Acum doua nopti am citit aici la miezul noptii cateva cuvinte. Nu m-am dus la laptop pentru ca nu l-am luat cu mine. De data asta nu l-am luat. Priveam ecranul telefonului si tremuram. Nu am dormit deloc si ieri m-am plimbat mult pe strazile orasului. Nu sunt acasa. Priveam ploaia care cadea in Arno si desi intreaga noapte a fost una grea...noaptea trecuta iar nu am dormit. Oare e Dana care ma face mereu, dar mereu, sa zambesc? Pentru ca vorbisem cu Olsavski...alta Dana nu stiu. Si apoi de cine mi-ar putea mie spune un om ca stiu ca a murit? Nu , nu stiu. In seara asta am vazut alte cuvinte. Nu stiu unde le-am autorizat, ca nu le mai gasesc. Vreau inca sa sper. Inca tremur. Tremur si nu stiu ce as putea sa sper. Imi amintesc ca , vara trecuta am venit in gand printre lebede cu o Dana. Nu am intalnit-o asa cum au nevoie cateodata oamenii sa se intalneasca. Si totusi , nu stiu nici cand, nici de ce, parca imi aude sufletul. Imi e nespus de draga. Plang acum pentru ca as vrea sa nu fie ea. Atat as vrea, sa nu fie ea.
