra dormitorului si imi las halatul pe patul nefacut. E frig. E sambata si e toamna. Si caut cu privirea un diamant albastru. Aerul miroase a note lemnoase, chihlimbar si patchouli. Wish de Chopard. Moscul din crema mea de corp imblanzeste apoi lemnul si-mi aminteste de patul verii. In lumina diminetilor de toamna parul meu se ascunde undeva pe un mal de la marea marilor. Fusta mea verde fara nasturi, se infasoara pe talia mea ca dansul ardelenesc, seamana cu forma semirotunda a paunilor. Nu mai pot defila desculta, talpi reci cauta papucii albi din bumbac.
In fiecare dimineata scot vasele, sterg masina de spalat si pregatesc cu acelasi gesturi mici micul dejun. Painea toscana cu gauri si fara sare imi pune la incercare rabdarea aparatului meu dentar. Imi place painea asta pentru ca miroase ca mainile bunicii mele. Dimineata mea e prea devreme si mereu mananc singura. Ma trezeste din aburii cafelei fiul meu. Imi aterizeaza in brate si isi sprijina noaptea de mine. Si eu faceam la fel cand eram mica. Si tot ca el asteptam din cand in cand sa ma spele mama pe maini, pe fata , urechi si dinti.
In Strozzi toamna e poveste si mainile mele miros a crema din canepa. Trenul din lemn ma duce cu gandul la tine. Sus, e atata liniste ca simt dorul de tine cum respira. Alerg cu fiul meu spre melc si cantam.
Salata, nuci. Pollo. Ce fruct vrei astazi?
Dupa ora 13 timpul incetineste. Ma uit la un documentar despre carti in secolul XVI, Alexandru deseneaza dragoni. De cand cu dragonul meu rosu al Tarii Galilor, am trecut de la dinozauri la stapanii vremii, la simbolul mortii si invierii, la cei care impart cunoasterea.
Ma doare stomacul de dor. Si ploua. Ploua si fiul meu iubeste umbrelele. Iar eu nu am ce sa fac si deschid si eu una. Esarfa mea rosie imi strange sufletul si mi-l trimite departe. Numaram pasii intre Maso di Banco si statia tramvaiului.
E deja ora mea. Ora care ma duce pe dealuri. Gust Anglia. In bucatarie e alt gust, de crosttini. Ma duc sa lucrez si-mi iau ceaiul cu mine.
Nu stiu cand s-a facut seara. Am reusit sa mai revad o alta perspectiva a mortii. " Ultima pecete a condamnarii la disparitie a iubirii conjugale, avortul, pare a fi sinteza apostaziei, uciderii si desfanarii, trei pacate laolalta si înca ceva mai mult. În întelepciunea sa negraita, Dumnezeu a hotarat ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreaca vreme de noua luni în sanul maicii sale. Acest sân îi este adapost şi hrana, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este fară îndoială cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E templul iubirii. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). "
Ploaia s-a oprit si seara aminteste de absente. Dorurile toamna sunt ca apusurile. Cele mai frumoase. Alergam spre casa.
- Mi-e atat de foame ca as manca un elefant, as manca intreaga planeta.
Tina face creveti ca nimeni. Si cina se termina cu ochii lor pe care ii priveste fiul meu mereu fascinat. Si cu finish powerball-ul pe care il pun in masina de spalat.
Adorm langa fiul meu si il visez si eu pe Roscuro. Suntem la pagina 101, ii raspund.

Ma trezesc intr-o alta zi, e ora unu. 370 zici?

6 comments:

H e r a. said...

superb,
o zi minunata ai avut..
esti norocoasa ca ai un micut print langa tine,sa-ti coloreze viata,
te imbratisez cu drag>:D<

Anna said...

Multumesc draga Hera, multumesc.
Asa-i, in fiecare seara ii multumesc cerului ca il am. Si-l rog sa-l apere si sa-l binecuvanteze cu harul sau.

anca d. said...

:) amin amin!! asa sa dea Dumnezeu! si pe tine, mama draga, sa te binecuvinteze Prea bUnul :)

multumesc ca ne-ai povestit de puiul tau :) sa-ti dea Dumnezeu multe zile alaturi de el ca sa te bucuri tot mai mult de el :)

anca d. said...

:) am vazut! multumim mult! :) >:D<

weekend cu bucurie si multumire in suflet! :)

da-i un pupic de la doua fete cucuiete :P:)))

Anna said...

:)
Multumesc si eu.

Tudor Enea said...

ce odr imi era sa te citesc... ma bucur ca mi-am facut timp... e liniste si pace in cuvintele tale. iti multumesc.