Pentru ca aici e azi...

Pentru ca draperii bej tainuiesc talpa mea sangeranda. Pentru ca e alba...canapeaua mea. Si timida. Pentru ca in bucataria mea, tot alba, vine marea. Pentru ca biroul meu de mangaierile asteptarii e alb. Pentru ca telefonul meu nu stie niciodata ce sa spuna oamenilor si nu prea raspund la el. Habar n-am sa vorbesc. Alb si el canta, ca si mine, Bach. Pentru ca fratele meu mi-a daruit de ziua lui un laptop. Alb. Pentru ca pe masina mea neagra de scris o urasc vecinii. Pentru ca mi-e rusine cateodata de cele 2873 de carti. Pentru ca sapte copaci la ferestrele mele sunt mereu verzi. Si dupa ferestre am mai plantat, acum sunt 102. Pentru ca putinele flori de la mine de-acasa le-am iubit mai intai intr-un atlas de botanica. Elena mai vine pe la ele, eu plec mai mereu. Pentru ca deschid televizorul cand primesc telefoane sa o fac. Si nu (re)cunosc pe aproape nimeni. Pentru ca eu nu stiu cum sa raman, nu cum sa vin. Pentru ca fiul meu are-n camera lui peste o suta de carti alese de el si un dvd mic cu care calatorim in nicaieri. Pentru ca Mos Craciun i-a adus un oras Lego pe care l-am facut si refacut iar si iar in multe ore de iubire. Pentru ca in corabia lui, piratii se lupta cu dragoni si dinozauri. Pentru ca sevaletul are vesta de salvare cand ne scufundam in culori. Pentru ca el iubeste cel mai mult o chitara de la un mexican. Pentru ca baia mea e portocalie. Si rochiile mele sunt din fluturi. Pentru ca eu nu citesc unde dorm , am in dormitor foarte multe oglinzi. Plangi pentru cate ieri vrei, dar nu intra in viata mea decat dupa ce iti speli mainile. Fara maini nu existi. Da, asteapta pianul din mansarda.