Ninge.
Ninge si n-are cuvinte geamul meu.
Am gasit copaci desenati intr-o librarie.
Desi tristi, i-am luat.
Miroseau a lemn , asa cum mirosea libraria in care paseam.
La fel era casa bunicii.
Aveam senzatia ca din ea, cresc copaci.
Toti copacii intregii mele vieti.
Mi-e dor de tata.
Mi-e dor de mare.
Ninge cu tine, ninge cu lumina aurie.
Asa ca vino,
dezbraca-te
si danseaza-mi Beethoven.
4 comments:
dor. dor de copila de cinci ani. dor de tata, întins pe canapea. dor de copila de cinci ani luând în braţe tatăl întins pe canapea. dor de linişte. dor de siguranţă.
Dor de viata. De viata lui.
servus...
au fost doar citeva clipe din zapada pe care o stiam de mult...
frumoase rinduri... voi rasfoi mai departe.
toate cele bune!
Servus Flavius. Multumesc. Si tie numai bine.
Post a Comment