Saturday, September 19

Multumesc Cabral

Cand inima ta sta pe tavan, ce faci ?
Cand intermitentul tacerii, neaflarii, nelungimii...de unda de pe monitor iti lasa privirea - aia a ta in gol - , in genunchi, ce faci?
Cand ceva te face sa iti simti sulfetul izbit de asfalt, ce faci?
Cand vara nu mai e sa-ti arate in Vama rasaritul si chemarea din el, ce faci?
Cand simti ca lacrimile iti curg pe parchet,
in camera cu draperii bej...
cand intelepciunea cartilor din biblioteca
s-a scufundat in atata tristete
ca ai putea sa mori
uitand ca existi...
Cand nu ai inca ceva,
dar ti se spune c-ai pierdut...
cand parca totul aluneca din tine si nu ai habar cum
sa opresti tandretea care te strange de gatul sperantei...
cand muzica ta si-a uitat notele si alergi ca un om nebun dupa liniile orizontului pe care sa le renasti.
Cand suspinul noptii face si Luna sa planga.
Cand mainile tale au inghetat si nu mai stiu
si ochii tai sunt pamant albastru.
Cand esti ingropat de viu in neputinta ta de-a astepta.
Cand. Cand. Ce faci cand ??
Eu?
Eu mi-am amintit de cineva care statea turceste acum cateva zile.
Si mi-am amintit de mama.
Imi spunea mama mea ca in clipele cele mai grele din noi putem sa ne binecuvantam sufletul daruind.
Mi-am amintit de un film pe care l-am vazut recent la recomandarea : http://www.cabral.ro/recenzii/iti-recomand-un-film
Eu mi-am reamintit de sentimentul extraordinar care ma strange in brate
cand fac ceva pentru cineva.
De foarte multi ani sunt implicata in diferite proiecte.
Cand alegi un astfel de drum ai o nevoie frumoasa ca implicarea ta sa fie consecventa.
Dupa ce am vazut filmul m-am hotarat sa mai aleg trei oameni si am ratacit pe un blog care mi-a ramas mie in minte acum ceva vreme. http://adriana-dardindar.blogspot.com/
Si am ales doi oameni , nu trei. Promit ca-l voi afla si pe al treilea. Chiar daca nu sunt acolo, o sa gasesc o modalitate ca sa fie ca si cum as fi.
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/15/stelutele-de-mare-canta-andrei/
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/12/valentina-a-fost-in-urma-ei-raluca-ana-maria-21-de-zile-orfana-de-mama-in-urma-ei-robert-marian-8-ani-orfan-de-mama/
Si tie iti multumesc Andi...

3 comments:

adriana said...

ce bucurie mi-ai facut ca nu ai trecut nepasatoare pe langa blogul meu...vezi poate gasesti al treilea caz pe aici http://ai-suflet-bun.blogspot.com/...iti doresc spor in tot ce faci

Anna said...

Esti un om bun Adriana. Si mai ales foarte curajos. M-a impresionat ce faceti voi toti acolo. De la bun inceput. Poate si pentru ca stiu ce inseamna asta. Dar eu n-am stat niciodata prea bine la capitolul "aratat".

Toate frumoase pe mai departe. Nimeni nu e singur. Voi o demonstrati minunat.

adriana said...

copiii sunt cei curajosi...merita toata atentia noastra...eu doar incerc sa fiu o mica parte din echipa cea mare din jurul Isabellei...comunicam cu totii pe blogul ei...vedem ce este nevoie si daca putem, ajutam
http://isabellelorelai.wordpress.com