Noaptea ai gust de vara tarzie. Si eu iti sprijin genunchii. Cu tamplele. Zbaterea ta eu ti-o simt de departe. Noaptea esti cu mine pe o Luna plina si iti mangai cenusa fiecarei respiratii. Mirosi a pamant ars de Soare, mi te ingropi in gura si toate lacrimile tale imi curg in inima. Ca pe Lazar te spala ziua cand te rupi din tine. Cu ochii inchisi tu strabati camerele cu oglinzi acoperite. Cand mainile mele se roaga, degetele tale mori de vant sunt si Doamne cat te tulbura frica. De ce daca gura ta ar cunoaste gust de mar copt, te-ai inalta? De ce suspini, nu cred ca ai nevoie de curajul libertatii ca sa iubesti. Ia-ti vesnicia si mie lasa-mi cuvantul care nu s-a rostit. Stim cand inima in clopotul noptii ne bate. Numai libertatea poti sa ti-o iei dac-o vrei. Iubirea niciodata, iubirea e-n aripi si aripile-s in rai. De ce ar fi iubirea onoarea de a ti se fi acordat increderea? Nu cred ca avem nevoie de departari si nici de moarte ca sa stim. Nu exista uitare, floare din Soare. Iubirea sigur nu seamana cu altceva. De ce am astepta rasplata? Aripile care ne cad sunt doruri din vise care s-au intrebat. N-am de gand sa lupt pentru tine, nu-l vreau pe altfel. Cum ar putea cineva sa-mi masoare dorurile? Nu te pot conditiona, nu-s geamuri la ferestrele iubirii. Muta, ai pus mana pe piesa, muta. Eu sunt ridicolul iubirii generoase, a lui ceea ce stii fara a fi aflat vreodata.
