Frunze nu mai sunt, s-au umplut copacii de cer. Unde iti arunci genele, mainile iti arata orizontul. Cristal, albastru , orbitor de senin. O toamna albastra...Am fost intrebata daca mai exist. Da, am timp . Nu citesc in fiecare zi tot ce primesc, nu am cum. Nu raspund intotdeauna la toate intrebarile. Zilele mele nu sunt egale niciodata. Iubesc.Ii spun in fiecare zi o poveste fiului meu, chiar si atunci cand nu e in camera de alaturi. Aseara i-am citit despre Ankylosaurus. Ii mai place si Triceratops si bineinteles Tyrannosaurus rex. Nu-i usor cu dinozaurii astia. Ma plimb o ora, prefer stradute inguste care miros a Cluj, alei printre copaci batrani, lumina de rau bland. Am nevoie de aer. Cateva zeci de minute ajut oamenii. Merg la bazin de doua ori pe saptamana, imi vindeca doruri. Dansez , incerc sa o fac, in fiecare zi. Lucrez intre 8-10 ore zilnic, cel putin trei ore noaptea. Recuperare, mai am nevoie. Citesc doua, treizeci de minute inainte sa adorm. Da, dorm, dorm cel putin sase ore zilnic, nu inlocuiesc somnul cu alte cai de rezistenta. Ma joc aici dimineata cu Barth (un mastiff blond, simpatic). Restul timpului din viata unei zile am nevoie sa tac. Din cand in cand mai desenez inimi printre cuvinte. Si ma las uimita.
5 comments:
as vrea sa te vad dansand
:)
Reţin prost sau sfârşitul era altfel? :)
Hahaha. Mda. Trebuie sa vrei, sa iti doresti, sa ai nevoie sa te lasi...
lasa-mi-te.
Post a Comment